În ceasurile de grea încercare ale Bisericii primare, când sângele mucenicilor se vărsa ca o sămânță roditoare pentru creștinătate, Dumnezeu a ridicat mărturisitori aleși, ale căror vieți au luminat întunericul păgânătății.
Între aceștia se numără și Sfântul Sfințit Mucenic Elefterie, episcopul Iliriei, împreună cu mama sa, Sfânta Muceniță Antia, care au mărturisit pe Hristos până la moarte, arătând că adevărata noblețe nu stă în sânge sau rang, ci în credința vie și în jertfa iubitoare.
Originea sfântă și educația creștină
Sfântul Elefterie era din marea cetate a Romei, născut din părinți de bun neam și de vază. Tatăl său a fost proconsul imperial, iar mama sa, Antia, era o femeie aleasă, învățată în credința creștină de însuși Sfântul Apostol Pavel, de la care a primit și Sfântul Botez. Rămasă văduvă de tânără, Antia și-a pus toată nădejdea în Dumnezeu și s-a îngrijit cu sfințenie de creșterea unicului ei fiu.
Încă din copilărie, Elefterie a fost crescut în frica de Dumnezeu, deprins cu rugăciunea, curăția și ascultarea. Mama sa l-a adus la Sfântul Anichit, episcopul Romei, care l-a dat să învețe Sfintele Scripturi și l-a așezat în rânduiala clericilor, văzând în el daruri alese ale Duhului Sfânt.
Urcarea timpurie în treptele slujirii bisericești
Harul lui Dumnezeu lucra cu putere în tânărul Elefterie. De aceea, la vârsta de cincisprezece ani a fost hirotonit diacon, la optsprezece ani preot, iar la doar douăzeci de ani a fost ales episcop al Iliricului. Deși tânăr cu vârsta, era matur în credință și înțelepciune, având darul cuvântului și o viață curată, vrednică de slujirea arhierească.
Sfântul Anichit nu l-a ridicat în această treaptă fără temei, ci pentru ca „făclia să fie pusă în sfeșnic”, ca lumina lui să lumineze pe mulți. Și așa s-a și întâmplat: în Iliria, cu scaunul episcopal la Avlona, Sfântul Elefterie a propovăduit cu putere Evanghelia, întorcând la Hristos mulți păgâni, care se botezau mișcați de dulceața și adevărul cuvintelor sale.
Prigoana și convertirea voievodului Felix
Diavolul, vrăjmașul mântuirii oamenilor, a stârnit prigoană împotriva Bisericii, ațâțând pe împăratul Hadrian să se ridice asupra creștinilor. Dorind să lovească mai întâi pe învățătorii cei aleși ai dreptei credințe, împăratul a trimis pe voievodul Felix să-l prindă pe Sfântul Elefterie.
Ajuns în Iliria, Felix a intrat în biserică exact când sfântul păstorea și învăța poporul. Văzând chipul său luminat și auzind învățătura dumnezeiască, inima lui Felix s-a schimbat. Din prigonitor s-a făcut ucenic, din lup, oaie. A căzut la picioarele sfântului, lepădând porunca împărătească, și a primit credința în Hristos.
Pe drum spre Roma, Sfântul Elefterie l-a botezat pe Felix, iar cel ce fusese trimis să-l ducă legat, îl urma acum ca un mielușel pe păstorul său.
Mărturisirea înaintea împăratului și chinurile
Aducându-l înaintea împăratului Hadrian, Sfântul Elefterie a mărturisit cu îndrăzneală că Hristos este Dumnezeul cel adevărat, iar idolii sunt fără suflet și putere. A defăimat cinstirea demonilor și a arătat nebunia închinării la lemn și piatră, mărturisind că moartea pentru Hristos este slavă și bucurie.
Pentru aceasta a fost supus la chinuri cumplite: pat de aramă încins, grătar de fier, untdelemn clocotit, tigaie cu smoală și seu. Dar Dumnezeu l-a păzit nevătămat, prefăcând focul în rouă și durerea în biruință. Poporul se minuna, iar împăratul se tulbura.
Minunea eparhului Coremon și alte mărturisiri
Eparhul Coremon, văzând răbdarea și ascultând rugăciunile sfântului, s-a umplut de Duh Sfânt și a mărturisit și el pe Hristos. Aruncat în cuptorul pregătit mucenicului, a ieșit nevătămat, dar a fost decapitat, primind cununa muceniciei.
Sfântul Elefterie a fost apoi aruncat în temniță, chinuit cu foame, dar hrănit de Dumnezeu. Legat de cai sălbatici, a fost dezlegat de înger și dus într-un munte pustiu, unde viețuia cu fiarele sălbatice, care se îmblânzeau și îl slujeau ca pe un stăpân.
Convertiri în masă și moartea mucenicească
Trimis din nou la împărat, pe drum Sfântul Elefterie a propovăduit ostașilor și multora alții, botezând aproape cinci sute de suflete. Osândit să fie mâncat de fiare, leoaica și leul s-au plecat la picioarele lui, arătând că toată zidirea ascultă de robii lui Dumnezeu.
În cele din urmă, orbit de ură, împăratul a poruncit să i se taie capul. Astfel, Sfântul Sfințit Mucenic Elefterie și-a dat sufletul în mâinile Ziditorului.
Mucenicia Sfintei Antia și cinstirea moaștelor
Mama sa, fericita Antia, venind și îmbrățișând trupul fiului ei, se bucura duhovnicește că rodul pântecelui său s-a jertfit pentru Hristos. Și ea a fost ucisă cu sabia, primind aceeași cunună mucenicească.
Trupurile lor au fost luate de credincioși și îngropate cu cinste, iar mai târziu mutate la Avlona, unde Dumnezeu lucrează și astăzi minuni prin sfintele lor moaște.
Pilda mucenicească a adevăratei libertăți în Hristos
Viața și pătimirea Sfântului Sfințit Mucenic Elefterie și a Sfintei Mucenițe Antia rămân o pildă vie de credință, jertfă și dragoste pentru Hristos. Ei ne arată că adevărata libertate, elefteria se câștigă prin lepădarea de lume și prin unirea cu Dumnezeu, iar sângele mucenicilor este temelia pe care Biserica lui Hristos se zidește în veac.
Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Elefterie, Episcopul Iliriei
Glasul 5
Pe Cuvântul Cel împreună…
Cu haină de preot fiind împodobit şi cu sângele curgând şiroaie, fericite, ai alergat la Stăpânul tău, Hristos, Înţelepte Elefterie, nimicitorul satanei. Pentru aceasta nu înceta a te ruga pentru cei ce cu credinţă cinstesc fericitele tale nevoinţe.
Condacul Sfântului Sfinţit Mucenic Elefterie, Episcopul Iliriei
Glasul 2
Pe propovăduitorii cei tari…
Ca pe o podoabă a preoţilor şi îndemn al purtătorilor de biruinţă, toţi te lăudăm, cuvioase şi te rugăm, Sfinţite Mucenice Elefterie: pe cei ce prăznuiesc sfântă pomenirea ta eliberează-i din multele feluri de nevoi, rugându-te neîncetat pentru noi toţi.