Într-o vreme de prigoană și întuneric duhovnicesc, când păgânismul domina întreaga lume romană, iar credința în Domnul Iisus Hristos era socotită vină de moarte, Dumnezeu a ridicat în Italia, în cetatea Interamna din provincia Umbria, un luminător al adevărului și un tămăduitor al suferințelor: Sfântul Sfințit Mucenic Valentin. Episcop al cetății și slujitor al Dumnezeului Celui viu, Sfântul Valentin a primit de la Domnul harul facerii de minuni și al vindecării bolilor prin puterea rugăciunii și a chemării Domnului Iisus Hristos. Nu numai că alina durerile trupești, ci mai ales pe cele sufletești, întorcându-i pe păgâni de la închinarea la idoli la dreapta credință în Dumnezeul Cel nevăzut și Atotputernic.
Darul tămăduirilor
Slava vieții Sfântului Valentin s-a răspândit în întreaga Italie, mai ales pentru minunile sale. Se știe că unul dintre cele mai mari semne ale sfințeniei lui a fost vindecarea unui copil pe nume Herimon, fiul înțeleptului filosof Craton. Acest copil era atât de bolnav, încât trupul îi era contorsionat cu totul: capul îi ajunsese între genunchi, spatele îi era încovoiat și nici măcar nu mai putea vorbi, ci doar gemea. De trei ani doctorii nu îi mai ofereau nicio speranță.
Providența divină a rânduit ca un tribun roman, Fronton, să ajungă în casa lui Craton și, văzând boala cumplită a copilului, să mărturisească despre fratele său, care fusese vindecat de același episcop Valentin. Atunci Craton, împins de nădejde și disperare, l-a chemat pe sfânt la Roma, deoarece copilul nu putea călători.
Sfântul Valentin a acceptat chemarea și a venit în casa filosofului. Între cei doi s-a înfiripat un dialog profund despre credință, în care episcopul nu a cerut nimic în schimbul vindecării, ci doar credința în Domnul Iisus Hristos. „De vei vrea tu, fiul tău se va tămădui”, a spus el, făcând astfel legătura între vindecarea trupească și deschiderea sufletească față de adevărul Evangheliei.
Puterea rugăciunii
În noaptea următoare, Sfântul Valentin s-a închis într-o cameră cu bolnavul și a petrecut toată noaptea în rugăciune. La miezul nopții, o lumină cerească a strălucit în cameră și, ca prin minune, copilul s-a ridicat complet vindecat, lăudând pe Dumnezeu cu glas puternic. Părinții, uimiți, au căzut la picioarele sfântului și au făgăduit să se boteze împreună cu toată casa lor.
Așa s-a întâmplat: Craton, soția sa, fiul său Herimon și trei dintre ucenicii săi, Procul, Efiv și Apolonie, au primit Sfântul Botez. Tânărul Herimon, vindecat în chip minunat, nu a mai vrut să se despartă de sfântul său binefăcător, iar cei trei scolastici, renunțând la înțelepciunea lumească, au devenit ucenici ai Episcopului Valentin. Mai mult, acești tineri, însetați de viață duhovnicească, au început să aducă și alți colegi la Hristos, formând un grup de propovăduitori râvnitori.
Întărirea credinței și începutul pătimirilor
Minunile săvârșite de Sfântul Valentin au continuat să aprindă scântei de credință în inima celor din jur. Printre aceștia s-a numărat și Avundius, fiul unui eparh roman, care, luminat de Duhul Sfânt, a cerut Botezul și a mărturisit cu îndrăzneală că este rob al lui Hristos.
Faptele acestea nu au rămas fără ecou în rândul autorităților păgâne. Mâniat de convertirea fiului său și de răspândirea creștinismului, eparhul Romei a ordonat arestarea episcopului Valentin. Acesta a fost supus unor chinuri groaznice, bătut fără milă și târât prin temnițe. Cu toate acestea, sfântul nu s-a lepădat de Domnul Iisus Hristos, ci s-a bucurat că s-a învrednicit a pătimi pentru numele Lui.
