Într-o lume în care jertfa pentru credință este adesea uitată sau ignorată, viața și pătimirea Sfântului Sfințit Mucenic Terapont, episcopul Sardei, rămâne o mărturie vie a curajului, credinței neclintite și dragostei desăvârșite pentru Iisus Hristos. Prăznuit în fiecare an la data de 27 mai, Sfântul Terapont nu este doar un ierarh martir din veacul al III-lea, ci și un simbol veșnic al biruinței duhului asupra durerii și al luminii asupra întunericului păgânătății.
Un păstor al adevărului în cetatea idolilor
Sfântul Sfințit Mucenic Terapont a fost episcop al Sardei, o veche și importantă cetate din regiunea Lidia (Asia Mică), aflată pe atunci sub influența imperiului roman și dominată de cultul idolilor. În mijlocul acestei lumi păgâne, el s-a ridicat ca un stâlp de lumină și adevăr, vestind Evanghelia cu putere și înțelepciune. Nu s-a temut să înfrunte convingerile rătăcite ale vremii, ci a luminat pe mulți elini cu lumina credinței în Hristos, botezându-i și făcându-i mădulare vii ale Trupului lui Hristos, Biserica.
Această lucrare de convertire și propovăduire nu a rămas fără urmări. Într-o perioadă în care creștinismul era considerat o amenințare la adresa ordinii religioase și sociale a imperiului, slujitorii lui Iisus Hristos erau vânați, întemnițați, chinuiți și omorâți. Așa s-a întâmplat și cu Sfântul Terapont.
Lanțuri, temniță și foame – începutul muceniciei
Aflat în fruntea unei comunități creștine înfloritoare, Sfântul Sfințit Mucenic Terapont fost prins de către autoritățile romane, la porunca stăpânitorului Iulian. A fost aruncat în temniță, legat în butuci și supus la pedepse cumplite: foame îndelungată, sete chinuitoare și izolare. Trupul său era lipsit de hrană, dar sufletul se hrănea necontenit din nădejdea în Dumnezeu. Nu a cârtit, nu s-a lepădat, ci a rămas statornic în credință, mărturisindu-L pe Hristos cu o liniște senină, dar de neclintit.
După ce au văzut că nici suferința închisă între ziduri nu-l clintește, prigonitorii l-au dus prin mai multe cetăți: Sinaonul Frigiei, Ankira Galatiei și apoi în Lidia. Pretutindeni, asupra lui s-au revărsat cruzimi greu de imaginat: bătăi, schingiuiri, dispreț și chinuri trupești care ar fi zdrobit pe oricine. Dar nu și pe Terapont.
Minunea celor patru pari – semn al biruinței cerești
Unul dintre cele mai cutremurătoare episoade ale pătimirii Sfântului Terapont s-a petrecut pe malul râului Astalin. Acolo, sfântul a fost întins la pământ, gol, cu fața în jos, și legat de patru pari uscați înfipți în pământ. A fost bătut atât de crunt, încât pielea i-a fost smulsă de pe trup, iar carnea i se desprindea de pe oase. Pământul s-a înroșit de sângele său, dar mucenicul nu s-a frânt. Nu trupul dicta hotărârea sa, ci Duhul lui Dumnezeu care locuia în el.
Apoi, s-a petrecut o minune: pari uscați de care era legat au prins viață. Au înverzit, au scos ramuri și frunze, transformându-se în copaci mari, care aduceau tămăduire celor bolnavi. Frunzele acestora deveniseră leacuri pentru neputințele trupești ale oamenilor, dar și mărturii vii ale credinței și puterii lui Dumnezeu. A fost un semn clar, o confirmare divină că suferința lui Terapont nu a fost zadarnică, ci transformată în izvor de viață.
Junghiat ca un miel fără de glas
După multe alte drumuri și chinuri, sfântul a fost dus în Lida Traciei, în episcopia Sataliei, aproape de râul Ermia. Acolo, mucenicia sa și-a atins apogeul. A fost junghiat ca un miel fără de glas, adus ca jertfă vie înaintea lui Dumnezeu. Nu cu ură, nu cu blestem pe buze, ci cu pace și rugăciune, și-a dat duhul, unindu-se cu Hristos, Mielul cel jertfit pentru mântuirea lumii.
Moartea sa nu a fost o înfrângere, ci o victorie. O cunună nestricăcioasă i-a fost pusă pe cap, iar sufletul său a fost primit în Împărăția lui Dumnezeu. A murit cam în anul 259, în timpul persecuțiilor împăratului Valerian, dar memoria și sfințenia sa dăinuie până astăzi.
Ce ne învață Sfântul Terapont azi?
Pilda Sfântului Sfințit Mucenic Terapont nu este doar o pagină de istorie bisericească, ci un mesaj viu, adresat fiecărei generații. Într-o epocă în care credința este adesea tratată cu superficialitate, iar jertfa este evitată, Terapont ne arată că adevărata credință costă. Nu este doar o etichetă, o apartenență declarativă, ci un angajament profund, care poate cere totul – inclusiv viața.
Prin mucenicia sa, Terapont devine un model pentru preoți, pentru mireni, pentru tineri și bătrâni. Ne arată că Biserica nu este o construcție de piatră, ci Trupul viu al lui Iisus Hristos, pentru care merită să suferi, să lupți și, dacă este cazul, să mori.
Minunea celor patru copaci este și ea plină de simbolism: credința adânc înrădăcinată în Dumnezeu poate face să rodească viață chiar și din uscăciune, chiar și din durere. Cei patru pari reprezintă suferințele noastre – neînțelese, dureroase, dar care, prin harul lui Dumnezeu, pot rodi binecuvântare.
Cinstirea sa în Biserica Ortodoxă
Astăzi, Sfântul Sfințit Mucenic Terapont este cinstit ca mucenic și ierarh, un model desăvârșit de păstor și mărturisitor. Biserica îl pomenește la 27 mai, iar viața sa este citită și cântată în rânduiala liturgică a zilei. Pentru credincioșii care îl cinstesc, el este un mijlocitor puternic și grabnic ajutător în suferințe și boli, așa cum au fost vindecați mulți prin frunzele copacilor care au crescut din lemnele pătimirii sale.
Cinstirea sa nu este doar ritual, ci o invitație la urmarea lui Hristos cu toată inima. Așa cum el nu a căutat să-și scape viața, ci să o dăruiască pentru adevăr, și noi suntem chemați să ne lepădăm de sine, să ne luăm crucea și să-L urmăm pe Domnul.
Sfântul Sfințit Mucenic Terapont, episcopul Sardei, ne oferă o lecție de verticalitate, curaj și sfințenie
Într-o lume care relativizează totul, inclusiv adevărul și credința, el rămâne un martor al absolutului, un om care L-a iubit pe Hristos mai mult decât propria viață.
Pilda sa nu este de domeniul trecutului, ci un apel puternic pentru prezent: să nu ne rușinăm de credința noastră, să o trăim cu demnitate, să ne apărăm valorile, să fim vii în Duh, chiar dacă lumea ne-ar dori morți în suflet.
Sfântul Terapont ne spune, prin viața sa: „Nu te teme de cei ce ucid trupul, ci teme-te să nu-ți pierzi sufletul.” Și, mai ales, ne îndeamnă să credem că din orice suferință, Dumnezeu poate face să rodească viață.
Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Terapont, Episcopul Sardei
Glasul 4
Dumnezeul părinţilor noştri, Care faci pururea cu noi după blândeţile Tale, nu îndepărta mila Ta de la noi; ci pentru rugăciunile lor, în pace îndreptează viaţa noastră.