Biserica Domnului Iisus Hristos a fost întemeiată pe sângele Apostolilor și al mucenicilor, dar și pe învățătura sănătoasă a marilor părinți și dascăli care au păstrat cu scumpătate credința cea adevărată. Unul dintre acești mari părinți ai Bisericii, care a strălucit atât prin cuvânt, cât și prin sângele muceniciei sale, este Sfântul Sfințit Mucenic Irineu, episcopul Lugdunului (astăzi Lyon, în Franța). El a fost un stâlp neclintit al Bisericii în vremuri de mari prigoniri, un luminător al adevărului în lupta cu rătăcirile eretice și un părinte al dreptei credințe, care și-a încununat viața cu mucenicia pentru Domnul Iisus Hristos.
Tinerețea și formarea duhovnicească
Sfântul Sfințit Mucenic Irineu s-a născut în jurul anului 140, în cetatea Smirna din Asia Mică. Provenea dintr-o familie elenă și a primit, încă din tinerețe, o educație filozofică aleasă, fiind atras de înțelepciunea grecească. Dar, deși se îmbogățise în științele vremii, setea lui de adevăr nu era pe deplin potolită. Auzind de înțelepciunea cea duhovnicească pe care o propovăduia Sfântul Policarp, episcopul Smirnei și ucenic direct al Sfântului Ioan Evanghelistul, Irineu a alergat să-l asculte.
Cuvintele pline de har ale Sfântului Policarp, izvorâte din tradiția apostolică, l-au atins adânc pe tânărul Irineu. De la el a învățat că adevărata cunoaștere nu stă în raționamentele omenești, ci în descoperirea lui Dumnezeu făcută prin Domnul Iisus Hristos și transmisă prin Apostoli Bisericii. Toate învățăturile pe care Sfântul Policarp le primise de la Apostoli le-a împărtășit ucenicului său, Irineu, care le-a scris nu doar pe hârtie, ci mai ales în inima sa.
Astfel, Irineu a devenit ucenic al lui Policarp și, prin el, ucenic al Domnului Iisus Hristos. În scurt timp, a fost hirotonit preot și s-a dăruit cu totul propovăduirii Evangheliei.
Trimiterea în Galia și lucrarea misionară
După o vreme, Sfântul Policarp l-a trimis pe Irineu în Galia (Franța de astăzi), pentru a ajuta la răspândirea creștinismului în acele ținuturi păgâne. A ajuns la Lugdunum (Lyon), un oraș mare și important, unde creștinii trăiau în condiții grele din cauza persecuțiilor.
Aici s-a pus la dispoziția Bisericii locale, condusă atunci de episcopul Potin. În anul 177, în timpul persecuției împăratului Marcus Aurelius, mulți creștini din Lyon au fost arestați, torturați și uciși pentru credința lor, printre care și Sfântul Potin, care a murit în închisoare, fiind deja foarte bătrân.
În acea vreme, Irineu se afla la Roma, trimis de comunitatea creștină din Lyon cu o scrisoare către papa Elefterie, prin care mărturisea credința ortodoxă și combate erezia montanistă. Această scrisoare, păstrată de istoricul Eusebiu al Cezareei, este un document de mare valoare pentru istoria Bisericii.
Revenit la Lyon, după moartea episcopului Potin, Sfântul Sfințit Mucenic Irineu a fost ales episcop, preluând păstorirea unei Biserici rănite de persecuții, dar pline de credință și curaj.
Păstor al Lugdunului
Ca episcop, Sfântul Sfințit Mucenic Irineu s-a dovedit un adevărat părinte și învățător. A înfruntat prigonirile păgânilor, întărindu-i pe creștini să rabde până la sfârșit, dar a luptat și împotriva pericolelor din interior: ereziile care se răspândeau în acea vreme și aduceau tulburare în Biserică.
Mai ales „gnosticismul”, o erezie ce promitea o cunoaștere ascunsă și superioară, amestecând elemente filozofice, păgâne și creștine, atrăgea mulți prin aparența de profunzime. Sfântul Sfințit Mucenic Irineu s-a ridicat cu tărie împotriva acestei rătăciri, arătând că adevărul nu se află în închipuiri omenești, ci în Tradiția Bisericii, păstrată de la Apostoli prin episcopi și preoți.
El afirma cu putere:
„Acolo unde este Biserica, acolo este și Duhul lui Dumnezeu; și unde este Duhul lui Dumnezeu, acolo este Biserica și tot harul. Cine se desparte de Biserică se lipsește pe sine de viață.”
Scrierile și teologia Sfântului Sfințit Mucenic Irineu
Lucrarea sa cea mai importantă, păstrată în mare parte până astăzi, este cunoscută sub numele de „Împotriva ereziilor” („Adversus haereses”). În această operă monumentală, Sfântul Sfințit Mucenic Irineu arată cu claritate învățătura Bisericii despre Dumnezeu, despre Hristos, despre Sfânta Treime, despre mântuire și despre Sfânta Euharistie.
