În ziua de 3 octombrie, Biserica Ortodoxă prăznuiește pe Sfântul Sfințit Mucenic Dionisie Areopagitul, unul dintre cei șaptezeci de ucenici ai Domnului, luminător al Atenei și mărturisitor neînfricat al lui Hristos.
Împreună cu el sunt cinstiți și ucenicii săi, Sfântul Preot Rustic și Sfântul Diacon Elefterie, care au împărtășit aceeași credință și aceeași cunună mucenicească. Viața lor ne descoperă puterea Evangheliei, care a luminat sufletele oamenilor din mijlocul păgânismului și a întărit inimile credincioșilor până la jertfa supremă.
Originea și formarea Sfântului Dionisie
Sfântul Dionisie s-a născut la Atena, într-o familie de seamă, având parte de o educație aleasă. Încă din tinerețe s-a dedicat studiului filozofiei eline, devenind unul dintre cei mai străluciți învățați ai vremii. Pentru a-și desăvârși cunoștințele, a călătorit în Egipt, la Heliopolis, unde a deprins astronomia și alte științe considerate înalte.
Se spune că în timpul șederii sale în Egipt a fost martor al întunecării soarelui, minunea cosmică petrecută la răstignirea Mântuitorului. Uimit, Dionisie a rostit cuvinte profetice: „Ori Dumnezeu, Făcătorul lumii, pătimește, ori lumea aceasta se sfârșește.” Această mărturie arată că inima lui era deschisă către adevăr, chiar înainte de a cunoaște propovăduirea Evangheliei.
Reîntors în Atena, Dionisie s-a căsătorit și a fost ales membru al Areopagului, cea mai înaltă curte a cetății. De aici îi vine și numele de Areopagitul. El era respectat pentru înțelepciune, dar în sufletul său căuta „Dumnezeul necunoscut” la care atenienii ridicaseră un altar.
Întâlnirea cu Sfântul Apostol Pavel
Momentul decisiv al vieții sale a fost întâlnirea cu Sfântul Apostol Pavel, pe la anul 51 d. Hr. În Areopag, Pavel a rostit vestita cuvântare despre Dumnezeul necunoscut, Care nu locuiește în temple zidite de mâini omenești și Care S-a descoperit lumii prin Iisus Hristos cel răstignit și înviat.
Dionisie a ascultat cu luare aminte, recunoscând în cuvintele apostolului lumina adevărului pe care sufletul său o căuta. El a fost printre puținii atenieni care au primit atunci credința, împreună cu Damaris și câțiva alții. Botezat de Sfântul Pavel, Dionisie a lăsat în urmă familia, rangul și slava lumească, devenind ucenic al marelui apostol.
Timp de trei ani l-a urmat pe Pavel, deprinzând învățătura Evangheliei. A primit hirotonia ca episcop al Atenei, fiind primul păstor al cetății care se ridica deasupra păgânismului spre lumina lui Hristos. În această misiune a fost sprijinit de alți mari ierarhi ai vremii, precum Sfântul Ierotei și Sfântul Timotei, ucenicul lui Pavel.
Mărturia despre milostivirea lui Hristos
Scrierile Sfântului Dionisie, păstrate până astăzi, sunt izvor de lumină teologică. Între ele se află și povestirea despre vedenia Sfântului Carp, ucenic al Sfântului Pavel.
În acea vedenie, Carp se ruga ca doi păcătoși să piară, dar i s-a descoperit că Hristos Se ridică din scaunul Său ceresc și le întinde mâna, gata să Se răstignească din nou pentru mântuirea lor. Această vedenie, relatată de Dionisie, subliniază adevărul fundamental: Dumnezeu nu voiește moartea păcătosului, ci întoarcerea lui la viață.
Această mărturie nu este doar un episod hagiografic, ci și o lecție pentru noi: creștinul este chemat la răbdare și dragoste față de toți, chiar și față de cei ce rătăcesc.
Călătoria în Apus și propovăduirea Evangheliei
După ce a păstorit o vreme Biserica din Atena, dorul de a răspândi Evanghelia l-a făcut să călătorească în Apus. A mers la Roma, unde a primit binecuvântarea Sfântului Clement, episcopul Romei, și a fost trimis în Galia (Franța de astăzi) pentru a propovădui între păgâni.
Împreună cu el au mers doi ucenici devotați: Rustic, preot, și Elefterie, diacon. În cetatea Parisului au ridicat o biserică și au săvârșit Sfânta Liturghie, întorcând pe mulți de la idolatrie la adevărata credință. Propovăduirea lor a fost însoțită de minuni și de convertiri numeroase.
Prigoana și mucenicia
În vremea împăratului Domițian (81–96), a izbucnit prigoana împotriva creștinilor. Sfântul Dionisie și ucenicii săi au fost prinși și aduși înaintea dregătorului. Întrebându-i cine sunt și ce cred, ei au răspuns cu tărie: „Creștini suntem și un Dumnezeu avem, pe Acela Îl cinstim, iar idolilor nu jertfim.”