Din închisoare, Sfântul Valentin a continuat să întărească duhovnicește pe ucenicii săi, îndemnându-i la răbdare, credință și dragoste întru Domnul. A fost decapitat în taină, noaptea, pentru ca mulțimea credincioșilor care deja îl iubea să nu încerce să-l salveze.
Moartea mucenicească și cinstirea sfintelor moaște
Trupul său a fost luat de ucenicii săi credincioși, Procul, Efiv și Apolonie, care l-au dus la Interamna și l-au îngropat cu cinste în afara cetății. Acolo, la mormântul său, se adunau ziua și noaptea credincioșii, rugându-se și slăvind pe Dumnezeu pentru marele binefăcător și mijlocitor pe care îl trimisese în acele vremuri.
Dar nici ucenicii sfântului nu au scăpat de urgia prigonitorilor. Dregătorul Leontie, auzind de activitatea lor misionară, i-a arestat și, temându-se de reacția poporului, i-a omorât în taină, la fel tot noaptea. Astfel, și acești trei tineri luminați de har au primit cununa muceniciei, întregind ceata celor care au mărturisit până la moarte pe Domnul Iisus Hristos.
Avundius, fiul eparhului care îngropase trupul Sfântului Valentin, a fost cel care a adunat și trupurile acestor ucenici, așezându-le cu cinste lângă mormântul învățătorului lor. Astfel, au fost uniți în moarte, după ce fuseseră uniți în viață de credință și dragostea pentru Hristos.
Moștenirea lăsată Bisericii
Viața și pătimirea Sfântului Sfințit Mucenic Valentin, împreună cu ucenicii săi, rămâne până astăzi o mărturie vie a biruinței credinței asupra rațiunii păgâne, a dragostei asupra urii și a sfințeniei asupra păcatului. El a fost nu doar un taumaturg, ci și un luminător, un păstor cu suflet mare care a călăuzit pe mulți pe calea mântuirii.
Prin darul său de a tămădui și prin cuvântul său insuflat de Duhul Sfânt, a atras la Domnul Iisus Hristos suflete care altfel ar fi pierit în întunericul necredinței. Într-o vreme în care puterea lumii stătea în sabie și în idolatria oficială, Sfântul Valentin a arătat că adevărata putere vine din slujirea Domnului Iisus Hristos, din rugăciune și jertfă.
Jertfa lui nu a fost în zadar. Mărturia sa a rodit în suflete, iar sângele vărsat a fost sămânță de creștini. Sfântul Valentin și cei împreună cu el au devenit cetățeni ai Împărăției cerești, dar și rugători fierbinți pentru Biserica de pe pământ.
Cinstirea liturgică
Biserica Ortodoxă prăznuiește pomenirea Sfântului Sfințit Mucenic Valentin și a celor împreună cu dânsul în ziua de 30 iulie. Este o zi de aducere-aminte, de cinstire și de rugăciune, dar și un prilej de a învăța cum credința adevărată nu stă doar în cuvinte, ci în trăirea concretă, în mărturisire și jertfă.
Prin viețile acestor sfinți, învățăm că nici o boală, nici o prigoană, nici o temniță nu poate înfrânge puterea harului dumnezeiesc. Iar dacă omul își deschide inima spre Domnul Iisus Hristos, atunci și minunile devin cu putință, chiar și în cele mai grele împrejurări.
Să ne rugăm Sfântului Valentin, iubit de Domnul Iisus Hristos și de credincioși, să mijlocească pentru sufletele noastre, să ne vindece bolile trupești și sufletești, și să ne învețe cum să-L mărturisim pe Domnul cu viața, cu fapta și, dacă va fi nevoie, chiar cu sângele nostru. Amin.
Troparul Sfântului Mucenic Valentin
Glas 4
Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţă răbdând până la sânge, Sfinţite Mucenice Valentin, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.