Sfântul Nicolae Velimirovici, cunoscut drept „Noul Gură de Aur” al Bisericii Ortodoxe, este una dintre cele mai luminoase figuri ale Ortodoxiei moderne. Episcop, teolog, predicator și scriitor prolific, el a reușit să aducă lumina Evangheliei în inimile credincioșilor prin cuvânt și faptă. Credința sa profundă în Evanghelie a fost piatra de temelie a vieții și lucrării sale pastorale, inspirând generații de creștini să urmeze calea Mântuitorului Iisus Hristos.
Viața Sfântului Nicolae Velimirovici
Născut la 23 decembrie 1880, în satul Lelići din Serbia, Nicolae Velimirovici a crescut într-o familie de creștini ortodocși devotați. De mic copil, a fost atras de Biserică și de viața duhovnicească, demonstrând o inteligență remarcabilă și o sete neostoită de cunoaștere. A urmat studiile la Seminarul din Belgrad, apoi la Universitatea din Berna, unde a obținut titlul de doctor în teologie, continuându-și studiile la Oxford și Geneva.
Hirotonit preot în anul 1909, a fost numit episcop de Župań în anul1919. Perioada episcopatului său a fost marcată de o activitate pastorală intensă, dedicându-se propovăduirii Evangheliei, zidind biserici, organizând școli și sprijinind comunitățile sărace. A fost un fervent susținător al unității ortodoxe și al apropierii de Dumnezeu prin fapte bune și rugăciune.
Credința în Evanghelie – Temelia Vieții Duhovnicești
Pentru Sfântul Nicolae Velimirovici, Evanghelia nu era doar un text sacru, ci o cale de viață. El credea cu tărie că fiecare cuvânt al Mântuitorului este o lumină care ghidează pașii creștinilor pe drumul mântuirii. În predicile și scrierile sale, insista asupra importanței trăirii Evangheliei în viața de zi cu zi, nu doar prin cuvinte, ci mai ales prin fapte.
El spunea: „Evanghelia este singura carte care ne arată chipul adevărat al omului și voia lui Dumnezeu. Fără Evanghelie, omul este orb și pierdut.” Credința sa profundă în Evanghelie se reflecta în toate aspectele vieții sale, de la slujirea altarului până la ajutorarea celor nevoiași.
Iubirea Față de Aproapele – O Poruncă Evanghelică
Unul dintre principiile fundamentale ale învățăturii evanghelice este iubirea față de aproapele. Sfântul Nicolae Velimirovici a trăit și a propovăduit această iubire cu o intensitate deosebită. În timpul Primului Război Mondial, a fost un apărător al poporului său, implicându-se activ în ajutorarea celor afectați de război, indiferent de religie sau naționalitate.
În predicile sale, adesea sublinia cuvintele Mântuitorului: „Ceea ce faceți unuia dintre acești frați ai Mei, prea mici, Mie îmi faceți.” Această credință l-a determinat să se implice activ în sprijinirea celor săraci, bolnavi și marginalizați. Nu doar că predica iubirea, dar o și manifesta prin faptele sale, fiind un exemplu viu al trăirii evanghelice.
Suferința și Credința
Viața Sfântului Nicolae Velimirovici nu a fost lipsită de suferințe. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost arestat de naziști și deportat încă din anul 1941. A petrecut o perioadă grea în lagărul de concentrare de la Dachau. Cu toate acestea, nici suferința, nici umilințele nu au putut să zdruncine credința sa în Evanghelie.
În scrierile sale din acea perioadă, se observă o adâncire a trăirii spirituale și o întrărire a credinței în Dumnezeu. Considera suferința ca pe o cruce pe care fiecare creștin trebuie să o poarte cu răbdare și nădejde, urmând exemplul Domnului nostru Iisus Hristos. El spunea: „Nici o suferință nu este mai mare decât iubirea lui Dumnezeu.”
