În fiecare an, la data de 1 decembrie, Biserica Ortodoxă îl pomenește pe Sfântul Proroc Naum, unul dintre profeții mici ai Vechiului Testament, dar mare în învățătura și mărturia sa despre dreptatea lui Dumnezeu.
Cartea sa prorocitoare, deși scurtă, este o mărturie puternică despre modul în care Dumnezeu lucrează în istorie, arătând milă celor ce se pocăiesc și dreptate celor ce stăruie în păcat.
Viața și misiunea lui Naum sunt legate de cetatea Ninive, odinioară adusă la pocăință prin Iona, dar întoarsă din nou la fărădelegi. De aceea, Dumnezeu l-a ridicat pe Naum să vestească pieirea ei prin apă și foc, prorocie care s-a împlinit întocmai, arătând că judecata divină vine după multă răbdare și chemare la îndreptare.
Originea și viața Sfântului Proroc Naum
Sfântul Proroc Naum s-a născut în localitatea Elcheseea (numită și Elkos), aflată „de cealaltă parte de Iordan, în dreptul Vegavariei”, în ținutul numit Begavaria. El făcea parte din seminția lui Simeon, una dintre cele douăsprezece seminții ale lui Israel. Tradiția spune că a trăit aproximativ 700 de ani î.Hr., adică la o distanță de aproape două secole după prorocia lui Iona.
Numele „Naum” este plin de înțelesuri duhovnicești. În tâlcuirea Sfinților Părinți, numele lui înseamnă „odihnă”, „mângâiere”, dar și „minte” sau „pricepere”. Toate aceste sensuri se regăsesc în mesajul cărții sale: o mângâiere pentru cei drepți, o odihnă pentru cei ce răbdau nedreptățile asirienilor, dar și o chemare la înțelegerea felului în care Dumnezeu lucrează în lume.
Sfântul Naum a trăit doar 45 de ani, iar după o viață de slujire profetică a adormit în pace, fiind înmormântat cu cinste în pământul său. Scrierea pe care a lăsat-o: Cartea Proorocului Naum, face parte din Vechiul Testament și cuprinde profeția despre căderea Ninivei, dar și reflecții profunde despre dreptatea și puterea lui Dumnezeu.
Ninive, cetatea care a cunoscut două prorocii
Pentru a înțelege misiunea lui Naum, trebuie amintit contextul istoric și spiritual al cetății Ninive. Ninive era capitala Imperiului Asirian, un imperiu temut pentru cruzimea sa. Sub împăratul său, cetatea se ridica prin putere militară, dar și prin corupție, violență și idolatrie.
Cu aproximativ două sute de ani înainte de Naum, Dumnezeu îl trimisese în Ninive pe Prorocul Iona, cerându-i să vestească pedeapsa divină. Atunci, spre uimirea lumii, oamenii din Ninive s-au pocăit cu toții: de la împărat până la ultimul locuitor, toți au postit, s-au smerit și s-au întors de la faptele lor rele. Pentru această pocăință sinceră, Dumnezeu a cruțat cetatea, iar prorocia nimicirii nu s-a mai împlinit.
Faptul că prorocia lui Iona „nu s-a împlinit”, adică mila lui Dumnezeu, a fost înțeles greșit de niniviteni. Ei au crezut că pedeapsa nu va veni și, uitând de pocăință, s-au întors la păcat. Pe măsură ce nedreptatea lor creștea, Dumnezeu a ridicat pe Naum ca să le vestească din nou judecata, arătând că răbdarea divină nu rămâne fără răspuns atunci când omul nu-și schimbă inima.
Prorocia Sfântului Naum despre căderea Ninivei
Sfântul Naum a prorocit cu îndrăzneală, dând glas judecății drepte a lui Dumnezeu. El le-a vestit ninivitenilor că cetatea lor va fi nimicită „cu apă și cu foc”: apele unui lac mare ce înconjura cetatea aveau s-o acopere, iar ceea ce va rămâne neafundat va fi ars de un foc ce va ieși din pustie.
Această prorocie, oricât de neobișnuită părea, s-a împlinit întocmai.
Istoria tradițională relatează că lângă Ninive se afla un iezer mare de apă, care înconjura o parte a cetății. Într-o zi s-a produs un cutremur înfricoșător, iar mișcarea pământului a rupt malurile lacului și pământul de sub cetate, astfel încât o mare parte din Ninive s-a prăbușit în apele învolburate. Cealaltă parte a orașului, așezată pe un munte, a fost cuprinsă la scurt timp de un foc neobișnuit, „venit din pustie”, care a ars totul până la temelie.
