Biserica Ortodoxă îl pomenește cu evlavie pe Sfântul Sfințit Mucenic Petru, Episcopul Alexandriei, unul dintre cei mai luminați ierarhi ai primei Biserici, mărturisitor al dreptei credințe și apărător neînfricat al dumnezeirii Mântuitorului Iisus Hristos.
Formarea unui mare păstor
Sfântul Petru s-a născut și a crescut în Alexandria, fiind încredințat încă din copilărie în grija și povățuirea Sfântului Toma, arhiepiscopul cetății. Sub ochii acestui mare părinte, copilul Petru s-a format în înțelepciune, curăție și râvnă pentru cele dumnezeiești. După trecerea la Domnul a fericitului Toma, Petru a fost chemat de Biserică la aceeași demnitate de Arhiepiscop al Alexandriei, spre binecuvântarea și întărirea poporului credincios.
Numirea lui ca întâistătător a coincis cu una dintre cele mai grele perioade din istoria Bisericii: prigoanele cumplite poruncite de împărații păgâni, prigoane în care mii de creștini erau aruncați în temnițe, schingiuiți sau omorâți pentru mărturisirea lui Hristos. Temnițele deveniseră neîncăpătoare, sângele mucenicilor uda străzile și câmpurile, iar teama și nesiguranța tulburau sufletele multora.
În aceste împrejurări, Sfântul Petru s-a arătat un adevărat păstor și părinte duhovnicesc, rămânând statornic în credință și întărindu-i neîncetat pe cei slabi cu sufletul.
Curaj, asceză și neadormită veghe pentru turma lui Hristos
Cu râvnă aprinsă pentru Evanghelie, Sfântul Petru se îngrijea de toți cei aflați în primejdii. Prin cuvânt, prin exemplu, dar mai ales prin rugăciune neîntreruptă, el întărea pe cei ce se temeau de chinuri și îi înflăcăra pe cei gata să primească cununa muceniciei. Ziua și noaptea își ridica mâinile către cer, rugându-se ca niciun credincios să nu se lepede de Hristos.
Când prigoana l-a ajuns și pe el, Sfântul Petru a fost izgonit din Alexandria pentru o vreme. A umblat prin Tir, Fenicia și Palestina, trimițând scrisori și cuvinte de întărire turmei sale și cerând de la Dumnezeu harul și puterea Duhului Sfânt pentru cei care se luptau cu primejdiile vremii. Ca un adevărat păstor, nu a încetat nici o clipă să poarte grijă turmei sale, chiar și de la mare depărtare.
Revenind în Alexandria, a slujit cu jertfelnicie celor aflați în temnițe pentru credință. Numărul celor întemnițați pentru Hristos depășea șase sute șaizeci, dintre care mulți erau preoți și clerici. Toți aceștia aveau să primească moarte mucenicească, iar Sfântul Petru se bucura cu duhul pentru statornicia lor, știind că se vor încununa în ceruri.
Apariția lui Arie, lupul în piele de oaie
În mijlocul încercărilor venite din partea prigoanelor păgâne, o altă primejdie, mult mai vicleană, se ridica în Alexandria: erezia lui Arie. Acest preot, îmbrăcat într-o aparență de smerenie, se ridicase împotriva dogmei dumnezeiești, negând dumnezeirea Fiului și rupând astfel armonia Sfintei Treimi.
Sfântul Petru, păstor iscusit, a recunoscut imediat otrava ascunsă în învățăturile acestuia. De nenumărate ori a încercat să-l îndrepte, să-i astupe gura mincinoasă prin dispută teologică, prin mustrare și prin îndemnuri părintești. Dar Arie, asemenea celui de-al doilea Iuda, nu a primit sfatul, rămânând în încăpățânarea sa demonica.
Văzând neîndreptarea lui, Sfântul Petru l-a anatemizat și l-a scos din Biserică. Turma lui Hristos a fost astfel ferită pentru o vreme de vicleșugul ereticului, care s-a ascuns ca întunericul dinaintea luminii.
