Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe Sfântul Proroc Miheia la data de 14 august, pomenind cu evlavie pe unul dintre slujitorii aleși ai lui Dumnezeu, care a stat cu curaj împotriva păcatului și a mustrat fărădelegile împăraților și ale poporului, vestind în același timp planurile dumnezeiești de mântuire. Istoria Sfântului Miheia este însă legată de două personalități profetice distincte, purtând același nume, care au trăit la distanță de aproximativ un veac și jumătate una de alta.
Primul Sfânt Proroc Miheia, Fiul lui Iemvlaan
Primul proroc cu numele Miheia, fiul lui Iemvlaan, era din seminția lui Efrem și a trăit în vremea prorocului Ilie Tesviteanul.
În acea perioadă, poporul ales era împărțit în două regate:
- Împărăția lui Iuda, alcătuită din semințiile lui Iuda și Veniamin, cu capitala la Ierusalim.
- Împărăția lui Israel, alcătuită din celelalte zece seminții, având capitala la Samaria.
Pe tronul lui Israel se afla Ahab, împărat nelegiuit, soțul Izabelei, cunoscut pentru idolatrie și nedreptăți, iar în Iuda domnea împăratul Iosafat, dreptcredincios și iubitor de Dumnezeu.
Sfântul Proroc Miheia, asemenea Sfântului Proroc Ilie, îl mustra fără teamă pe Ahab pentru închinarea la idoli și pentru asuprirea celor săraci. Împăratul îl ura pentru aceste mustrări, dar nu îndrăznea să-l ucidă, temându-se de puterea cuvintelor sale prorocite și de mânia lui Dumnezeu. De aceea, prorocul se retrăgea adesea prin munți, pentru a nu provoca mânia ucigașă a regelui.
Chemarea la porțile Samariei
Într-o împrejurare, Iosafat a venit la Ahab în Samaria, iar acesta l-a rugat să-l ajute într-un război împotriva Siriei pentru recucerirea cetății Ramot din Galaad. Împăratul iudeu a fost de acord, dar a cerut mai întâi să fie întrebat Dumnezeu dacă lupta va fi cu izbândă. Ahab a adunat 400 de proroci mincinoși, care l-au asigurat că va birui. Iosafat, văzând că niciun proroc adevărat nu fusese întrebat, a cerut să fie chemat Miheia, fiul lui Iemvlaan.
Trimisul regelui l-a sfătuit pe Miheia să spună lucruri plăcute, dar prorocul a răspuns: „Viu este Domnul, că orice-mi va zice Domnul, aceea voi grăi”. La început, Miheia i-a răspuns cu ironie: „Mergi și vei birui”, dar Ahab, simțind lipsa de convingere, l-a silit să spună adevărul. Atunci prorocul a vestit: „Am văzut pe tot Israelul risipit prin munți, ca oile fără păstor”, prevestind astfel moartea împăratului.
Sfântul Proroc Miheia a dezvăluit și planul duhovnicesc din ceruri: un duh mincinos fusese trimis să înșele pe prorocii mincinoși ai lui Ahab, ca acesta să meargă la război și să piară. Pentru aceste cuvinte, a fost lovit peste obraz de Sedechia, unul dintre prorocii falși, și aruncat în temniță, cu hrană și apă puțină, până la „întoarcerea” împăratului. Miheia a rostit atunci cu tărie: „Dacă te vei întoarce cu pace, Domnul n-a grăit prin mine”.
Războiul s-a sfârșit cu moartea lui Ahab, așa cum prorocise Miheia. Despre sfârșitul acestuia, tradiția spune că ar fi fost ucis pentru mustrările sale de către Ioram, succesor al lui Ahab, sau de către oamenii Izabelei.
Al doilea Sfânt Proroc Miheia, Moresitul
La 150 de ani după primul, a trăit un alt proroc cu numele Miheia, originar din satul Moreset-Gat, din ținutul lui Iuda. Acesta este unul dintre cei 12 proroci mici ai Vechiului Testament și a activat în timpul împăraților Iotam, Ahaz și Ezechia, fiind contemporan cu prorocul Isaia.