Astfel, cuprinsă între ape și flăcări, marele Ninive a dispărut cu desăvârșire. Mărturiile vechi spun că ruinele cetății au fost atât de îngropate de ape și de cutremur, încât „este cu neputință să se mai spună locul unde a fost”.
Prin această nimicire, s-a împlinit cuvântul prorocului Naum și s-a arătat că Dumnezeu, Care miluise mai întâi cetatea pentru pocăința ei, „i-a pierdut mai pe urmă” pentru că s-au răzvrătit și au uitat de mila Sa.
Dreptatea lui Dumnezeu în învățătura Sfântului Naum
Prorocul Naum rămâne în istoria mântuirii ca un propovăduitor al dreptății lui Dumnezeu. Dacă mesajul lui Iona era unul al milostivirii și al chemării la pocăință, mesajul lui Naum arată consecințele ignorării acestei chemări.
„Cuvântul de căpetenie al Prorocului Naum”, spune tradiția, este acela că în istoria oamenilor nu domnește „legea celui mai tare, legea pădurii”, ci legea lui Dumnezeu, legea dreptății.
Ninive, cetate puternică, mândră și neînvinsă, credea că se poate bizui pe forța sa armată și pe bogățiile sale. Dar Dumnezeu arată, prin prorocia lui Naum, că nici o putere omenească nu poate sta în fața judecății divine atunci când răutatea este dusă la extrem.
Pentru cei drepți și nedreptățiți de asirieni, prorocia lui Naum a fost un cuvânt de mângâiere (un alt sens al numelui său). Pentru cei care înțeleg istoria duhovnicește, acest mesaj rămâne mereu actual: Dumnezeu nu pedepsește în grabă, ci după multă răbdare, dar atunci când omul respinge constant mila Lui, rămâne doar judecata dreaptă.
Cartea Prorocului Naum
Cartea lui Naum, inclusă în Vechiul Testament, este scurtă, dar densă în semnificații. Ea cuprinde:
- descrierea puterii și măreției lui Dumnezeu;
- profeția precisă despre căderea Ninivei;
- avertisment pentru popoarele care se abat de la voia lui Dumnezeu;
- mângâiere pentru cei care trăiesc în dreptate și credință.
Stilul scrierii este poetic, uneori în forme care amintesc de psalmi, alteori în ton profetic. Deși scrisă cu sute de ani înainte de Hristos, ea rămâne relevantă prin analiza păcatului, a pocăinței și a dreptății divine.
Moartea Sfântului Naum și cinstirea lui în Biserică
Sfântul Proroc Naum, după ce și-a împlinit menirea profetică, s-a săvârșit în pace la 45 de ani. A fost îngropat cu cinste în pământul său natal, iar Biserica l-a cinstit din vechime ca proroc al lui Dumnezeu.
Prăznuirea sa se face la 1 decembrie, zi în care credincioșii își amintesc nu doar de profeția împlinită a căderii Ninivei, ci și de chemarea interioară la dreptate, discernământ și pocăință.
Sfântul Proroc Naum rămâne un mărturisitor al dreptății lui Dumnezeu și un exemplu de curaj profetic
El a predicat cuvântul Domnului fără teamă, chemând la pocăință o cetate puternică, și a vestit împlinirea dreptei judecăți asupra ei. Viața și cartea lui sunt o invitație pentru fiecare dintre noi de a privi cu seriozitate legătura dintre faptele noastre și lucrarea lui Dumnezeu în viața noastră.
Cinstindu-l pe acest Sfânt Proroc, ne aducem aminte că Dumnezeu este milostiv, dar și drept, îndelung răbdător, dar și neclintit în sfințenia Sa. Iar pentru cei ce se întorc la El cu inimă curată, Naum devine într-adevăr „mângâiere”, vestitor al păcii și al biruinței adevărului.
Condacul Sfântului Proroc Naum
Glasul 4
Arătatu-Te-ai astăzi…
Luminându-se cu Duhul inima ta cea curată, s-a făcut locaş prealuminat de prorocie; că cele de departe le vezi ca şi cum ar fi de faţă. Pentru aceasta te cinstim, Preafericite Prorocule Naum, Prealăudate.
Troparul Sfântului Proroc Naum
Glasul 2
A prorocului Tău, Doamne, Naum, pomenire prăznuind, printr-însul Te rugăm, mântuieşte sufletele noastre.