Pe 5 iunie, Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe Sfântul Sfintit Mucenic Dorotei, episcopul cetății Tirului, un mărturisitor neînfricat al lui Hristos, un păstor înțelept și un scriitor bisericesc de mare rafinament, care a slujit lui Dumnezeu cu inima, cu mintea și cu trupul, până la capătul unei vieți încununate de suferință și jertfă. Viața sa se desfășoară pe fundalul unei epoci tulburi, în care creștinismul era persecutat cu cruzime de autoritățile păgâne, iar slujitorii altarului erau vânați, întemnițați, torturați și omorâți pentru credința lor.
Începuturile și slujirea episcopală
Sfântul Sfântul Sfintit Mucenic Dorotei a fost episcop al cetății Tirului în secolul al IV-lea, succedându-l pe Sfântul Metodie. Tirul, un oraș portuar înfloritor din Fenicia (astăzi în sudul Libanului), era un centru important al vieții religioase și culturale. Dorotei a trăit în vremuri marcate de mari frământări – prigoanele împotriva creștinilor sub Dioclețian (284–305) au fost printre cele mai sângeroase din istorie. În acea perioadă, fiindcă persecuțiile se intensificaseră, Dorotei a fost nevoit să-și părăsească scaunul episcopal și să se ascundă, urmând îndemnul Mântuitorului: „Când vă urmăresc pe voi în cetatea aceasta, fugiţi în cealaltă; adevărat grăiesc vouă: nu veţi sfârşi cetăţile lui Israel, până ce va veni Fiul Omului.” (Matei 10, 23).
Această retragere nu a fost un act de lașitate, ci o dovadă de înțelepciune și ascultare față de porunca divină. Dorotei nu și-a lepădat crucea, ci a așteptat cu răbdare momentul în care putea reveni în slujirea sa, fără a pune în pericol viața turmei sale sau a-și compromite chemarea.
Întoarcerea sub Constantin cel Mare
După ce marele împărat Constantin a acordat libertate Bisericii și a instaurat pacea religioasă prin Edictul de la Milano (313), Sfântul Dorotei s-a întors în Tir și și-a reluat îndatoririle episcopale. A fost un păstor devotat, lucrând neobosit pentru întărirea credinței creștine, pentru luminarea celor rătăciți și pentru organizarea vieții liturgice și dogmatice a comunității. A adus pe mulți de la închinarea idolilor la Iisus Hristos și a fost un model de slujire jertfelnică și smerenie.
Episcopul Dorotei nu era doar un om al rugăciunii și al misiunii, ci și un învățat desăvârșit. El era cunoscător al limbilor greacă și latină și a lăsat în urmă numeroase scrieri cu caracter duhovnicesc, istoric și exegetic. A redactat viețile Proorocilor și ale Apostolilor, tâlcuiri la Scripturi și alte texte ziditoare de suflet, devenind una dintre personalitățile marcante ale culturii bisericești din acea epocă. Scrierile sale au circulat mult și au avut un impact durabil asupra posterității, fiind folosite în sinaxare și în opere patristice.
Prigoana sub Iulian Apostatul
După moartea lui Constantin și trecerea Bisericii printr-o scurtă perioadă de stabilitate, a venit la domnie Iulian Apostatul (361–363), nepot al lui Constantin, dar lepădat de credința creștină. Deși la început s-a arătat tolerant, în scurt timp a început o prigoană ascunsă și vicleană împotriva Bisericii. A încercat să înlăture creștinismul fără a crea martiri – interzicând învățământul creștin, marginalizând clerul, promovând idolatria și favorizând păgânismul în structurile statului.
În acest context de tensiune și teroare, bătrânul Dorotei, ajuns la peste o sută de ani, și-a părăsit din nou scaunul episcopal și a plecat în exil, de data aceasta în Tracia (în sud-estul Europei de azi). Însă nici acolo nu a fost ferit de urmărirea autorităților păgâne. În cetatea Diopole (actualul Burgas, în Bulgaria), a fost prins de dregătorii trimiși de împărat și a fost supus unor chinuri cumplite. Deși slăbit trupește de vârstă, avea 107 ani, sufletul său era neclintit. A răbdat bătăi, înjosiri și umilințe, până când și-a dat sufletul în mâinile lui Iisus Hristos, primind cununa muceniciei.
