Biserica Ortodoxă îl prăznuiește cu evlavie pe Sfântul Sfințit Mucenic Pangratie, episcopul Tavromeniei (Taormina de astăzi), în data de 9 iulie, cinstindu-l ca pe un mărturisitor și luminător al credinței creștine în insula Sicilia. Viața sa, legată nemijlocit de vremurile în care Mântuitorul Iisus Hristos umbla încă pe pământ, ne arată cum credința, smerenia și râvna duhovnicească pot transforma nu doar o inimă, ci zeci de inimi dintr-o întreagă cetate.
Originea și chemarea sfântă
Sfântul Sfințit Mucenic Pangratie s-a născut în Antiohia Siriei, într-o familie binecredincioasă, în timpul în care Domnul Iisus Hristos își arăta slava și puterea dumnezeiască înaintea oamenilor. Părinții săi, auzind despre minunile și învățăturile Domnului, au pornit împreună cu fiul lor la Ierusalim. Acolo L-au văzut pe Domnul Iisus Hristos, unde au fost pătrunși de cuvintele Sale pline de har și L-au recunoscut ca fiind Fiul lui Dumnezeu. Ulterior, în Antiohia, întreaga lor casă a primit botezul în numele Sfintei Treimi.
După moartea părinților, tânărul Pangratie, iubitor de înțelepciune și dedicat rugăciunii, s-a retras în munții Pontului, viețuind într-o peșteră și hrănindu-și sufletul din Sfintele Scripturi. Această perioadă de nevoință și tăcere l-a pregătit pentru o lucrare apostolică de mare întindere.
Chemarea apostolică și hirotonia
În această liniște a rugăciunii, Sfântul Sfințit Mucenic Pangratie a fost cercetat de Sfântul Apostol Petru, aflat în lucrarea sa de propovăduire în părțile Pontului. Recunoscând darurile duhovnicești ale tânărului, Apostolul Petru l-a luat cu sine și, însoțit de Sfântul Apostol Pavel, l-a hirotonit episcop pentru cetatea Tavromeniei din Sicilia, un loc puternic înrădăcinat în credința păgână.
Înainte de a pleca, Sfântul Sfințit Mucenic Pangratie și-a împărțit toată averea săracilor și robilor săi, pe care i-a eliberat, punându-le înainte modelul iubirii creștine. Apoi, însoțit de harul apostolic și de dorința de a mântui suflete, a ajuns în Sicilia.
Misiunea în Tavromenia și minunile sale
Ajuns pe meleagurile Tavromeniei, Sfântul Sfințit Mucenic Pangratie a pășit într-un pământ bântuit de înșelăciunea idolilor. O grădină a unei femei numite Falconia devenise loc de cult diavolesc, cu un idol închinat fiului ei mort, căruia i se aduceau jertfe sângeroase. Chiar de la sosirea sa, Sfântul Sfințit Mucenic Pangratie a fost întâmpinat de înfricoșarea duhurilor necurate, alungate cu puterea Crucii lui Hristos. Idolii au fost nimiciți, iar cultul întunecat a fost spulberat.
Cu binecuvântarea dumnezeiască, sfântul a zidit o biserică într-un timp scurt, unde a început să săvârșească dumnezeieștile slujbe. A fost primit cu inimă deschisă de mulți dintre locuitori, iar prin propovăduirea lui, aceștia au trecut la credința în Hristos. Chiar și dregătorul imperial Bonifatie a fost botezat și, cu râvnă, a zidit o biserică, devenind ocrotitor al comunității creștine.
Minunile Sfântului Pangratie erau vădite: bolnavii se vindecau, demonii fugeau din oameni, iar întunericul păgân era risipit de lumina adevărului. Într-o împrejurare, când oastea păgână condusă de comandantul Acvilin a încercat să distrugă cetatea, sfântul a ieșit în întâmpinarea lor cu clerul și cu Sfânta Cruce în mâini. Rugăciunea sa a adus un întuneric de nepătruns asupra dușmanilor, care, cuprinși de groază, s-au ucis între ei. Astfel a izbăvit sfântul cetatea cu puterea rugăciunii și a semnului Crucii.