Moştenirea Duhovnicească
După eliberarea sa, Sfântul Nicolae Velimirovici s-a stabilit în Statele Unite ale Americii, unde a continuat să slujească Biserica Ortodoxă până la trecerea sa la cele veșnice, în anul 1956. Moştenirea sa duhovnicească este una vastă, incluzând numeroase scrieri teologice, predici, rugăciuni și poezii care inspiră și astăzi mii de credincioși.
Scrierile sale sunt o comoară de învățături despre credința în Evanghelie, iubirea față de Dumnezeu și aproapele, rugăciune, pocăință și viața duhovnicească. Sfântul Nicolae Velimirovici a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Sârbă în anul 2003, fiind prăznuit în fiecare an pe data de 18 martie.
Lucrări literare
Sfântul Nicolae Velimirovici a scris numeroase lucrări literare de mare valoare teologică și spirituală, printre care:
- „Proloagele de la Ohrida” – o culegere de vieți ale sfinților și învățături zilnice;
- „Rugăciuni pe malul lacului” – o colecție de rugăciuni poetice pline de profunzime;
- „Trei convorbiri despre Dumnezeu”;
- Numeroase predici, articole și eseuri despre credință, iubire, suferință și viața creștină. Aceste lucrări reflectă credința sa neclintită în Evanghelie și iubirea sa pentru Iisus Hristos și Biserică.
Minuni și Intervenții Duhovnicești ale Sfântului Nicolae Velimirovici
Sfântul Nicolae Velimirovici este cunoscut nu doar pentru scrierile sale teologice și activitatea pastorală, ci și pentru minunile și intervențiile sale duhovnicești care au adus alinare și speranță multor credincioși.
- Vindecarea de dizenterie (1909): Grav bolnav, Sfântul Nicolae a promis că își va dedica viața slujirii lui Dumnezeu dacă se va vindeca. După o recuperare miraculoasă, și-a respectat promisiunea și a devenit unul dintre cei mai iubiți slujitori ai Bisericii.
- Mângâierea prizonierilor din lagărul Dachau: În perioada detenției sale, Sfântul Nicolae a fost un far de speranță pentru ceilalți deținuți, rugându-se alături de ei și oferindu-le cuvinte de încurajare într-unul dintre cele mai întunecate locuri.
- Îndemnuri duhovnicești pentru credincioși: Predicile și sfaturile sale, mai ales în perioade precum Postul Mare, au fost considerate adevărate minuni sufletești, călăuzind oamenii pe calea credinței și a pocăinței. Aceste exemple reflectă puterea sa duhovnicească și iubirea nemărginită pentru aproapele.
Sfântul Nicolae Velimirovici rămâne un exemplu viu al credinței neclintite în Evanghelie
Viața sa de rugăciune, iubire și jertfă este o inspirație pentru toți cei care doresc să urmeze calea Domnului nostru Iisus Hristos. Moştenirea sa duhovnicească continuă să lumineze sufletele credincioșilor, chemându-ne pe toți la o viață trăită în lumina Evangheliei.
Rugăciune
Preafericite rugătorule al Ortodoxiei înaintea tronului lui Dumnezeu, Nicolae Sfinte, lauda Bisericii şi pilda vieţii celei îmbunătăţite, după cum şi până acum ai avut grijă de noi, fiii tăi, aşa şi de acum înainte nu ne uita pe noi, nevrednicii, în rugăciunile tale, ca unul ce ai îndrăzneală înaintea Cuvântului lui Dumnezeu. Miluieşte-ne cu rugăciunile tale, îndreptează-ne spre lumina cea veşnică, dă-ne putere nouă, celor neputincioşi, să urmăm faptelor tale celor bune pe calea spre Hristos. Roagă-te pentru mângâierea celor întristaţi şi pentru bucuria celor necăjiţi, tu, care prin viaţa ta ai arătat că mult eşti iubit de Maica lui Dumnezeu. Dimpreună cu toţi sfinţii roagă-te pentru pacea şi mântuirea lumii de la Hristos, Dumnezeul şi Împăratul nostru, Căruia se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea în vecii vecilor. Amin.