Pentru această mărturisire au fost supuși la chinuri cumplite, dar nu s-au clintit în credință. În cele din urmă li s-au tăiat capetele, primind cununa muceniciei.
Tradiția spune că, după ce a fost decapitat, Sfântul Dionisie și-a ridicat capul de la pământ și, purtându-l în mâini, a mers câțiva pași până la locul unde a întâlnit pe credincioasa Catula, căreia i l-a încredințat. Ea, cu evlavie, a îngropat trupurile mucenicilor. Astfel, sângele lor a sfințit pământul Galiei, iar credința creștină a prins rădăcini și mai adânci.
Chipul Sfântului Dionisie
Despre înfățișarea Sfântului Dionisie tradiția spune că era de statură mijlocie, cu trăsături aspre, dar blânde la privire, cu sprâncene dese și ochi adânciți. Avea părul cărunt și barba lungă, iar mâinile sale, cu degete subțiri, trădau un om al rugăciunii și al scrisului. Deși trupul său era slăbit de post și nevoințe, duhul său era plin de putere dumnezeiască.
Scrierile Sfântului Dionisie
Moștenirea sa scrisă este una dintre cele mai înalte din întreaga literatură patristică. Lucrările „Despre numele dumnezeiești”, „Despre ierarhia cerească”, „Despre ierarhia bisericească”, „Teologia mistică” și „Despre Preasfânta Născătoare de Dumnezeu” au influențat profund gândirea creștină.
Ele tâlcuiesc adâncurile tainei lui Dumnezeu, ordinea cerească și viața Bisericii, fiind izvor de inspirație pentru marii teologi ai Ortodoxiei. Prin aceste scrieri, Sfântul Dionisie nu doar că a apărat credința, dar a și arătat frumusețea mistică a unirii cu Dumnezeu prin luminare și dragoste.
Ucenicii săi: Rustic și Elefterie
Nu putem vorbi despre Sfântul Dionisie fără a aminti de ucenicii săi, Sfinții Mucenici Rustic și Elefterie. Ei au fost părtași la propovăduirea Evangheliei și au împărtășit aceeași soartă mucenicească. Rustic, preot înțelept și blând, și Elefterie, diacon râvnitor, au fost sprijin de nădejde pentru dascălul lor.
Credința lor statornică ne arată că adevărata ucenicie în Hristos nu se oprește la cuvinte, ci se desăvârșește în fapte și, la nevoie, în jertfa supremă. Ei au intrat împreună cu Dionisie în ceata sfinților mucenici, fiind cinstiți în Biserică în aceeași zi.
Moștenirea și cinstirea lor
Sfinții Dionisie, Rustic și Elefterie au adus lumina credinței în pământuri stăpânite de întunericul păgânismului. Jertfa lor a rodit în creștinarea Galiei și în întărirea Bisericii lui Hristos.
Biserica îi pomenește în fiecare an pe 3 octombrie, iar în tradiția liturgică ei sunt cinstiți ca martiri ai Adevărului. În Paris și în întreaga Franță, cultul Sfântului Dionisie Areopagitul a fost deosebit de puternic, fiind socotit ocrotitor al capitalei franceze.
Sfântul Sfințit Mucenic Dionisie Areopagitul și ucenicii lui, Sfinții Mucenici Rustic și Elefterie, sunt modele de credință vie și neclintită
Ei au arătat că adevărul lui Hristos luminează mințile și inimile celor care Îl caută cu sinceritate, iar jertfa lor a devenit temelie pentru Biserica din Apus.
Astăzi, cinstindu-i, ne amintim că suntem chemați să fim și noi ucenici ai lui Hristos, să mărturisim credința prin fapte și prin viață curată, și, mai presus de toate, să avem dragoste față de Dumnezeu și față de aproapele, căci aceasta este esența Evangheliei.
Condac – Sfântul Dionisie Areopagitul, glasul al 8-lea
Prin ușile cerurilor trecând cu Duhul, ca un ucenic al Apostolului celui ce a ajuns până la al treilea cer, Sfinte Sfințite Dionisie, te-ai îmbogățit cu toată cunoștința celor negrăite și ai luminat pe cei ce ședeau mai înainte în întunericul necunoștinței. Pentru acesta strigăm: bucură-te părinte a toată lumea.
Tropar – Sfântul Dionisie Areopagitul, glasul al 4-lea
Bunătate învățându-te și îmbărbătându-te întru toate, îmbrăcându-te cuviincios cu bun cuget, ai scos din vasul alegerii cele negrăite; și credința păzind, calea întocmai ai săvârșit, Sfințite Mucenice Dionisie: roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.