În sinaxarele ortodoxe, numele Sfântului Sfințit Cuvios Clement, arhiepiscopul Ohridei, strălucește ca al unuia dintre marii dascăli ai Bisericii și ctitori ai culturii creștine în rândul popoarelor slave. Ucenic apropiat al Sfinților Chiril și Metodie, el a împletit în chip unic râvna misionară cu grija pentru formarea clerului, traducerea și alcătuirea de cărți bisericești, zidirea de mănăstiri și organizarea de școli, devenind un veritabil părinte al limbii slavone bisericești și un model de ierarh care a slujit poporului în graiul său. Prăznuit la 27 iulie și 25 noiembrie, Sfântul Clement este cinstit astăzi ca patron al educației și al limbii slavone, dar și ca ocrotitor al Macedoniei de Nord, al orașului Ohrida și al Bisericii Ortodoxe Macedonene.
Ucenicul marilor luminători Chiril și Metodie
Viața Sfântului Clement se leagă organic de misiunea Sfinților Chiril și Metodie, „întocmai cu Apostolii”, care au adus lumina Evangheliei și bogăția Liturghiei în limba poporului la slavii din Moravia și Panonia. Ca ucenic al lor, Clement a participat la lucrarea de traducere a textelor sacre în limba slavonă, a deprins disciplina filologică și rigoarea teologică, dar mai ales a înțeles că unitatea dintre credință și limbă este o condiție a înrădăcinării Evangheliei într-un neam. După mutarea la Domnul a Sfântului Metodie, presiunile germanice împotriva folosirii limbii slavone în cult l-au silit pe Clement, împreună cu însoțitorii săi: Gorazd, Nahum, Sava și Anghelarius, cunoscuți în tradiție drept „Cei Cinci”, să părăsească Moravia și să se îndrepte spre sud, trecând Dunărea.
Sub ocrotirea cneazului Boris -Mihail. Belița și apoi Ohrida, vetre de luminare
Ajuns în Bulgaria, Sfântul Clement a fost primit ca oaspete de cneazul Boris-Mihail, care înțelesese deja cât de importantă este limba poporului pentru consolidarea creștinismului în țara sa. Trimis în ținuturile sud-slave, Clement a întemeiat mai întâi o mănăstire la Belița, primul său scaun episcopal și apoi s-a strămutat în cetatea Ohrida, de unde a coordonat o impresionantă activitate misionară, pastorală și culturală. La Ohrida a întemeiat vestita Mănăstire „Sfântul Pantelimon”, care a devenit nu doar un centru de rugăciune, ci și o școală de litere, un atelier de copiere de manuscrise și un centru de formare teologică.
Fondator al Școlii de la Ohrida. Apostol al limbii și culturii
Într-o epocă în care Biserica se străduia să traducă în chip fidel dar și frumos tezaurul credinței, Clement s-a impus ca primul ierarh bulgar care a slujit, a predicat și a scris în limba slavonă. El a continuat opera de traducere începută de Chiril și Metodie, dar a și compus lucrări proprii, cuvântări, vieți de sfinți, imne, devenind autorul primelor volume de literatură duhovnicească slavonă. În jurul lui s-a strâns o plină „oaste a cărții sfinte”: zeci și sute de ucenici care copiau, învățau, tâlcuiau și, la rândul lor, învățau pe alții.
Tradiția consemnează că numărul celor formați de Sfântul Clement a fost uriaș, iar dintre aceștia aproximativ 3500 de bărbați au fost aleși și hirotoniți pentru a sluji poporului lui Dumnezeu. Această cifră vorbește nu doar despre harisma sa pedagogică, ci și despre o viziune eclezială matură: Clement a știut că temelia unei Biserici puternice stă în clerul bine pregătit, în cateheți, dascăli și preoți care să poarte Evanghelia „până la marginile” provinciei Moesia și în întreg spațiul sud-slav.
Alfabet, limbă, identitate, o lucrare cu bătaie lungă
De numele său se leagă și popularizarea alfabetelor glagolitic și chirilic, instrumente prin care slavii au putut primi Scriptura, scrierile patristice și cărțile liturgice nu ca pe o limbă străină, ci ca pe o comoară tradusă în limba inimii lor. Din această sinergie a rezultat nu doar rod spiritual, ci și rod cultural: nașterea unei literaturi creștine slave și consolidarea unei identități culturale care avea să supraviețuiască veacurilor. În acest sens, Sfântul Clement nu este doar un traducător, ci un arhitect al culturii creștine slave, un om care a oferit graiului poporului său forța de a exprima credința în toată plenitudinea ei.
Minunile și adormirea sa în Domnul
Sfântul Clement a fost cinstit ca făcător de minuni încă din viață, iar după trecerea sa la Domnul, în anul 916, moaștele lui au rămas izvorâtoare de vindecări și mângâiere. Ele se păstrează până astăzi în Ohrida, într-o biserică închinată mai înainte Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și care a primit, ca al doilea hram, praznicul Sfântului Clement. Trupul său, odihnind în sicriul pe care, după tradiție, l-a lucrat cu propriile mâini, este semn al smereniei sale și al conștiinței liturgice că însuși trupul devine, în Hristos, templu al Duhului Sfânt.
Prăznuire și cinstire astăzi
Biserica îl prăznuiește pe Sfântul Clement la 27 iulie, dată la care este pomenit în mod deosebit în tradiția slavă și la 25 noiembrie, ziua adormirii sale. Mai multe popoare slave îl cinstesc ca patron al educației și al limbii slavone, iar în spațiul sud-slav el este recunoscut ca ocrotitor al Macedoniei de Nord, al orașului Ohrida și al Bisericii Ortodoxe Macedonene. Această cinstire transnațională arată că sfinții depășesc granițele politice și identitare, constituind punți de unitate în Hristos.
Un ierarh al educației și al credinței
Într-o lume în care credința riscă să fie trăită fie ca tradiție inertă, fie ca ideologie ruptă de viață, Sfântul Clement de Ohrida ne învață responsabilitatea de a transmite adevărul în limba poporului, în cuvinte vii, accesibile, dar în același timp fidele Tradiției. El ne amintește că: educația școala, cartea, predica, nu sunt simple anexe ale Bisericii, ci mijloace esențiale prin care Domnul Iisus Hristos ajunge la inimile oamenilor. În același timp, exemplul lui Clement denunță ispita elitismului teologic: învățătura ortodoxă, pentru a fi mântuitoare, trebuie să fie întrupată în cultura și limba fiecărui popor, fără a se dilua, ci tocmai întărindu-se prin asumarea vieții reale a credincioșilor.
De asemenea, viața Sfântului Clement este o pledoarie pentru formarea temeinică a clerului. În vremurile noastre, când slujitorul Bisericii este chemat să fie simultan liturghisitor, catehet, misionar, consilier și, adesea, prieten al omului rănit, exemplul „școlii de la Ohrida” arată că investiția în educație este o necesitate misionară.