Sfântul Neofit Zăvorâtul este una dintre cele mai luminoase figuri ale Ortodoxiei din perioada bizantină târzie. Viața lui, petrecută în mare parte în peștera sa de la Pafos, este o mărturie despre căutarea liniștii lăuntrice, a desăvârșirii duhovnicești și a unei comuniuni neîntrerupte cu Dumnezeu.
El a trăit între anii 1134 și 1219, într-o vreme marcată de frământări politice și cuceriri, dar care, prin sfințenia lui, a primit o comoară nepieritoare de credință și cultură.
Nașterea și chemarea monahală
Sfântul Neofit s-a născut în anul 1134 în satul Lefkara, aproape de Larnaka, într-o familie simplă de țărani. La vârsta de 18 ani, părinții săi i-au pregătit o logodnă, dorind să-l vadă întemeindu-și o familie.
Însă tânărul, simțind în adâncul sufletului chemarea către viața monahală, a refuzat cu hotărâre această cale și a fugit din casa părintească, îndreptându-se către Mănăstirea Sfântului Ioan Gură de Aur din Koutsouventis, la poalele muntelui Pentadactil.
Acolo, deși nu știa carte, a învățat singur să scrie și să citească, iar mai apoi a memorat întreaga Psaltire. Aceasta arată nu doar râvna lui, ci și darul primit de la Dumnezeu pentru a înțelege și tâlcui Scriptura. A fost pus în ascultări la vie și la treburile mănăstirii, dar și ca eclesiarh, ceea ce l-a adus în contact cu multă lume. Dorind însă o viață retrasă și neîntreruptă rugăciune, după șapte ani de ascultare a hotărât să caute un loc mai liniștit.
Pelerin la Sfintele Locuri și întoarcerea în Cipru
Neofit a mers la Ierusalim, unde s-a închinat la Sfântul Mormânt, dar nu a găsit acolo locul de liniște pe care îl căuta. Voia să plece în Asia Mică, la Muntele Latros, cunoscut pentru pustnicii săi, dar un semn dumnezeiesc l-a întors înapoi.
A fost arestat pe nedrept în port, iar banii pentru călătorie i-au fost confiscați. Înțelegând că nu era voia lui Dumnezeu să părăsească Ciprul, s-a îndreptat spre regiunea Pafosului, unde a găsit locul potrivit nevoinței sale.
Enkleistra, peștera zăvorâtului
În muntele Melissovouno, lângă Pafos, Sfântul Neofit a descoperit o peșteră mică, unde s-a așezat pentru patru luni, ca să vadă dacă locul era cu adevărat liniștit. Apoi a transformat această peșteră într-o adevărată zăvorniță, Enkleistra.
A dedicat-o Sfintei Cruci și, cu propriile mâini, a săpat și a lărgit încăperile, pe care le-a împărțit în biserică, chilie și trapeză. Mai târziu, le-a împodobit cu fresce minunate, dintre care unele se păstrează până astăzi. Timp de șaizeci de ani, Neofit a trăit în această peșteră, în rugăciune, post și scriere de opere duhovnicești.
Faima sfințeniei lui a crescut, iar credincioșii veneau din toată insula ca să primească binecuvântarea și sfatul lui. Pentru a păstra liniștea, când pelerinii au devenit prea numeroși, s-a mutat într-o altă peșteră, mai sus, de unde îi povățuia pe toți cei ce căutau ajutor sufletesc.
Scrieri și mărturie istorică
Deși s-a zăvorât și nu a mai părăsit peștera, Sfântul Neofit a rămas un observator atent al vremurilor sale. Scrierile lui cuprind tâlcuiri la Sfânta Scriptură, rânduieli tipiconale pentru mănăstiri, panegirice, vieți de sfinți, slujbe și cateheze. Prin ele, el a devenit unul dintre cei mai importanți scriitori ai Ortodoxiei bizantine târzii.
Totodată, lucrările sale au și valoare istorică, pentru că descriu evenimentele epocii: căderea Ierusalimului sub Saladin în anul 1187, cucerirea Constantinopolului de către cruciați în 1204, tirania lui Isaac Comnenul în Cipru, predarea insulei lui Richard Inimă de Leu și instaurarea stăpânirii francilor. Astfel, Sfântul Neofit este considerat și o sursă de primă importanță pentru istoria Bizanțului și a Ciprului.
Minuni și prăznuiri
Viața Sfântului Neofit a fost plină de semne minunate. În anul 1198, în timp ce lucra la săparea unei noi încăperi în stâncă, a căzut de pe un pisc, dar a fost salvat în chip minunat. În amintirea acestei minuni, a alcătuit o slujbă de mulțumire și până astăzi Biserica îl cinstește la 24 ianuarie.
Sfântul a adormit în Domnul la 12 aprilie 1219, la vârsta de 85 de ani. Mai înainte de trecerea sa, a organizat Enkleistra și a ridicat temeliile bisericii închinate Adormirii Maicii Domnului, care există și astăzi lângă mănăstirea ce îi poartă numele.
La 28 septembrie 1750, mormântul său a fost redescoperit în chip minunat, iar sfintele sale moaște au fost așezate spre închinare. De atunci, această zi este prăznuită cu mare bucurie în Cipru.
Moștenirea spirituală și culturală
Mănăstirea Sfântului Neofit a devenit un centru de spiritualitate și cultură ortodoxă. În timpul ocupațiilor străine, a sprijinit poporul cipriot, oferind ajutor material și adăpost luptătorilor pentru libertate. Astfel, contribuția ei nu a fost doar duhovnicească, ci și națională.
Pentru Cipru, Sfântul Neofit este mai mult decât un ascet; el este un simbol al identității ortodoxe și grecești a insulei. Prin viața și scrierile lui, a unit generațiile de creștini ciprioți cu moștenirea Bizanțului.
Astăzi, Enkleistra și Mănăstirea Sfântului Neofit atrag pelerini din întreaga lume, dornici să vadă peștera pictată de sfânt și să se roage la mormântul său.
Sfântul Neofit Zăvorâtul din Cipru este un mare dar al lui Dumnezeu pentru Biserică și pentru poporul cipriot
Viața sa, trăită în smerenie și rugăciune, ne descoperă adevărata libertate: eliberarea de patimi și unirea cu Hristos.
Prin scrierile sale, prin nevoința și minunile lui, el rămâne un stâlp al Ortodoxiei și un izvor de inspirație pentru monahi și mireni deopotrivă.
Astăzi, cei care urcă spre peștera lui din Pafos nu văd doar o mărturie a trecutului, ci primesc binecuvântarea unui sfânt care continuă să mijlocească pentru lume. Sfântul Neofit Zăvorâtul rămâne un far al credinței, chemându-ne la pocăință, rugăciune și dragoste pentru Dumnezeu.
Troparul Sfântului Neofit din Cipru
Faima Lefkarei şi lauda ciprioţilor, apărătorule al mănăstirii Enklistra, de-Dumnezeu-purtătorule Părintele nostru Neofit, cu bărbăţie te-ai nevoit în postiri, privegheri şi rugăciuni, ca să primeşti dumnezeiescul har, pe care îl dăruieşte credincioşilor racla moaştelor tale. Slavă Celui Ce ne-a hărăzit nouă aceasta! Slavă Celui ce te-a slăvit pe tine! Slavă celui ce dăruieşte prin tine, tuturor, tămăduiri!