Pomenit în Biserica Ortodoxă la data de 19 noiembrie, Sfântul Proroc Avdie (numit și Abdia sau Obadia) este una dintre figurile luminoase ale Vechiului Testament, un om al credinței care a rămas statornic în ascultarea de Dumnezeu într-o vreme de mare rătăcire, idolatrie și prigoană. Viața lui, deși consemnată în puține detalii istorice, se remarcă prin faptele sale de curaj, prin smerenia și prin slujirea cu devotament față de prorocii Domnului.
Numele său se tâlcuiește „robul Domnului” sau „cel mărturisit”, o denumire care reflectă întocmai viața lui închinată lui Dumnezeu. Deși este unul dintre profeții mici, iar cartea sa din Sfânta Scriptură este cea mai scurtă din întreg Vechiul Testament, Sfântul Avdie rămâne un mare apărător al credinței, un ocrotitor al celor prigoniți și un ucenic devotat al Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul.
Originea și tinerețea Sfântului Avdie
Sfântul Proroc Avdie s-a născut în pământul Sichem, într-un sat numit Vitaharam, o zonă bine cunoscută în istoria biblică pentru poporul lui Israel. Din tinerețe s-a arătat ca un om cu frică de Dumnezeu, rămânând credincios Legii celei vechi și slujind Adevăratului Dumnezeu, Cel ce scosese pe Israel din Egipt și îl trecuse prin Marea Roșie.
În vremea sa, poporul lui Israel trecea printr-o perioadă grea de decădere morală și spirituală. Regele Ahav, împăratul Samariei, căzuse în idolatrie, îndemnat de soția sa, Isabela, o femeie fără de lege care a încurajat cultul lui Baal și a pornit o prigoană cumplită împotriva prorocilor Domnului. Avdie, însă, deși slujea în casa împăratului, ca ispravnic al casei împărătești, nu s-a abătut de la credința cea adevărată. În tăcere, în smerenie și cu mare înțelepciune, el L-a slujit pe Dumnezeul părinților lui.
Curajul extraordinar al ascunderii celor o sută de proroci
Una dintre cele mai impresionante fapte ale sale este strâns legată de vremea în care Isabela căuta să stingă cu desăvârșire glasurile prorocilor. În acea perioadă de foamete și de prigoană, Avdie a strâns o sută de proroci ai Domnului și i-a ascuns în două peșteri: cincizeci în una și cincizeci în cealaltă.
Cu resurse proprii, riscându-și viața, i-a hrănit pe acești slujitori ai lui Dumnezeu cu pâine și apă, în timp ce poporul suferea în urma secetei îndelungate. Acest gest mare de milă și jertfă a fost unul dintre motivele pentru care Dumnezeu l-a binecuvântat și l-a păzit până la sfârșitul vieții sale.
Întâlnirea cu Sfântul Proroc Ilie
Într-una dintre zile, regele Ahav l-a trimis pe Avdie să caute izvoare de apă și pășuni pentru animalele împărătești, împărțindu-și drumul cu acesta. În timp ce mergea singur, Avdie s-a întâlnit pe neașteptate cu marele Proroc Ilie. Recunoscându-l cu evlavie, s-a închinat până la pământ, spunând: „Tu ești domnul meu Ilie?”.
Ilie i-a cerut să meargă la Ahav și să-i vestească că l-a găsit. Avdie, cunoscând dorința împăratului de a-l prinde pe Ilie și temându-se că Duhul Domnului îl va lua pe proroc în alt loc înainte de a-l aduce pe Ahav, s-a temut pentru viața sa. A spus: „Când mă voi duce eu de la tine, Duhul Domnului te va lua în pământ necunoscut … iar eu voi spune lui Ahav și neaflându-te, mă va ucide.”
Ilie l-a liniștit cu un jurământ: „Viu este Domnul puterilor înaintea Căruia stau, că astăzi mă voi arăta lui Ahav.”
Încredințat de aceste cuvinte, Avdie a mers și l-a adus pe Ahav. Astfel, el devine mijlocitorul unei întâlniri care avea să ducă la una dintre cele mai mari minuni ale Vechiului Testament: coborârea focului din cer pe Muntele Carmel.
Mărturisiți-L pe Dumnezeu și urmăriți minunile Lui
Avdie a fost martorul minunii în care Ilie, rugându-se lui Dumnezeu, a făcut să se pogoare foc din cer peste jertfa udată cu apă. Această minune a arătat întregului popor că numai Domnul este adevăratul Dumnezeu, iar Baal este neputincios și mincinos.