Chipul unui sfânt deplin
Viața Sfântului Sfintit Mucenic Dorotei ne înfățișează un chip desăvârșit de ierarh, mărturisitor, învățător și mucenic. A fost un om al echilibrului între credință și rațiune, între slujirea publică și ascultarea personală, între tăcerea smerită și mărturisirea curajoasă. Nu a fugit de jertfă, dar nici nu a căutat martiriul cu orice preț. A știut când să tacă și când să vorbească, când să se retragă și când să se întoarcă, când să scrie și când să sufere. În toate, a urmat îndeaproape pilda Mântuitorului și a apostolilor.
Scrierile sale, pierdute în parte, dar menționate de sursele patristice, arată o minte cultivată și o inimă aprinsă de iubirea pentru Iisus Hristos și Biserica Sa. Era, așa cum consemnează tradiția, „desăvârșit în înțelepciunea cea duhovnicească, atât cea dinlăuntru cât și cea dinafară”, adică atât în înțelepciunea harului cât și în cunoașterea lumii. Acest echilibru l-a făcut un model pentru episcopi, teologi, monahi și creștini de rând.
Moștenirea lăsată Bisericii
Deși timpul și persecuțiile au șters multe dintre scrierile lui Dorotei, moștenirea sa spirituală a rămas vie în conștiința Bisericii. A fost canonizat ca sfânt mucenic și pomenirea lui a fost așezată în calendarul ortodox pe 5 iunie. În sinaxare, numele său este trecut alături de alți părinți și martiri ai primelor secole, iar chipul său este zugrăvit în icoane ca un bătrân înțelept, cu trăsături blânde și nimbul mărturisirii.
Biserica ne îndeamnă, prin pilda Sfântului Dorotei, să rămânem statornici în credință chiar și atunci când lumea se întunecă, să iubim adevărul și să-l mărturisim fără teamă, să nu fugim de suferință, dar nici să nu căutăm lupta fără discernământ. El ne arată că bătrânețea nu e o scuză pentru a părăsi slujirea, că învățătura trebuie unită cu viața și că scrisul poate deveni o formă de mărturisire.
Sfântul Sfintit Mucenic Dorotei, episcopul Tirului, rămâne un stâlp de lumină în istoria Bisericii
Prin răbdare, înțelepciune și credință neclintită, el a înfruntat prigoanele unei lumi ostile și și-a dat sufletul în mâinile Domnului, cu nădejde și pace lăsând în urmă o viață demnă de sfințenie. A fost un păstor al păstorilor, un mărturisitor al Cuvântului, un apărător al Ortodoxiei și un model pentru toți cei ce vor să slujească lui Iisus Hristos până la capăt. Să-i cerem și noi ajutorul în rugăciune, mai ales în vremuri în care credința este tot mai încercată, iar adevărul lui Iisus Hristos este umbrit de rătăciri și minciună. Prin rugăciunile lui, să ne întărească Dumnezeu în dragoste, curaj și smerenie, ca să putem sta și noi mărturisitori ai luminii, în lume, fără să ne rușinăm de crucea lui Iisus Hristos.
Condacul Sfântului Sfinţit Mucenic Dorotei, Episcopul Tirului
Glasul
Fecioara astăzi…
Cu învăţături ortodoxe, sfinţite mucenice, propovăduind, dar dumnezeiesc sfânt pe tine însuţi te-ai adus Făcătorului, întâi în pustnicie cu cuviinţă vieţuind, a doua cu mucenicia tare pătimind; şi după lege ai luat răsplătirea biruinţei de la Hristos Dumnezeu.
Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Dorotei, Episcopul Tirului
Glasul 4
Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţa răbdând până la sânge Sfinţite Mucenice Dorotei, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.