Sfântul Sfințit Mucenic Filumen de la Fântâna lui Iacov este unul dintre marii mărturisitori ai secolului al XX-lea, un sfânt care a întruchipat prin viața sa simplitatea monahală, ascultarea neclintită și dragostea jertfelnică față de locurile sfinte ale creștinătății.
Viața lui reprezintă o continuare a tradiției sfinților păzitori ai Sfintelor Locuri, care au mărturisit credința în fața prigoanei și chiar a morții, asemenea mucenicilor primelor veacuri creștine.
Copilăria și chemarea sfântă
Sfântul Filumen, cu numele de mirean Sofocle Hasapis, s-a născut la 15 octombrie 1913 în Lefkosia, în Cipru, într-o familie dreptcredincioasă, având părinți pe Gheorghe și Magdalini. A fost frate geamăn cu Elpidie (Alexandru, după numele de mirean), iar încă din copilărie cei doi au fost legați nu doar prin sânge, ci și prin aceeași aleasă chemare către Dumnezeu.
Ei s-au deosebit de alți copii prin firea lor liniștită, prin dragostea față de rugăciune și prin dorința arzătoare de a urma viața monahală. Acest dor lăuntric a crescut în ei odată cu vârsta și, cu binecuvântarea duhovnicului și a părinților lor evlavioși, la doar 14 ani au plecat împreună către monahism.
În anul 1927, cei doi frați au intrat ca frați de mănăstire la Sfânta Mănăstire Stavrovouniou, loc de nevoință și de tradiție veche, unde au rămas timp de aproape șase ani. Viața monahală i-a format în ascultare, în nevoință și în iubirea pentru Dumnezeu, pregătindu-i pentru marea lucrare pe care aveau să o împlinească mai târziu la Sfintele Locuri.
Ucenicie la Ierusalim și începuturile slujirii
În anul 1934, exarhul Sfântului Mormânt i-a luat pe cei doi frați și i-a trimis la Gimnaziul Patriarhiei din Ierusalim, unde au studiat la Școala Sfântului Sion. În atmosfera sfântă a Ierusalimului, chemarea lor spre slujire s-a adâncit și s-a întărit. Trei ani mai târziu, în 1937, Sofocle a fost tuns în monahism, primind numele Filumen, iar fratele său a primit numele Elpidie. Tot în același an, la 5 septembrie, cei doi au fost hirotoniți diaconi.
După absolvirea Gimnaziului Patriarhiei în anul 1939, drumurile celor doi frați s-au despărțit: părintele Elpidie a părăsit Țara Sfântă pentru a sluji în alte locuri, în timp ce Sfântul Filumen avea să rămână în Ierusalim timp de 45 de ani neîntrerupți, dedicându-și întreaga viață slujirii Bisericii și ocrotirii sfintelor locuri.
În anul 1943, Filumen a fost hirotonit preot și a început o lungă perioadă de slujire în diferite ascultări la Patriarhia Ierusalimului. Pretutindeni unde a fost rânduit, a slujit cu multă răspundere, cu frică de Dumnezeu, cu dragoste față de pelerinii creștini și cu un deosebit respect față de părinții tafioți, monahii greci ce păzesc Sfintele Locuri.
Slujirea la Fântâna lui Iacov, între jertfă și persecuție
La 8 mai 1979, Sfântul Filumen a fost rânduit ca păzitor și slujitor la Fântâna lui Iacov, unul dintre cele mai vechi și mai importante locuri biblice, aflat în Samaria. Aici, potrivit Evangheliei după Ioan, Mântuitorul nostru Iisus Hristos a vorbit femeii samarinence, dezvăluindu-i apa cea vie, care se revarsă în viața veșnică.
Locul acesta sfânt este unul de profundă însemnătate pentru întreaga creștinătate, dar și unul aflat sub presiuni și tensiuni extraordinare. Ajuns acolo, părintele Filumen a întâmpinat ostilitatea unor evrei fanatici, care în repetate rânduri l-au amenințat. Ei îi cereau să părăsească Fântâna lui Iacov, să îndepărteze icoanele și crucea, promițând că altfel îl vor omorî.
Sfântul nu s-a clătinat nici înaintea acestor amenințări, nici sub presiunea violențelor repetate. El răspundea mereu cu blândețe și cu hotărâre, mărturisind că nu va părăsi niciodată locul de închinăciune, ci este pregătit să moară pentru el, asemenea unui adevărat păzitor al Sfintelor Locuri.