Văzând toate acestea, Avdie s-a bucurat și mai mult de puterea lui Dumnezeu și s-a întărit în slujirea Sa. Dragostea lui pentru Domnul s-a întețit și a umblat cu statornicie în îndreptările Lui.
Avdie, căpitanul smerit salvat de foc
După moartea lui Ahav, fiul acestuia, Ohozia, a ajuns împărat în Israel. În acea vreme, Avdie a slujit ca ostaș și apoi ca unul dintre cei trei căpitani trimiși la Sfântul Ilie.
Primele două cete trimise la proroc au fost mistuite de focul coborât din cer, la rugăciunea lui Ilie, pentru necredința și îndrăzneala lor. Al treilea căpitan, însă, era chiar Avdie. Acesta nu a mers cu trufie, ci cu mare smerenie. A căzut în genunchi înaintea lui Ilie și l-a rugat: „Omule al lui Dumnezeu, cruță sufletul meu și sufletele robilor tăi!”
Pentru smerenia și credința lui, Ilie l-a cruțat, iar Dumnezeu i-a poruncit prorocului să meargă cu el la împărat.
Această întâmplare arată cât de apropiat era Avdie de Dumnezeu, dar și cât de mult a contat smerenia în viața și în lucrarea sa.
Ucenicul Sfântului Ilie și moartea cu pace
După această întâmplare, Avdie a părăsit slujba împărătească și a mers în urma Sfântului Proroc Ilie, urmându-l ca ucenic și moștenind de la el duhul prorociei. A fost cinstit pentru faptul că a hrănit și a ocrotit prorocii Domnului, dar și pentru ascultarea și devotamentul său.
S-a săvârșit cu pace, fiind îngropat împreună cu părinții săi.
Cartea Prorocului Avdie, cea mai scurtă scriere profetică
Cartea numită „Vedenia lui Avdie” este cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, având doar 21 de versete. Deși scurtă, este un strigăt puternic către dreptatea lui Dumnezeu.
Prorocul vestește pedeapsa asupra idumeilor, care, deși erau înrudiți cu poporul lui Israel, s-au unit cu dușmanii în vremea pustiirii Ierusalimului. Mesajul cărții este unul de împotrivire față de nedreptate și de încredere în judecata lui Dumnezeu. Totodată, Avdie profetizează că Sionul va fi din nou loc de mântuire, iar Dumnezeu va aduce pace peste poporul Său.
Însemnătatea duhovnicească a Sfântului Avdie
Viața Sfântului Proroc Avdie ne oferă mai multe învățături:
● Credința adevărată nu depinde de contextul social sau politic
El a fost slujitor al unei case împărătești idolatre, dar nu s-a molipsit de rătăcirea împăratului.
● Curajul se naște din frica de Dumnezeu
Fără îndrăzneala lui, poate că prorocii Domnului ar fi pierit cu totul în vremea prigoanei.
● Smerenia salvează
În timp ce două cete au fost arse de foc, Avdie a fost cruțat pentru că a știut să se smerească.
●Dumnezeu îi ocrotește pe cei care Îl slujesc în ascuns
El a hrănit pe proroci în tăcere, iar Dumnezeu i-a întors darul prin ocrotire și prin chemarea la proorocie.
Sfântul Proroc Avdie rămâne un exemplu luminos de slujire jertfelnică, de smerenie și de statornicie în credință
Deși cartea sa este scurtă și viața lui este consemnată doar fragmentar, faptele sale au rodit în istorie și în sufletele credincioșilor.
Într-o lume în care credința este adesea pusă la încercare, el ne arată că adevărata putere vine de la Dumnezeu, iar biruința vine prin ascultare, smerenie și dragoste față de Adevăr.
Condacul Sfântului Proroc Avdie
Glasul 2
Căutând cele de sus…
Cu Dumnezeiasca Lumină strălucindu-ţi mintea, prin vedere lămurită ai vestit cele viitoare, Prorocule Avdie, de Dumnezeu primite, proroc mare al harului făcându-te însuţi lui Dumnezeu şi rugându-te neîncetat pentru noi toţi.
Troparul Sfântului Proroc Avdie
Glasul 2
Pomenind prăznuirea prorocului tău Avdie, Doamne, printr-însul Te rugăm: izbăveşte sufletele noastre.