În rânduiala Bisericii Ortodoxe, la 17 decembrie, sunt prăznuiți Sfântul Proroc Daniel și Sfinții trei tineri: Anania, Azaria și Misail, mari luminători ai Vechiului Testament și chipuri vii ale credinței neclintite în Dumnezeul cel viu.
Originea și chemarea Sfântului Proroc Daniel
Sfântul Proroc Daniel era din seminția împărătească a lui Iuda, din neamul lui David. Încă din copilărie a fost dus rob la Babilon de către împăratul Nabucodonosor, odată cu alți tineri aleși din poporul lui Israel. Deși smuls din cetatea sfântă a Ierusalimului și crescut într-un mediu păgân, Daniel nu și-a pierdut nici credința, nici frica de Dumnezeu. Dimpotrivă, prin viața sa curată, prin post, rugăciune și înțelepciune, s-a făcut vas ales al harului dumnezeiesc.
Scriptura și Tradiția arată că Daniel a primit de timpuriu darul deosebirii duhurilor și al înțelegerii tainelor dumnezeiești. Deși a fost instruit în toată știința haldeilor, nu a uitat învățătura Legii lui Dumnezeu, primită de la părinții săi. Această dublă formare: intelectuală și duhovnicească, l-a făcut vrednic să fie rânduit în slujbe înalte la curtea împărătească.
Judecata dreaptă și izbăvirea Susanei
Una dintre primele mari fapte ale Sfântului Proroc Daniel a fost descoperirea fărădelegii celor doi bătrâni judecători care o acuzaseră pe nevinovata Susana. Prin înțelepciunea dată de Dumnezeu, Daniel a demascat minciuna și nedreptatea, salvând-o pe Susana de la moarte și arătând că judecata omenească este supusă greșelii, iar dreptatea adevărată vine de la Dumnezeu. Această întâmplare a întărit faima prorocului atât în rândul iudeilor, cât și al păgânilor.
Daniel, tâlcuitorul viselor și vestitorul lui Mesia
Sfântul Daniel s-a făcut cunoscut în întreaga împărăție prin darul tălmăcirii viselor. El a explicat visul lui Nabucodonosor cu statuia alcătuită din mai multe metale, arătând că împărățiile pământești sunt trecătoare, iar piatra desprinsă din munte fără mână omenească închipuie Împărăția veșnică a lui Dumnezeu, adică venirea lui Mesia. Tot el a tâlcuit visul cu copacul cel mare, vedenia celor patru fiare, precum și scrierea tainică „Mene, techel, fares”, care a vestit căderea Babilonului.
De o importanță aparte este prorocia celor șaptezeci de săptămâni de ani, prin care Sfântul Daniel a vestit, cu mai bine de cinci sute de ani înainte, vremea venirii Mântuitorului Iisus Hristos. Astfel, Daniel nu este doar un proroc al istoriei, ci și un vestitor limpede al mântuirii universale.
Sfinții trei tineri: Anania, Azaria și Misail
Alături de Daniel au viețuit Anania, Azaria și Misail, tineri de neam ales, crescuți în frica de Dumnezeu. Și ei au fost duși robi la Babilon și, pentru virtuțile lor, au fost puși în dregătorii împărătești. Credința lor a fost pusă la grea încercare atunci când Nabucodonosor a poruncit tuturor să se închine chipului de aur ridicat în câmpia Deira.
Refuzul lor categoric de a se închina idolului a fost o mărturisire deschisă a credinței în Dumnezeul cel adevărat. Pentru aceasta, au fost aruncați într-un cuptor încins de șapte ori mai tare decât de obicei. Însă Dumnezeu nu i-a părăsit: îngerul Domnului s-a pogorât în cuptor și a prefăcut văpaia în rouă, iar tinerii au rămas nevătămați, cântând psalmi și binecuvântând pe Dumnezeu.
Această minune l-a uimit pe împărat, care a mărturisit puterea Dumnezeului lui Israel și i-a cinstit pe cei trei tineri înaintea întregii împărății.
Daniel în groapa cu lei și biruința asupra idolilor
Credința Sfântului Daniel a fost încercată și mai târziu, sub alți împărați. Din pricina rugăciunii sale neîncetate către Dumnezeu, a fost aruncat în groapa cu lei, dar Domnul a închis gurile fiarelor și prorocul a ieșit nevătămat. Această minune a arătat din nou că Dumnezeu este viu și atotputernic.
De asemenea, Daniel a sfărâmat idolul Bel și a omorât balaurul cinstit de babilonieni, dovedind înșelăciunea idolatriei și rușinând credința mincinoasă a păgânilor. Prin aceste fapte, el a arătat că zeii făcuți de mâini omenești sunt nimic, iar adevăratul Dumnezeu stăpânește cerul și pământul.
Sfârșitul lor și mărturia Tradiției
Potrivit Sfintei Tradiții, Sfântul Proroc Daniel și cei trei tineri au trăit până la adânci bătrâneți în Babilon. După moartea împăraților care îi cinsteau, un alt stăpânitor a poruncit cercetarea și, în cele din urmă, decapitarea lor pentru credința în Dumnezeul cel adevărat. Se spune că, prin minune, capetele lor s-au lipit de trupuri, iar un înger al Domnului le-a dus pe muntele Gheval, ascunzându-le sub o stâncă.
Tradiția mai amintește că, la vremea Răstignirii și Învierii Domnului Iisus Hristos, ei au înviat, s-au arătat multora și apoi au adormit din nou, ca o arvună a învierii celei de obște.
Viața Sfântului Proroc Daniel și a Sfinților trei tineri ne arată că adevărata credință nu depinde de împrejurări, ci de statornicia inimii
În robie, în primejdii, în foc sau în groapa cu lei, ei nu au lepădat numele lui Dumnezeu, ci L-au mărturisit cu prețul vieții. De aceea, Biserica îi cinstește ca mari proroci și mucenici ai Vechiului Testament, preînchipuiri ale mărturisitorilor lui Hristos din toate veacurile.
Prin rugăciunile lor, să ne întărească Dumnezeu și pe noi în credință, ca, urmând pilda lor, să rămânem statornici în adevăr și să dobândim mântuirea făgăduită celor ce Îl iubesc pe Domnul.
Troparul Sfântului Proroc Daniel şi al Sfinţilor trei Tineri: Anania, Azaria şi Misail
Glasul 2
Mari sunt faptele credinţei; că în mijlocul izvorului văpăii, ca într-o apă de odihnă sfinţii trei Tineri s-au bucurat şi Prorocul Daniel păstor leilor ca unor oi s-a arătat. Pentru rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi.
Condacul Sfântului Proroc Daniel
Glasul 3
Fecioara astăzi…
Luminându-se cu duhul inima ta cea curată, vas de prorocie te-ai făcut; că ai văzut cele ce erau departe, ca şi cum ar fi fost de faţă şi pe lei i-ai îmblânzit, fiind aruncat în groapa lor. Pentru aceasta pe tine te cinstim, Prorocule, Fericite Daniel.
Condacul Sfinţilor trei Tineri: Anania, Azaria şi Misail
Glasul 3
Chipul cel zugrăvit de mână nu l-aţi cinstit; ci, întrarmându-vă cu Fiinţa Cea Nestricăcioasă, de trei ori fericiţilor, în locul pregătit de luptă prin foc v-aţi preamărit; şi în mijlocul văpăii celei de nesuferit stând, pe Dumnezeu L-aţi chemat: grăbeşte, o, Îndurate şi sârguieşte ca un Milostiv spre ajutorul nostru, că poţi toate câte le voieşti.