Într-o lume copleșită de frică și compromis, viețile sfinților sunt repere limpezi ale adevărului și curajului. Printre acești martori ai credinței stă, cu demnitate și liniște, Sfântul Sfințit Mucenic Artemon, preotul din Laodiceea, a cărui viață a fost o slujire tăcută, iar moartea – o mărturisire de foc. S-a jertfit în anul 303, în timpul celei mai sângeroase prigoane împotriva creștinilor, poruncită de împăratul Dioclețian.
O viață închinată slujirii
Sfântul Artemon s-a născut în cetatea Laodiceea din Siria. Încă din tinerețe, a fost atras de slujirea bisericii și a arătat o viață curată, o minte ageră și o inimă statornică în credință. Episcopul locului, Sfântul Sisiniu, l-a remarcat și l-a hirotonit diacon la vârsta de 16 ani. Timp de 28 de ani a slujit ca diacon, iar apoi a fost hirotonit preot.
Slujirea sa nu a fost doar ritualică. Artemon s-a implicat activ în viața comunității, a ajutat pe cei săraci, a învățat pe cei neștiutori și a îmbărbătat pe cei persecutați. Era un om simplu, dar cu o credință fermă, și un preot care trăia ceea ce predica. Pentru mulți din Laodiceea, el nu era doar un preot – era părintele lor duhovnicesc.
Vremuri de încercare
Anul 303 a adus una dintre cele mai mari prigoane împotriva creștinilor din Imperiul Roman. Împăratul Dioclețian, dorind să întărească religia păgână și să readucă unitatea imperiului prin cultul zeităților romane, a emis o serie de edicte prin care interzicea cultul creștin, ordona distrugerea bisericilor, arderea cărților sfinte și arestarea clericilor.
În acest context, și Laodiceea a fost cuprinsă de teroare. Creștinii erau urmăriți, bătuți, siliți să jertfească idolilor. Mulți au căzut, dar alții, ca preotul Artemon, au stat în picioare.
Confruntarea cu puterea
Guvernatorul local, Patrichie, a venit în Laodiceea cu scopul de a curăța cetatea de creștini. A organizat procesiuni păgâne și a adus jertfe în cinstea zeilor. L-a chemat și pe Artemon și i-a poruncit să jertfească. Refuzul său a fost ferm, dar lipsit de agresivitate.
„Nu pot sluji lui Hristos și în același timp să mă închin idolilor morți”, i-a spus Artemon.
Patrichie, enervat de curajul bătrânului preot, a poruncit să fie aruncat în temniță. A urmat un proces lung, în care Artemon a fost chinuit fizic și batjocorit public. A fost târât prin cetate, a fost lovit cu pietre, dar nu a renunțat. A fost întrebat de ce își riscă viața pentru o credință care părea, la acea vreme, condamnată.
„Viața mea nu are sens fără Iisus Hristos. Mai bine mor cu El decât să trăiesc fără El”, a răspuns Artemon.
Moartea ca biruință
Patrichie, văzând că nu-l poate convinge, a pus la cale un plan diabolic. A adus un altar portabil și a poruncit să fie jertfit acolo un animal, chiar în fața lui Artemon. I s-a cerut să atingă altarul, ca un gest simbolic de supunere. Bătrânul preot a refuzat din nou.
A fost dus apoi într-un templu păgân, unde s-a dorit să fie umilit și forțat să slujească idolilor. Dar, după tradiția Bisericii, la intrarea lui Artemon în templu, idolii s-au sfărâmat, iar mulți dintre cei prezenți au fost cuprinși de spaimă.
În cele din urmă, guvernatorul a poruncit ca Artemon să fie ucis. Potrivit relatărilor, a fost aruncat într-un cuptor încins, dar a ieșit nevătămat. În cele din urmă, i s-a tăiat capul. Moartea sa nu a fost o înfrângere, ci o pecetluire a biruinței credinței sale.
Ce ne învață viața lui Artemon?
Trăim într-o epocă în care curajul moral este rar. Frica de opinia publică, de respingere sau de pierderi materiale îi face pe mulți să tacă acolo unde ar trebui să vorbească. În acest context, viața lui Artemon este o provocare. Nu a fost un revoluționar, nu a ridicat sabia, nu a făcut zgomot. A fost un preot. A trăit în liniște, dar a trecut la Domnul cu demnitate.
El ne amintește că fidelitatea în lucrurile mici pregătește omul pentru marile încercări. Ani de zile, Artemon a fost doar „preotul din Laodiceea”, un slujitor printre alții. Dar în ziua încercării, s-a dovedit a fi stâncă.
Sfințenia nu vine din spectaculos
Un alt lucru care iese în evidență din viața lui Artemon este simplitatea. Nu avem minuni spectaculoase, viziuni înalte sau revelații personale. Avem în schimb o viață trăită în tăcuta ascultare de Hristos, în rugăciune și slujire constantă.
Ortodoxia nu idealizează zgomotul, ci tăcerea; nu spectaculosul, ci răbdarea. Artemon este sfânt nu pentru că a făcut ceva „extraordinar”, ci pentru că a fost credincios până la capăt.
Cinstirea sa în Biserică
Biserica Ortodoxă îl pomenește pe Sfântul Sfințit Mucenic Artemon în data de 13 aprilie. El este cinstit ca mucenic, dar și ca slujitor al altarului – un model pentru preoți și diaconi.
Viața lui ne îndeamnă la întoarcere spre esențial: rugăciune, curăție, slujire și statornicie. Într-o lume cu opțiuni infinite și distrageri continue, sfinții ca Artemon ne reamintesc că nu trebuie să fim totul pentru toți. E suficient să fim ai lui Iisus Hristos.
Sfântul Artemon nu a căutat gloria lumii, dar a primit cununa cerului
Nu a fugit de cruce, ci a purtat-o cu seninătate. Pentru el, moartea nu a fost sfârșitul, ci începutul adevăratei vieți. Nevoia de astfel de exemple este acută azi. Avem nevoie de modele care nu doar vorbesc despre credință, ci o trăiesc. Iar Artemon a trăit-o până la capăt – fără compromisuri, fără teamă, cu inima unui preot și curajul unui martir.
Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Artemon, preotul din Laodiceea
Glasul 4
Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţa răbdând până la sânge Sfinţite Mucenice Artemon, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.