Pe data de 22 septembrie, Biserica Ortodoxă face pomenirea Sfântului Sfințit Mucenic Foca, episcopul Sinopei, unul dintre marii ierarhi și pătimitori pentru Domnul Iisus Hristos din primele veacuri creștine. Viața și nevoințele sale sunt o pildă de credință, curaj și iubire jertfelnică, arătând puterea Duhului Sfânt care întărește pe cei ce-L mărturisesc pe Domnul Iisus Hristos până la sfârșit.
Originea și copilăria
Sfântul Foca s-a născut în cetatea Sinope, pe malul Mării Negre, într-o familie binecredincioasă. Părinții săi, Pamfil și Maria, l-au crescut în frica lui Dumnezeu și l-au învățat din pruncie să urmeze calea virtuților. Încă din tinerețe s-a arătat plin de harul Duhului Sfânt, fiind cunoscut pentru darul de a alunga demonii din oameni și de a vindeca diferite boli și neputințe.
Aceste semne minunate arătau că viața lui era bineplăcută înaintea lui Dumnezeu și că sufletul său se pregătea pentru marea chemare de a păstori Biserica lui Hristos.
Ales episcop al Sinopei
Ajungând la vârsta maturității, prin viața curată și prin virtuțile sale, Sfântul Foca a fost ales episcop al cetății Sinope. În această slujire, el s-a arătat păstor înțelept și neobosit, păzind și îndrumând turma lui Hristos cu dragoste părintească.
Nu doar prin cuvinte, ci și prin pilda vieții sale, sfântul episcop a întărit credința celor ce îi erau încredințați. Mulți dintre păgâni au fost întorși de la închinarea la idoli și aduși la lumina adevărului, primind credința în Hristos. În același timp, el a fost sprijin neclintit pentru cei credincioși, ajutându-i să reziste ispitelor și prigoanelor vremii.
Faptele lui bune erau arătate tuturor, iar prin ele se slăvea Tatăl cel ceresc, Care l-a dăruit cu darul minunilor.
Vedenia prevestitoare
Pe când își continua lucrarea apostolică, Dumnezeu a binevoit să-i descopere sfârșitul printr-o vedenie minunată. Un porumbel a zburat din înălțime, purtând în cioc o cunună de flori, pe care a așezat-o pe capul fericitului Foca, grăindu-i cu glas omenesc:
„Acum s-a umplut paharul tău, care se cade a-l bea.”
Această vedenie l-a înștiințat pe sfânt că se apropie vremea muceniciei sale. El a înțeles că va fi chemat să-și dea viața pentru Hristos și a primit această descoperire nu cu teamă, ci cu bucurie și recunoștință, ca pe o chemare la nunta Mielului ceresc.
Cununa așezată de porumbel pe capul său era semnul biruinței veșnice și al încununării cu slava mucenicilor, pe care Dumnezeu le pregătește celor ce Îi rămân credincioși până la moarte.
Prigoana și arestarea
În vremea împăratului Traian (98-117), când persecuțiile împotriva creștinilor s-au înmulțit, Foca a fost prins și adus înaintea dregătorului African, trimisul împărătesc. Acesta a încercat să-l silească să jertfească idolilor, însă episcopul a mărturisit cu tărie că Unul singur este Dumnezeu, Care șade pe Heruvimi, și că El singur este vrednic de închinare.
În fața acestei mărturisiri, dregătorul a poruncit ca sfântul să fie supus unor chinuri cumplite.
Pătimirile mucenicești
Mai întâi, Sfântul Foca a fost legat de un lemn și schingiuit fără milă, trupul lui fiind rupt și sfâșiat. Muncitorii se purtau cu el asemenea unor păsări răpitoare care se grăbesc asupra unei prăzi, însă sfântul a răbdat cu vitejie, primind întărire de la Hristos.
Apoi a fost aruncat pe o tigaie înroșită în foc, dar prin puterea lui Dumnezeu, tigaia s-a răcit îndată, căci focul iubirii dumnezeiești din inima lui era mai puternic decât focul simțit.
În toate aceste chinuri, sfântul se arăta biruitor, fiind întărit de îngeri și luminat de harul ceresc. Chiar și în temniță, era învăluit de lumina lui Dumnezeu și mângâiat de nădejdea mântuirii veșnice.
În cele din urmă, torționarii l-au aruncat într-o baie clocotită, unde, rugându-se, și-a dat duhul în mâinile lui Dumnezeu. Astfel, Foca a primit cununa muceniciei și s-a mutat la bucuria cea veșnică a Domnului său.
Moștenirea duhovnicească
După mutarea sa către Domnul, Sfântul Foca a rămas făcător de minuni, ajutând pe cei care îi cereau cu credință mijlocirea. Biserica îl cinstește ca pe un mare păstor și mucenic, care și-a adus viața jertfă pentru dragostea Domnului Iisus Hristos.
Pomenirea sa este așezată pe 22 septembrie, zi în care sunt cinstiți doi sfinți cu același nume: Sfântul Sfințit Mucenic Foca, episcopul Sinopei, și Sfântul Mucenic Foca Grădinarul, care a pătimit mai târziu, în vremea împăratului Dioclețian.
Această „întâmplare” a celor doi sfinți cu același nume și din aceeași cetate nu este o simplă coincidență, ci arată cum Dumnezeu a ridicat, de-a lungul timpului, pilde de sfințenie și jertfelnicie, pentru ca Sinope să fie luminată prin mărturisirea lor.
Cinstirea liturgică
Biserica îl pomenește pe Sfântul Sfințit Mucenic Foca atât în ziua de 22 septembrie, cât și în sinaxarele dedicate marilor ierarhi și mucenici. Troparul și condacul său îl arată ca pe un adevărat păstor și mărturisitor, care a primit de la Hristos cununa biruinței.
De asemenea, tradiția ortodoxă amintește că sfântul a fost cinstit de-a lungul veacurilor ca grabnic ajutător al marinarilor și pescarilor, pentru că cetatea Sinope era un important port la Marea Neagră, iar el s-a arătat ocrotitor al celor aflați pe ape.
Viața și pătimirea Sfântului Sfințit Mucenic Foca, episcopul Sinopei, rămân o mărturie puternică despre biruința credinței asupra prigoanelor și despre nădejdea în Împărăția cerurilor
Prin curăția vieții, prin slujirea jertfelnică și prin mucenicia sa, el s-a făcut pildă pentru ierarhi, preoți și credincioși deopotrivă.
Astăzi, când lumea se află din nou în fața multor ispite și încercări, Sfântul Foca ne cheamă să fim gata să ne mărturisim credința cu aceeași dragoste și statornicie, având nădejdea că Domnul Iisus Hristos, Cel ce l-a încununat pe el, va fi și cu noi până la sfârșitul veacurilor.
Condacul Sfântului Sfinţit Mucenic Foca, Episcop de Sinope
Glasul 2
Pe propovăduitorii…
Ca pe un soare înţelegător al Bisericii de Dumnezeu luminat şi purtător de lumină te-a pus pe tine Stăpânul Cel Preaînalt, mucenice, ca să luminezi mulţimea credincioşilor. Că vieţuirea şi nevoinţele tale le-a primit ca un mir de bună mireasmă Cel Ce Singur este Mult Milostiv.
Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Foca, Episcop de Sinope
Glasul 4
Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţa răbdând până la sânge.