Sfântul Proroc Moise

Suferința poporului Israel în Egipt

După moartea lui Iosif în Egipt, urmașii lui Iacov s-au înmulțit într-atât încât au umplut tot pământul acela. Înmulțirea fiilor lui Israel a stârnit temerea faraonului, care, temându-se să nu fie învinși egiptenii în vreo luptă de acest popor numeros, a poruncit dregătorilor să-i muncească pe evrei cu asprime. Robiți, chinuiți și siliți să ridice cetăți pentru slava deșartă a împăratului, israeliții erau supuși la munci grele și bătăi. Însă, pe cât erau mai prigoniți, pe atât se înmulțeau, căci voia lui Dumnezeu nu putea fi zădărnicită.

Faraonul a poruncit moașelor egiptene să ucidă toți pruncii de parte bărbătească ai evreilor. Dar moașele, temându-se de Dumnezeu, nu s-au supus poruncii. Atunci împăratul a rânduit ca fiecare prunc evreu de parte bărbătească să fie aruncat în apele Nilului.

Minunea salvării pruncului Moise

În acel timp, un bărbat din seminția lui Levi, Avram, și soția sa, Iohabeta, au avut un fiu. Deoarece pruncul era foarte frumos, părinții l-au ascuns timp de trei luni. Neputând să-l mai ascundă, mama i-a pregătit un sicriaș de papură, l-a uns cu smoală și rășină, așezând copilul în el pe apele Nilului. Sora lui, Mariami, priveghea de la depărtare să vadă ce se va întâmpla cu fratele său.

Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, fiica lui faraon a coborât să se scalde în Nil și a zărit sicriașul. L-a deschis și, văzând pruncul plângând, i s-a făcut milă de el. Cunoscând că este dintre copiii evreilor, a vrut să-l înfieze. Pruncul însă n-a primit să fie alăptat de doici egiptence. Atunci Mariami i-a spus fiicei lui faraon că îi poate aduce o doică evreică, și astfel mama copilului a fost chemată să-l alăpteze și să-l crească, primind și plată pentru aceasta.

Numele și semnul alegerii dumnezeiești

După ce a crescut, copilul a fost adus fiicei faraonului, care i-a pus numele Moise, zicând: „Din apă l-am scos pe el”, căci numele „Moise” înseamnă „apă” în limba egipteană.

Se povestește că, odată, jucându-se cu coroana împărătească, Moise a aruncat-o la pământ și a călcat-o în picioare, fapt ce a înspăimântat pe faraon și curtenii săi. Vrăjitorii au prorocit că acest copil va aduce nenorocire Egiptului. Pentru a-l încerca, i-au pus un cărbune aprins, pe care Moise l-a dus la gură, arzându-și limba. Din acest motiv, el a rămas „greoi la vorbă”, dar ales de Dumnezeu să fie purtător al cuvântului Său.

Tinerețea și fuga în pământul Madian

Moise a crescut la curtea faraonului și a fost învățat toată înțelepciunea egiptenilor, întrecându-i în pricepere pe dascălii săi. Deși înfiat, el nu și-a uitat niciodată originea, ci a păstrat legătura cu neamul său și cu credința adevăratului Dumnezeu.

Ajungând la patruzeci de ani, Moise a văzut un egiptean bătând un evreu. Mâniindu-se, l-a ucis pe egiptean și l-a ascuns în nisip. A doua zi, întâlnind doi evrei care se certau, a încercat să-i împace. Dar unul dintre ei i-a zis cu asprime: „Oare voiești să mă ucizi și pe mine cum ai ucis pe egiptean?”. Atunci Moise s-a temut, știind că fapta sa a fost descoperită, iar faraon căuta să-l ucidă.

Fugind din Egipt, s-a așezat în pământul Madian, lângă muntele Sinai. Acolo s-a căsătorit cu Sefora, fiica lui Ietro, preotul din Madian, și a trăit patruzeci de ani ca păstor, ducând o viață simplă și smerită.

Chemarea lui Dumnezeu la slujirea profetică

După patruzeci de ani de viață retrasă, Dumnezeu i S-a arătat lui Moise în rugul aprins de pe muntele Horeb, rug care ardea și nu se mistuia. Glasul Domnului l-a chemat să se întoarcă în Egipt și să scoată poporul Israel din robie. Moise, smerit și temător, s-a arătat nepriceput la vorbă, dar Dumnezeu i-a rânduit pe fratele său Aaron să-i fie ajutor și purtător de cuvânt.