Spre deosebire de primul Miheia, acesta a lăsat o carte prorocescă în șapte capitole, inclusă în Sfânta Scriptură. Provenind din mediul rural, nu a ezitat să înfrunte păcatele marilor orașe și ale conducătorilor lor. A mustrat pe bogați pentru asuprirea celor săraci, pe judecători pentru luarea de mită și pe preoți pentru învățătura interesată:
„Ascultaţi acestea, voi, căpetenii ale casei lui Iacov, judecători ai casei lui Israel, voi cei ce simţiţi scârbă pentru dreptate şi strâmbaţi ceea ce este drept, Care zidiţi Sionul cu fărădelegi şi Ierusalimul cu strâmbătăţi! ” (Miheia 3:9-10)
Prorocul a vestit distrugerea Samariei și a Ierusalimului din cauza păcatelor poporului și a conducătorilor. Dar, în același timp, a adus și cuvinte de nădejde, anunțând nașterea în Betleem a „Povățuitorului” veșnic, Mesia, Domnul nostru Iisus Hristos:
„Şi tu, Betleeme Efrata, deşi eşti mic între miile lui Iuda, din tine va ieşi Stăpânitor peste Israel, iar obârşia Lui este dintru început, din zilele veşniciei. Pentru aceasta îi va lăsa până în vremea când aceea ce trebuie să nască va naşte. Atunci rămăşiţa fraţilor săi se va întoarce la fiii lui Israel. ” (Miheia 5:1-2)
Această profeție, făcută cu peste 700 de ani înainte de Nașterea Domnului, este citată de evanghelistul Matei atunci când magii vin să-L caute pe Pruncul Iisus Hristos.
Viața și sfârșitul
Despre sfârșitul celui de-al doilea Miheia, Scriptura nu spune nimic, dar Cartea prorocului Ieremia amintește că împăratul Ezechia și poporul nu s-au ridicat împotriva lui pentru cuvintele de mustrare, ci s-au temut de Domnul și au primit îndreptarea. Aceasta arată că prorocul a murit în pace, fiind îngropat în satul natal.
În vremea împăratului Teodosie cel Mare, episcopul Zevin al Elefteropolei a descoperit, prin vedenie, moaștele Sfântului Miheia împreună cu cele ale prorocului Avacum, spre întărirea credinței credincioșilor.
Învățăturile prorocului pentru noi
Viețile celor doi proroci Miheia ne învață câteva lucruri fundamentale pentru viața creștină:
• Curajul mărturisirii adevărului
Amândoi au vorbit ceea ce le descoperise Dumnezeu, chiar dacă mesajul lor nu era pe placul celor puternici.
• Mustrarea păcatului cu dragoste de adevăr
Nu au căutat slava oamenilor, ci mântuirea lor.
• Nădejdea în împlinirea planului lui Dumnezeu
Al doilea Miheia a vestit cu exactitate locul Nașterii Mântuitorului, arătând că Dumnezeu pregătește mântuirea chiar și în mijlocul necazurilor.
• Judecata dreaptă a lui Dumnezeu
Prorociile lor despre căderea cetăților au fost împlinite, arătând că Dumnezeu pedepsește păcatul, dar răsplătește pocăința.
Cinstirea lor în Biserică
Biserica face deosebire între cei doi proroci, dar îi pomenește pe amândoi la aceeași dată, 14 august. În sinaxare și mineie se regăsesc relatări despre amândoi, uneori amestecate, dar tradiția ortodoxă păstrează cu grijă memoria fiecăruia.
Primul, Miheia, fiul lui Iemvlaan, este amintit în special pentru confruntarea sa cu regele Ahab, iar al doilea, Miheia Moresitul, pentru profeția despre Nașterea Domnului și pentru mustrarea asupritorilor.
Pildă de credință, dreptate și smerenie
Sfântul Proroc Miheia rămâne un exemplu de statornicie în credință, de curaj în vestirea adevărului și de ascultare desăvârșită de voia lui Dumnezeu. Prin cuvintele și viața sa, ne cheamă și pe noi să ne îndepărtăm de nedreptăți și să trăim în dreptate, milă și smerenie, așa cum Dumnezeu așteaptă de la fiecare om.
Să urmăm îndemnul prorocului:
„Ţi s-a arătat, omule, ceea ce este bun şi ceea ce Dumnezeu cere de la tine: dreptate, iubire şi milostivire şi cu smerenie să mergi înaintea Domnului Dumnezeului tău! ” (Miheia 6:8)
Troparul Sfântului Proroc Miheia
Glasul 2
A prorocului Tău Miheia pomenire, Doamne, prăznuind, printr-însul Te rugăm, mântuieşte sufletele noastre.