Această atitudine nu era una de provocare, ci una de credință: Sfântul Filumen era convins că slujește Adevărului, că protejează un spațiu sfințit de pașii lui Hristos și că orice jertfă adusă acolo este închinată lui Dumnezeu.
Mucenicia, o moarte înfricoșătoare și luminoasă
În seara zilei de 29 noiembrie 1979, amenințările s-au împlinit. În timpul slujirii Vecerniei, câțiva extremiști evrei au pătruns în spațiul Fântânii lui Iacov. L-au atacat cu brutalitate, înarmându-se cu topoare și alte obiecte contondente. L-au rănit grav, lovindu-l peste față și tăindu-i degetele mâinii drepte, mâna cu care binecuvânta și slujea Sfintele Taine. În cele din urmă, au pus capăt vieții sale pământești.
După uciderea lui, au vandalizat biserica, au spart icoanele, au distrus crucea și au aruncat o grenadă, încercând să pângărească locul sfânt.
Mucenicia Sfântului Filumen este cutremurătoare nu doar prin cruzimea celor care l-au ucis, ci și prin mărturiile care au urmat. Părintele Sofronie, cel care a pregătit trupul sfântului pentru înmormântare, a mărturisit că după cinci zile de la moarte, trupul său era încă cald și moale, asemenea unui om viu, iar sfântul îl „ajuta” la îmbrăcare. Această minune a fost un semn vădit al sfințeniei sale.
La fel de impresionantă este mărturia fratelui său, părintele Elpidie, care, deși se afla la mare distanță, a auzit glasul Sfântului Filumen spunându-i: „Fratele meu, m-au ucis pentru slava lui Dumnezeu. Te rog, să nu te revolți.” Acest cuvânt, plin de pace și de iertare, arată duhul smerit și plin de dragoste al martirului.
Cinstirea Sfântului și lucrarea sa de după moarte
Biserica îl cinstește pe Sfântul Sfințit Mucenic Filumen în fiecare an la data de 29 noiembrie. Moaștele lui, izvorâtoare de bună mireasmă și făcătoare de minuni, se află în noua și impunătoarea biserică ridicată la Fântâna lui Iacov, având hram întreit: Sfânta Fotini Samarineanca, Sfântul Filumen și Sfântul Iustin.
Ctitorul principal al acestei biserici este părintele arhimandrit Iustin, care a mărturisit de nenumărate ori că Sfântul Filumen i se arată, îl întărește și îl păzește, mai ales în situațiile în care evreii fanatici continuă să amenințe și să agreseze sfântul locaș.
Astăzi, mii de pelerini vin anual la Fântâna lui Iacov pentru a se închina la moaștele Sfântului Filumen și pentru a cere ajutorul lui. Mulți mărturisesc vindecări, ajutor în necazuri și o pace adâncă dobândită în acest loc sfânt, unde apa binecuvântată continuă să izvorască ca simbol al harului dăruit de Hristos.
Moștenirea spirituală a Sfântului Sfințit Mucenic Filumen
Sfântul Sfințit Mucenic Filumen nu este doar un martir al secolului XX, ci și un model de statornicie duhovnicească. Viața lui arată ce înseamnă să fii păzitor al credinței, să îți împlinești ascultarea cu dăruire și să mărturisești adevărul fără teamă. Într-o lume în care credința este contestată, exemplul său îi cheamă pe credincioși la fermitate și jertfelnicie.
A slujit acolo unde Dumnezeu l-a rânduit, fără să caute slava oamenilor și fără să se ferească de primejdii. Dragostea lui pentru Sfintele Locuri a fost încununată cu cea mai mare jertfă: dăruirea vieții pentru apărarea lor.
Sfântul Filumen rămâne un străjer duhovnicesc al Fântânii lui Iacov și un puternic mijlocitor înaintea lui Dumnezeu pentru cei ce îl cheamă. Slujirea și mucenicia sa mărturisesc că sfințenia nu aparține doar trecutului, ci se naște oriunde oamenii răspund chemării lui Hristos.
Troparul Noulul Sfințit Mucenic Filumen
Pe Cel împreună fără de început Ieșit din insula Cipru, ai venit la Sion, mucenicind la fântâna lui Iacov și primind tăierea capului și a degetelor. Iar cortul tău Hristos făcându-l nestricăcios, l-a arătat fântână de bogate daruri și felurite tămăduiri, sfinte sfințite mucenice Filumen.
Sfinte Sfințite Mucenice Filumen, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, păcătoșii!
foto: doxologia.ro