Moise s-a întors în Egipt și a cerut faraonului să lase poporul să aducă jertfă lui Dumnezeu în pustie. Împăratul, împietrit, nu a ascultat. Atunci Dumnezeu a trimis asupra Egiptului zece plăgi, prin care a arătat puterea Sa și a zdrobit împietrirea inimii faraonului. În cele din urmă, după moartea întâilor-născuți ai Egiptului, faraon a dat drumul israeliților.

Moise i-a scos din robie și, prin minune, a trecut poporul prin Marea Roșie, despărțită în două prin toiagul său. Acolo, oastea lui faraon a fost înecată.

Moise, dătătorul Legii dumnezeiești

După izbăvire, poporul a rătăcit prin pustie patruzeci de ani, fiind povățuit de Moise. Pe muntele Sinai, Moise a primit de la Dumnezeu Tablele Legii, scrise cu degetul lui Dumnezeu, care cuprindeau cele Zece Porunci. Prin acestea, a fost așezată temelia credinței și a vieții morale pentru Israel și, în chip profetic, pentru întreaga omenire.

Moise a zidit cortul mărturiei și a rânduit jertfele și slujbele dumnezeiești. El a scris primele cinci cărți ale Bibliei, cunoscute sub numele de Tora sau Pentateuh: Facerea, Ieșirea, Leviticul, Numerii și Deuteronomul. Acestea alcătuiesc temelia Legii Vechi, vestind prin umbre și închipuiri venirea Mântuitorului Iisus Hristos.

Păcatele poporului și încercările din pustie

Drumul prin pustie a fost plin de încercări. Poporul s-a răzvrătit adesea, cârtind împotriva lui Moise și a lui Dumnezeu. Însă prin rugăciunea sa, Moise a mijlocit de multe ori pentru popor, cerând iertare și milă.

Totuși, chiar Moise a greșit înaintea Domnului, când, la porunca de a grăi stâncii pentru a da apă, a lovit-o cu toiagul și a spus poporului: „Au doară din stânca aceasta vă vom scoate apă?”. Pentru această neascultare și pentru că nu a arătat sfințenia lui Dumnezeu înaintea poporului, Domnul nu i-a îngăduit să intre în Țara Făgăduinței.

Moartea și slava Sfântului Prooroc Moise

Ajungând la vârsta de 120 de ani, Moise s-a suit pe muntele Nebo, de unde a văzut din depărtare Canaanul. Acolo s-a mutat la Domnul, fiind îngropat de Arhanghelul Mihail într-un loc necunoscut.

Moise este cinstit ca mare proroc și legiuitor al poporului ales, dar și ca văzător de Dumnezeu. El a fost proroc al venirii lui Hristos, prefigurând prin viața și lucrarea sa pe Mântuitorul lumii. La Schimbarea la Față a Domnului pe muntele Tabor, Moise a apărut alături de prorocul Ilie, stând în slavă lângă Domnul Iisus Hristos și vorbind cu El.

Sfântul Vasile cel Mare spune că Moise este „chip al lui Hristos”, căci a fost făcător de minuni și eliberator al poporului său. Totodată, prin scrierile sale, ne-a lăsat moștenire revelația dumnezeiască din Vechiul Testament, care își găsește plinirea în Evanghelia lui Hristos.

Moștenirea spirituală a Prorocului Moise

Viața Sfântului Proroc Moise este o mărturie despre pronia dumnezeiască, despre chemarea omului la slujire și despre răbdarea și credincioșia în necazuri. El a unit în persoana sa rolul de conducător, de legiuitor, de proroc și de mijlocitor al poporului înaintea lui Dumnezeu.

Moise a pregătit omenirea pentru venirea Domnului Iisus Hristos, arătând că Legea este doar începutul, iar împlinirea ei este iubirea adusă de Mântuitorul. În persoana lui, Biserica vede un model de ascultare și de slujire, dar și un avertisment împotriva necredinței și a cârtirii.

Astăzi, Biserica îl cinstește pe Sfântul Proroc Moise ca pe unul dintre cei mai mari sfinți ai Vechiului Testament, pomenindu-l ca „văzător de Dumnezeu”, pentru că a stat de vorbă cu Domnul „Domnul însă grăia cu Moise faţă către faţă, cum ar grăi cineva cu prietenul său. După aceea Moise se întorcea în tabără; iar tânărul său slujitor Iosua, fiul lui Navi, nu părăsea cortul. ” (Ieșirea 33, 11).