El a formulat pentru prima dată, într-un mod sistematic, credința ortodoxă, devenind unul dintre primii teologi ai Bisericii.
În scrierile sale găsim explicații despre:
• Sfânta Treime, ca taină a iubirii veșnice dintre Tatăl, Fiul și Sfântul Duh;
• Dumnezeirea lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat, Care a asumat întreaga fire omenească pentru a o vindeca și mântui;
• Sfânta Liturghie și Euharistia, pe care o numea „trupul și sângele lui Hristos, hrană a vieții veșnice”;
• Tradiția apostolică, ca fundament al credinței, mai puternică decât toate raționamentele filozofice;
• Antihristul și sfârșitul lumii, subliniind că Biserica trebuie să rămână statornică în credință până la venirea lui Hristos.
De aceea, Sfântul Sfințit Mucenic Irineu este socotit părinte al teologiei creștine și unul dintre cei mai importanți scriitori ai Bisericii primare.
Lupta pentru unitatea Bisericii
Sfântul Sfințit Mucenic Irineu nu a fost doar un teolog, ci și un păstor preocupat de unitatea Bisericii. În vremea sa a apărut o dispută între Bisericile din Apus și cele din Răsărit privind data sărbătorii Paștelui: unele îl prăznuiau în a 14-a zi a lunii Nisan (după tradiția iudaică), altele în duminica următoare.
Papa Victor al Romei voia să rupă comuniunea cu Bisericile din Asia care păstrau vechiul obicei, însă Sfântul Sfințit Mucenic Irineu i-a scris, îndemnându-l la pace și înțelegere. El spunea că „diferența în posturi întărește unitatea credinței” și că obiceiurile locale nu trebuie să ducă la dezbinare, ci la respect reciproc.
Astfel, Sfântul Sfințit Mucenic Irineu a rămas în istorie ca un „părinte al păcii”, un episcop care, fidel numelui său („Irineu” înseamnă „pace”), a căutat mereu unitatea Bisericii în adevăr și dragoste.
Mucenicia Sfântului Sfințit Mucenic Irineu
După o viață de slujire neobosită, Sfântul Sfințit Mucenic Irineu și-a încununat misiunea prin mucenicie. În timpul împăratului Septimiu Sever (în jurul anului 202), o nouă persecuție s-a abătut asupra creștinilor din Galia. Atunci, episcopul Irineu, împreună cu alți mii de credincioși din Lyon, a fost arestat și condamnat la moarte pentru credința în Hristos.
I s-a tăiat capul, primind astfel cununa muceniciei și trecând în ceata sfinților. Tradiția spune că odată cu el au fost uciși aproape 19.000 de creștini, fapt ce arată amploarea prigoanei și statornicia credincioșilor săi.
Moștenirea sa în Biserică
Biserica îl cinstește pe Sfântul Irineu nu doar ca mucenic, ci și ca mare dascăl și apărător al credinței. Scrierile lui sunt citite și astăzi, pentru că ele păstrează cu fidelitate învățătura apostolică și luminează tainele credinței creștine.
El este unul dintre „părinții apostolici”, adică acei părinți ai Bisericii care au fost ucenici ai Apostolilor sau ai ucenicilor acestora și care au transmis mai departe, fără schimbare, credința primită.
Moștenirea lui teologică a stat la baza multor formulări dogmatice ulterioare, iar exemplul său de viață și jertfă rămâne pentru toți creștinii un îndemn la statornicie și dragoste de adevăr.
Viața Sfântului Sfințit Mucenic Irineu, episcopul Lugdunului, este o mărturie a lucrării Duhului Sfânt în Biserică
El a fost un tânăr căutător al adevărului, care l-a aflat în Hristos prin Sfântul Policarp; a fost un preot și episcop misionar, care a întărit o Biserică prigonită; un scriitor și teolog, care a luminat învățătura Bisericii și a combătut ereziile; un păstor al păcii, care a apărat unitatea creștinilor; și, în cele din urmă, un mucenic care și-a dat viața pentru Domnul Iisus Hristos.
Astăzi, pomenirea sa ne cheamă și pe noi să rămânem statornici în credința apostolică, să iubim Biserica și să nu ne rușinăm de mărturisirea Domnului nostru Iisus Hristos. Căci, precum spune Sfântul Sfințit Mucenic Irineu, „slava lui Dumnezeu este omul viu, iar viața omului este vederea lui Dumnezeu”.
Tropar
Sfântul Sfințit Mucenic Irineu, Episcopul de Lugdunum, glasul al 4-lea
Și părtași obiceiurilor și următori scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ați aflat, de Dumnezeu insuflaților, spre suirea privirilor a cele înalte. Pentru aceasta cuvântul adevărului drept învățând și cu credință răbdând până la sânge, Sfințiților Mcenici, rugați-vă lui Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.