Mucenicia și încununarea cerească
Viața Sfântului Pangratie a fost una plină de jertfă și luptă duhovnicească. Deși mulți dintre locuitorii Tavromeniei au primit credința, unii păgâni au rămas înrădăcinați în idolatrie și s-au împotrivit evangheliei. Când Bonifatie, protectorul său, a fost plecat pentru o vreme, aceștia au găsit prilej să se răzbune. Plini de ură, l-au prins pe sfânt și l-au ucis cu pietre, în afara cetății.
Astfel și-a dat sufletul în mâinile Domnului, Sfântul Sfințit Mucenic Pangratie, ca mucenic, încununat de Hristos pentru râvna și jertfa sa. Sfintele sale moaște au fost duse mai târziu la Roma, unde se odihnesc în biserica ce îi poartă numele, devenind izvor de binecuvântare și vindecare.
Cinstirea Sfântului Sfințit Mucenic Pangratie
Pe lângă pomenirea sa din 9 iulie, în unele părți ale lumii creștine, Sfântul Sfințit Mucenic Pangratie este pomenit și pe 9 februarie, în semn de cinstire aparte pentru mucenicia sa. Numeroase icoane îl înfățișează ca ierarh purtând crucea în mâini și înconjurat de poporul credincios, semn al lucrării sale de păstor și luminător.
În Sicilia, dar și în alte regiuni mediteraneene, Sfântul Sfințit Mucenic Pangratie este considerat un ocrotitor al orașelor și al celor aflați în primejdii. Biserica sa din Roma este un loc de pelerinaj pentru mulți credincioși care caută ajutor și întărire în rugăciune.
Viața Sfântului Sfințit Mucenic Pangratie ne arată cum o credință sinceră, trăită cu jertfelnicie și statornicie, poate transforma o lume întreagă
El nu a fost doar un episcop de nume, ci un păstor adevărat, care a înfruntat primejdii și prigoane, luptând pentru sufletele încredințate lui.
Pilda sa este un îndemn pentru fiecare creștin: să nu ne temem de întunericul lumii, să nu căutăm slava trecătoare, ci să urmăm cu inimă curată pe Domnul Iisus Hristos, dăruindu-ne viața pentru mântuirea semenilor.
Sfântul Sfințit Mucenic Pangratie ne arată că, atunci când omul se leapădă de sine și se dăruiește pe deplin lui Dumnezeu, devine unealtă vie a harului și izvor de lumină pentru cei din jur. Să-l rugăm pe acest mărturisitor și ierarh să mijlocească pentru noi înaintea Tronului ceresc, să ne dăruiască tărie în ispite, curaj în mărturisire și iubire desăvârșită pentru Domnul Iisus Hristos.
Cântare de laudă la Sfântul Pangratie
Sfântul Pangratie din a copilăriei vârstă
S-a încălzit la lumina Soarelui Hristos.
Anii s-au scurs, vară după vară,
Dar Fața Domnului Hristos în inima lui
Neștearsă a rămas.
Ea este lumina ce-i luminează înainte,
Noapte și zi.
El chipul Feței cu grijă L-a păstrat
înlăuntrul inimii lui,
Ferindu-L cu strășnicie de toată întinăciunea.
El averi mari a lepădat și casa părinților lui,
El toată pofta cea lumească o a lepădat,
Și toată înșelăciunea ce-i ademenește pe oameni.
El în singurătatea pustiei a intrat,
Și până întru ultima zi a alergării lui pământești
Dulceața Feței sufletul lui l-a luminat și hrănit.
Dar făclia nu stă ascunsă sub obroc,
Precum Domnul în lume a luminat,
Și Pangratie, pe ale Lui urme, la fel.
Sicilia păgână era,
Ea înseta de a Sfântului Pangratie lumină,
Ea înseta de mărturia celui ce Fața Domnului o cunoștea,
Ea înseta de roua mucenicescului sânge.
Această lipsă toată
Pangratie o a împlinit.
El ca un mucenic a căzut și nemuritor a rămas.
El ca o lumină a Siciliei a rămas,
Călăuzitoare către Fața ce pe Sicilia
Pururi o luminează.
Condacul Sfinţitului Mucenic Pangratie, glasul al 4-lea
Arătatu-te-ai ca o stea luminoasă Tavromenienilor Pangratie, şi ai fost sfinţit pătimitor pentru Hristos, înaintea Căruia stând acum, roagă-te pentru cei ce te cinstesc pe tine, fericite.
Troparul Sfinţitului Mucenic Pangratie, glasul al 4-lea
Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţă răbdând până la sânge, sfinţite Mucenice Pangratie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.