În rândul prorocilor Vechiului Testament, Sfântul Proroc Agheu ocupă un loc aparte, fiind unul dintre ultimii mari vestitori ai voii lui Dumnezeu înainte de întruparea Domnului Iisus Hristos.
Biserica Ortodoxă îl pomenește cu evlavie în fiecare an, la data de 16 decembrie, ca pe un proroc mare și slăvit, plin de râvnă dumnezeiască și de luminare de sus.
Originea și contextul istoric
Sfântul Proroc Agheu era din seminția lui Levi, adică din neamul preoțesc, fapt care explică apropierea sa de slujirea sfântă și de rânduiala Casei lui Dumnezeu. S-a născut în Babilon, în vremea robiei evreilor, atunci când poporul lui Israel trăia departe de țara făgăduită, lipsit de Templu și de libertatea de odinioară. Această perioadă de suferință a fost însă și una de curățire, de întoarcere lăuntrică și de așteptare a milei lui Dumnezeu.
Încă fiind tânăr, Agheu a venit din Babilon la Ierusalim, împreună cu cei întorși din robie, sub conducerea lui Zorobabel, cârmuitorul Iudeii, și a lui Iosua, arhiereul. El a fost unul dintre prorocii ridicați de Dumnezeu tocmai pentru a întări inimile celor slabi, a ridica nădejdea celor descurajați și a arăta că Dumnezeu nu Și-a părăsit poporul.
Împreună-lucrarea cu Sfântul Proroc Zaharia
Sfântul Proroc Agheu a prorocit împreună cu Sfântul Proroc Zaharia timp de treizeci și șase de ani, cu aproximativ 470 de ani înainte de întruparea Domnului Iisus Hristos. Cei doi proroci au avut o misiune comună: să îndemne poporul la reluarea lucrării de zidire a Templului și să risipească temerile legate de lipsa de slavă a noii construcții.
După întoarcerea din robia Babilonului, iudeii au început cu râvnă refacerea Templului dărâmat. Însă, în scurt timp, din pricina piedicilor, a opozițiilor și a greutăților materiale, lucrul a fost abandonat. Oamenii și-au îndreptat atenția spre propriile case, ridicând locuințe noi și frumoase, în timp ce Casa lui Dumnezeu rămânea neterminată. Această stare a fost aspru mustrată de prorocul Agheu, care a văzut în ea o slăbire a credinței și a priorităților duhovnicești.
Cuvântul prorocesc despre Templul cel nou
Una dintre cele mai importante prorocii ale Sfântului Proroc Agheu este legată de slava celui de-al doilea Templu. Mulți dintre cei întorși din robie erau cuprinși de tristețe, comparând noua zidire, modestă și lipsită de podoabele vechiului Templu al lui Solomon, cu măreția de odinioară. Chivotul Legii, toiagul lui Aaron și semnele văzute ale prezenței lui Dumnezeu nu mai erau.
În acest context, Agheu, trimis de Dumnezeu, a adus un cuvânt de mângâiere și de mare profunzime profetică:
„«Şi slava acestui templu de pe urmă va fi mai mare decât a celui dintâi, zice Domnul Savaot, şi în locul acesta voi sălăşlui pacea», zice Domnul Savaot. ” (Agheu 2, 9).
Această prorocie nu se referea la bogăția materială sau la frumusețea exterioară, ci la o slavă mult mai înaltă și mai tainică: intrarea în acest Templu a lui Mesia, Fiul lui Dumnezeu. Astfel, Sfântul Proroc Agheu arată limpede că adevărata slavă a Casei lui Dumnezeu nu stă în aur sau pietre scumpe, ci în prezența Domnului.
Întărirea poporului și împlinirea lucrării
Prin cuvintele sale insuflate de Duhul Sfânt, Agheu a reaprins râvna celor ce zăboveau la zidirea Templului. Pe vremea împăratului persan Darius, lucrările au fost reluate cu seriozitate, iar poporul, încurajat de proroci, a dus la bun sfârșit această lucrare sfântă. Sfântul Proroc Agheu a trăit destul încât să vadă în parte zidirea bisericii cea înnoite de Zorobabel, bucurându-se de roadele ostenelilor sale.
Pentru credincioșii de atunci, Agheu a fost un adevărat părinte duhovnicesc, un om al lui Dumnezeu, iubit și cinstit de toți. El nu a fost doar un vestitor al viitorului, ci și un îndrumător practic, care a arătat cum credința trebuie să se traducă în fapte concrete și în ascultare de voia dumnezeiască.
Chipul și viața Sfântului Proroc Agheu
Tradiția bisericească ni-l descrie pe Sfântul Proroc Agheu ca fiind pleșuv și bătrân, cu barba rotundă, înalt de statură, cinstit și vestit întru faptă bună. Viața sa era o mărturie vie a credinței pe care o propovăduia. Curăția, smerenia și statornicia sa l-au făcut vrednic de respectul tuturor, fiind recunoscut ca un proroc mare și preaslăvit.
Numele său, „Agheu”, se tâlcuiește „praznic”, „sărbătoare” sau „cel ce sărbătorește”. Această semnificație este profund simbolică, deoarece întreaga sa misiune a fost una a bucuriei duhovnicești, a nădejdii și a vestirii unei sărbători viitoare: venirea lui Mesia și împlinirea făgăduințelor lui Dumnezeu.
Moartea și cinstirea sa
Sfântul Proroc Agheu a răposat cu pace la adânci bătrâneți și a fost îngropat cu cinste, aproape de mormintele preoților, fiind și el din neamul preoțesc. Moartea sa nu a fost una a uitării, ci începutul unei cinstiri care dăinuie până astăzi în Biserică. El a fost și rămâne un exemplu de credință lucrătoare, de ascultare și de slujire a lui Dumnezeu în vremuri de încercare.
Cuvântul Sfântului Proroc Agheu pentru creștinii de astăzi
El ne învață să nu punem pe primul loc grijile materiale, neglijând Casa lui Dumnezeu și viața duhovnicească. Ne arată că adevărata slavă nu este cea văzută, ci cea care vine din prezența lui Hristos în viața noastră.
Așa cum Agheu a chemat poporul să zidească Templul Domnului, tot astfel fiecare creștin este chemat să zidească templul sufletului său, prin credință, pocăință și fapte bune. În această lucrare, exemplul Sfântului Proroc Agheu rămâne o lumină și o chemare la statornicie, nădejde și bucurie duhovnicească.
Troparul Sfântului Proroc Agheu
Glasul 2
A prorocului Tău, Doamne, Agheu pomenire prăznuind, printr-însul Te rugăm, mântuieşte sufletele noastre.
Condacul Sfântului Proroc Agheu
Glasul 1
Piatra fiind…
Cel Ce ca un Dumnezeu toate le vede şi le ştie, luminându-ţi ochiul cel curat al sufletului, prealăudate prorocule, te-a arătat lumii povăţuitor. Pentru aceasta săvârşind sfântă pomenirea ta, te aducem pe tine rugător către Dumnezeu, Sfinte Prorocule Agheu.