O tradiție străveche a Bisericii spune că Dumnezeu Însuși i-a descoperit Sfântului Petru adevărata față a lui Arie. Într-o vedenie, Arhiepiscopul a văzut pe Domnul în chip de copil luminos, îmbrăcat într-o haină sfâșiată din cap până în picioare. La întrebarea sfântului legată de ruperea hainei, Hristos a răspuns: „Arie Mi-a rupt-o”, arătând prin aceasta tulburarea și dezbinarea pe care ereticul avea să o pricinuiască în Biserică. Și Domnul a adăugat o poruncă dumnezeiască: „Să nu-l faci pe el urmașul tău!”.
Această vedenie a întărit decizia sfântului de a-l ține pe Arie despărțit de Biserică, spre binele credincioșilor.
Prinderea și mucenicia Sfântului Petru
Împăratul Maximin, aflând că mulți se întorc la Hristos prin învățătura și exemplul lui Petru, s-a mâniat foarte tare. Dorea cu ardoare să-l prindă și să-l pedepsească, considerându-l vinovat de răspândirea credinței creștine în Egipt. De aceea, a trimis patru tribuni împreună cu ostași ca să-l aresteze.
Trimișii l-au găsit pe Sfântul Petru în biserică, împreună cu mulțime de credincioși, săvârșind slujba de pomenire a tuturor sfinților. L-au legat cu lanțuri grele și l-au scos afară, provocând mare tulburare în popor. Unii plângeau, alții strigau cu durere: „Pentru ce ne răpiți pe păstorul nostru?”. Toată Alexandria era cuprinsă de mișcare, căci toți îl iubeau pe Sfântul Petru ca pe un părinte.
A fost închis în temniță, iar împăratul, văzând dragostea credincioșilor pentru el, a venit personal la Alexandria. Cu toate rugămințile credincioșilor, chiar și cu cererea venită din partea lui Arie, care încerca prin vicleșug să obțină iertare, Sfântul Petru nu s-a clintit din hotărârea sa. Îl știa pe Arie ca pe un vrăjmaș al adevărului, ca pe un hulitor al dumnezeirii lui Hristos și nu l-a iertat, ci l-a blestemat pentru rătăcirile lui.
În cele din urmă, împăratul a poruncit tăierea capului sfântului. Cu pace, cu bărbăție și cu nădejdea neclintită în Domnul, Sfântul Petru și-a plecat grumazul sub sabia călăului, primind cununa cea neveștejită a muceniciei. Era anul 312.
Moștenirea Sfântului Petru, lumină în vremea întunericului
Istoricul Eusebiu îl numește pe Sfântul Petru „dascăl minunat al credinței creștine și podoabă dumnezeiască a episcopilor”. Viața sa este un model de statornicie, curaj și discernământ duhovnicesc. A știut să apere Biserica atât de prigoana din afară, cât și de pericolul mult mai viclean din interior, erezia.
Viziunea sa despre Arie, tăria în credință și jertfa supremă l-au așezat între marii ierarhi ai Bisericii, iar moartea sa mucenicească rămâne mărturie a iubirii sale neclintite față de Domnul Iisus Hristos.
Condacul Sfântului Sfinţit Mucenic Petru, Episcopul Alexandriei
Glasul 3
Fecioara astăzi…
Cu dogmele dreptei credinţe luminând Biserica, pentru dânsa te-ai luptat, de Dumnezeu Fericite Petru, izgonind pe Arie ereticul. Pentru aceasta, săvârşind preasfântă pomenirea ta, cu dreaptă credinţă strigăm: Bucură-te, o, Sfinte Petru, piatra credinţei!
Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Clement, Episcopul Romei şi al Sfântului Sfinţit Mucenic Petru, Episcopul Alexandriei
Glasul 4
Dumnezeul părinţilor noştri Care faci pururea cu noi după blândeţile Tale, nu îndepărta mila Ta de la noi; ci, pentru rugăciunile lor, în pace îndreptează viaţa noastră.