Biserica Ortodoxă prăznuiește astăzi 28 septembrie pe Sfântul Proroc Baruh, unul dintre slujitorii credincioși ai lui Dumnezeu din vremea Vechiului Testament. Viața sa se leagă în chip tainic și nedespărțit de viața marelui Proroc Ieremia, pe care l-a urmat ca ucenic și prieten statornic. Baruh este un exemplu de fidelitate, smerenie și ascultare, un om care și-a pus întreaga ființă în slujirea adevărului descoperit de Dumnezeu.
Viața Sfântului Proroc Baruh
Născut în regatul Iuda, fiu al lui Neria, provenind dintr-o familie însemnată, Sfântul Baruh s-a remarcat nu prin bogăție sau rang, ci prin viața de curăție și prin ascultarea față de glasul lui Dumnezeu. El a trăit în vremuri tulburi, când poporul lui Israel se afla în pragul robiei babiloniene, iar Ierusalimul era amenințat cu prădarea și pustiirea. În acest context, prorocii Domnului au fost trimiși pentru a întoarce inimile oamenilor spre pocăință, dar adesea au fost prigoniți, batjocoriți și omorâți.
Ucenic al Prorocului Ieremia
Sfântul Baruh a fost cel mai apropiat colaborator al Prorocului Ieremia. Între cei doi exista o legătură puternică, încât tradiția spune că erau ca „un suflet în două trupuri”. Ieremia îi dicta cuvintele lui Dumnezeu, iar Baruh le așternea pe pergament, devenind astfel mâna prin care glasul ceresc se făcea auzit pe pământ.
În anul 605 î.Hr., Ieremia i-a încredințat lui Baruh o scrisoare către poporul din Ierusalim. Aceasta vestea pedepsele ce urmau să vină asupra iudeilor din pricina neascultării lor și anunța robia babilonică. Această misiune nu a fost lipsită de riscuri, pentru că mulți dintre cei puternici doreau să înăbușe glasul prorocilor și să continue viața de păcat și idolatrie.
Pentru fidelitatea lor, atât Ieremia cât și Baruh au fost întemnițați, rămânând în lanțuri până după cucerirea Ierusalimului de către Nabucodonosor. Cu toate acestea, Dumnezeu nu i-a părăsit. Împăratul babilonian le-a dat voie să rămână în Sfânta Cetate, unde Ieremia a scris Plângerile sale – cuvinte de durere și nădejde, de mustrare și chemare la pocăință.
Misiunea prorocului în Babilon
După răscoala împotriva lui Godolia, cei doi proroci au fost luați cu forța în Egipt. Acolo, potrivit tradiției, Ieremia a fost ucis de evrei, iar Baruh a fost dus ca rob în Babilon.
Însă chiar și în robie, Baruh a continuat să aducă nădejde poporului său, vestind împlinirea marilor promisiuni dumnezeiești: eliberarea din robie, refacerea Ierusalimului și întoarcerea tuturor în templul Domnului.
El nu a fost doar un proroc al pedepsei, ci și unul al mângâierii și al speranței. În cuvintele sale străbate lumina venirii lui Mesia, Cel ce avea să aducă eliberarea nu doar din robia pământească, ci și din robia păcatului și a morții.
Baruh, proroc al venirii Domnului Iisus Hristos
Scrierile sale, păstrate în Cartea Prorocului Baruh, mărturisesc cu putere despre Dumnezeul Cel adevărat și despre taina Întrupării. El spune limpede: „Acesta este Dumnezeul nostru, nu se va socoti altul lângă Dânsul”. Aceste cuvinte arată că prorocul nu vorbea doar pentru vremea sa, ci și pentru toți cei ce aveau să creadă în Hristos.
În chip profetic, Baruh a vestit că Dumnezeu Se va pogorî între oameni, aducând mântuire. De aceea, el se numără printre prorocii mesianici, aceia care au vorbit mai dinainte despre venirea Fiului lui Dumnezeu în lume.
Viața de nevoință și rugăciune
Se spune că, după pustiirea Ierusalimului, Sfântul Baruh s-a retras într-o peșteră, unde a rămas în lacrimi și rugăciune, plângând pentru popor și pentru soarta dascălului său Ieremia. Această viață ascunsă și smerită arată curăția inimii sale și dragostea pentru Dumnezeu și pentru oameni.
El nu a căutat slava lumii, ci a rămas credincios chemării sale, chiar și atunci când aceasta i-a adus suferință, prigonire și robie. În tăcere și în rugăciune, Baruh a trăit o viață de adevărat proroc, în care voia lui Dumnezeu a fost mai presus de orice dorință personală.
Moartea prorocului
Despre sfârșitul său, tradiția spune că Sfântul Baruh a fost ucis de evreii din Egipt, asemenea dascălului său Ieremia. Astfel, el s-a făcut părtaș la cununa muceniciei, pecetluindu-și viața prin sânge și credință.
Deși a trăit cu aproape șapte veacuri înainte de Hristos, Baruh rămâne un martor al Adevărului, un om care și-a pus întreaga viață în slujba lui Dumnezeu și care a arătat cu fapta și cuvântul său că nădejdea mântuirii vine doar de la Domnul.
Sfântul Proroc Baruh este o icoană vie a prieteniei sfinte, a ascultării și a fidelității față de Dumnezeu
Ucenic al marelui Proroc Ieremia, el a rămas statornic lângă dascălul său până la moarte și a împărtășit aceeași soartă cu el, pecetluindu-și viața prin mucenicie.
Mai mult decât un simplu scrib, Baruh a fost un proroc plin de Duhul Sfânt, care a vestit nu doar pedepsele pentru păcat, ci și nădejdea mântuirii. El a arătat limpede spre Hristos, Mesia Cel promis, Care avea să vină în lume pentru a aduce mântuire tuturor.
Astăzi, Biserica îl cinstește ca pe unul dintre marii proroci ai Vechiului Testament, amintindu-ne că glasul său străbate veacurile și ne cheamă la credință, pocăință și nădejde în Dumnezeu. Viața lui este o pildă pentru fiecare creștin, chemându-ne să rămânem credincioși Domnului în orice împrejurare și să așteptăm cu inimă curată împlinirea făgăduințelor Lui.