Într-o lume tot mai aplecată spre vizibil, spre concretul istoric și demonstrabil, Biserica Ortodoxă își păstrează cu sfințenie și evlavie cinstirea unor sfinți ale căror vieți lumești rămân acoperite de taina timpului, dar a căror lucrare duhovnicească luminează până astăzi inimile credincioșilor. Un astfel de sfânt este Sfântul Sfințit Mucenic Terapont, episcopul Ciprului, pomenit de Biserica Ortodoxă pe 14 mai.
O viață ascunsă în smerenie, dar lăsată spre veșnică pomenire
Despre viața pământească a Sfântului Terapont știm puține. Nu ni s-au păstrat izvoare scrise care să ne vorbească despre locul nașterii lui, despre părinții săi, despre data hirotoniei sau împrejurările muceniciei sale. Tăcerea istorică în acest caz nu e un accident, ci o chemare spre o altă cunoaștere – cea a tainelor duhovnicești. Așa cum spune o veche tradiție, „ceea ce nu s-a putut păstra pe hârtie, s-a păstrat în Duh”. Și așa a rămas Terapont în conștiința Bisericii: un sfânt ales de Dumnezeu, un ostaș al lui Hristos care a învins cu arma nevoinței și a jertfei.
În lipsa biografiei scrise, icoanele sale devin mărturisirea cea mai grăitoare. Ele ni-l arată în chip monahal, purtând schima călugărească și omoforul arhieresc, semn că a fost episcop și că a dus o viață de adâncă nevoință. A fost păstor al Bisericii Ciprului într-o vreme tulburată, în care credința era amenințată nu doar de prigoană, ci și de uitare. Cu toate acestea, el și-a făcut datoria cu sfințenie, iar Hristos l-a încununat cu mucenicia – martiriul sângelui, dar și cu mucenicia conștiinței, a slujirii tăcute și răbdătoare.
Episcop al unei insule încercate
Cipru, insula pe care Sfântul Terapont a păstorit, nu este un loc oarecare în geografia ortodoxiei. Este un pământ sfințit de pașii Sfinților Apostoli Pavel și Barnaba, loc de întâlnire între Răsărit și Apus, dar și teritoriu aflat mereu sub amenințarea cotropitorilor. În perioada de început a Bisericii, Ciprul a fost un mare loc de sfințenie, dar și o țintă pentru puterile păgâne. Aici, episcopul Terapont a luptat pentru păstrarea dreptei credințe, pentru apărarea turmei sale, și, mai ales, pentru sfințirea vieților celor încredințați lui.
Tradiția spune că, în ciuda vremurilor grele, el a ales să nu-și părăsească turma, ci să rămână până la capăt, asemenea unui păstor adevărat „Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi pune sufletul pentru oile sale.” (Ioan 10, 11). A fost dus la Hristos prin sânge, semn că mucenicia lui a fost o jertfă complete – nu doar în duh, ci și în trup. Astfel, viața sa devine o pildă a slujirii totale, a unei credințe care nu se măsoară în cuvinte, ci în fapte.
Descoperire și minuni: Moaștele care vorbesc
Poate cea mai grăitoare mărturie despre sfințenia Sfântului Terapont o reprezintă mutarea sfintelor sale moaște. Aflăm din tradiție că, atunci când agarenii (musulmanii) au început să pregătească un atac asupra insulei Cipru, însuși sfântul s-a arătat prin descoperire și a poruncit ca trupul său să fie mutat la Constantinopol. Aceasta nu a fost doar o relocare strategică, ci un act de ocrotire, de prevestire și de grijă pentru cei ce aveau să-l cinstească.
În noua sa odihnă pământească, moaștele sale au devenit izvor de minuni, dovadă vie că sfințenia lui Terapont nu s-a stins odată cu trupul, ci a crescut, s-a înmulțit, s-a împărtășit celor care aleargă cu credință la el. Minunile săvârșite de el în Constantinopol sunt mărturisite de credincioși care au primit vindecări, întăriri în necazuri, izbăviri din primejdii – toate acestea nu ca spectacole religioase, ci ca dovezi ale lucrării harului.
Un sfânt pentru timpurile uitării
Într-o epocă în care valorile sunt negociate, în care memoria colectivă este scurtă și adesea manipulat selecționată, cinstirea unor sfinți ca Terapont devine act de rezistență spirituală. Este un refuz de a măsura sfințenia în parametri lumești. Este o chemare la o credință necondiționată, care nu cere dovezi, ci trăire.
Mai mult, Sfântul Terapont ne reamintește că nu toți eroii credinței vor fi cunoscuți după nume sau detalii biografice, dar toți sunt cunoscuți de Dumnezeu. În fața Domnului, nu contează cât de mult ai fost menționat în cărțile de istorie, ci cât de credincios ai fost chemării tale.
Pomenirea care luminează
Pomenirea Sfântului Sfințit Mucenic Terapont nu este doar un act liturgic. Este o sărbătoare a tainelor lui Dumnezeu, a sfințeniei care nu are nevoie de fanfară, a credinței care nu caută spectacol. El rămâne un model pentru ierarhi, pentru monahi, pentru mucenici și pentru fiecare credincios care dorește să urmeze lui Hristos, nu cu pretenții, ci cu dăruire.
Astăzi, când ne închinăm înaintea icoanei sale și ne rugăm pentru mijlocirea lui, nu ne raportăm la un „personaj”, ci la un sfânt viu, care lucrează în inimile celor ce cred. Sfântul Terapont nu ne oferă o poveste, ci o prezență. Nu ne lasă o istorie, ci o chemare. O chemare la tărie în credință, la răbdare în încercări și la nădejde în biruința sfințeniei.
Să-l rugăm pe Sfântul Terapont, episcopul Ciprului, să ne lumineze și pe noi în lupta cea bună a credinței, să ne întărească în vremuri de tulburare și să ne învețe că jertfa, chiar nevăzută, nu este niciodată zadarnică în ochii lui Dumnezeu.