Biserica Ortodoxă, prin calendarul său liturgic, aduce zilnic în atenția credincioșilor numele și viețile sfinților care au mărturisit credința în Domnul Iisus Hristos. Aceștia sunt modele vii de statornicie și dragoste față de Dumnezeu, exemple care, prin curajul și jertfa lor, inspiră generațiile de credincioși să își păstreze nădejdea și credința în orice împrejurare.
Printre acești eroi ai credinței se află și Sfântul Mucenic Tation (numit uneori și Tatian), un tânăr din Bitinia, Asia Mică, care a pătimit pentru Domnul Iisus Hristos în vremea împăratului păgân Dioclețian (284–305). Viața și mărturisirea sa ne arată cum un simplu creștin, fără ranguri mari lumești, a devenit purtător al harului dumnezeiesc și lumină pentru cei ce aveau să vină după el.
Contextul istoric, vremea persecuțiilor
Perioada în care a trăit Sfântul Mucenic Tation a fost una dintre cele mai grele pentru Biserica creștină. Împăratul Dioclețian și urmașii săi apropiați au declanșat una dintre cele mai cumplite persecuții împotriva creștinilor, dorind să nimicească noua credință. În tot imperiul, edictele imperiale cereau distrugerea bisericilor, arderea cărților sfinte și obligarea creștinilor de a aduce jertfe idolilor.
Bitinia, unde s-a nevoit și a pătimit Sfântul Tation, era o regiune din Asia Mică (astăzi parte din Turcia), în care creștinismul începuse să prindă rădăcini adânci. Claudiopolis, cetatea unde a fost judecat, era un important centru urban al provinciei Onoriada. Acolo, creștinii trăiau în taină, dar erau adesea urmăriți, arestați și supuși la chinuri pentru credința lor.
Originea și viața Sfântului Mucenic Tation
Sfântul Tation era originar dintr-un loc numit Mantineu sau Mitinia, aflat în apropierea cetății Claudiopolis din Bitinia. El era un tânăr simplu, credincios, dar plin de râvnă pentru Domnul Iisus Hristos.
A fost prins de păgâni și dus înaintea guvernatorului Urban, un reprezentant al autorității imperiale, cunoscut pentru cruzimea sa față de creștini. În fața acestuia, Sfântul Tation a mărturisit fără teamă că este creștin și că Îl urmează pe Domnul Iisus Hristos, adevăratul Dumnezeu și Mântuitorul lumii.
Pentru această mărturisire, guvernatorul a poruncit să fie aruncat în temniță. Dar nici întemnițarea și nici amenințările nu i-au clătinat credința.
Mărturisirea și pătimirea Sfântului
A doua oară fiind adus la judecată, Sfântul Tation a rămas la fel de statornic în mărturisirea sa. Atunci a fost supus la chinuri cumplite.
- A fost bătut cu toiege, până când trupul i-a fost acoperit de răni.
- A fost sfâșiat cu unghii de fier, instrumente ascuțite cu care călăii îi rupeau pielea.
- După toate aceste chinuri, a fost dus la porțile cetății, pentru a fi arătat ca exemplu celorlalți creștini.
Dar Sfântul Tation, plin de puterea și harul lui Dumnezeu, nu s-a înspăimântat. În loc să renunțe la Domnul Iisus Hristos, și-a făcut semnul Sfintei Cruci, arătându-și credința neclintită și chemând asupra sa ajutorul ceresc.
Se spune că în acel moment a auzit un glas de sus, o vestire dumnezeiască, care îl întărea și îi promitea bunătățile cerești pregătite pentru cei care rabdă până la sfârșit. Această mângâiere dumnezeiască i-a dat curajul să primească moartea fără teamă.
Potrivit tradiției, după cumplitele chinuri, Sfântul și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, trecând astfel la viața cea veșnică și primind cununa muceniciei. În unele izvoare se menționează chiar că a fost ars de viu, suferind până la capăt pentru Domnul Iisus Hristos, asemenea multor altor mucenici din acea vreme.
Sensul mărturisirii Sfântului Tation
Viața și mucenicia Sfântului Tation nu sunt simple întâmplări istorice, ci reprezintă o mărturie a credinței puternice și a biruinței Domnului Iisus Hristos în sufletele celor care Îl urmează.
El nu a fost un mare predicator, nici un episcop, nici un învățat vestit, ci un simplu creștin. Totuși, prin curajul său, a devenit un mărturisitor al Adevărului și un model de urmat pentru toți credincioșii.
Mărturia sa arată că, atunci când omul se încrede cu totul în Dumnezeu, nici temnițele, nici chinurile, nici amenințările nu-l pot clătina. Harul Domnului Iisus Hristos îl întărește pe cel credincios și îi dă puterea de a înfrunta chiar și moartea.
Cinstirea Sfântului Mucenic Tation în Biserică
Biserica Ortodoxă îl pomenește pe Sfântul Mucenic Tation în fiecare an, la data de 23 august, alături de alți sfinți mucenici care au pătimit în vremea persecuțiilor.
În unele zone, pomenirea lui este legată de cultul martirilor din Asia Mică, acolo unde credincioșii ridicau altare și biserici în cinstea celor care au pătimit pentru Domnul Iisus Hristos.
Asemenea altor mucenici, Sfântul Tation este văzut ca un rugător și ocrotitor pentru creștinii care trec prin necazuri și ispite. El este chemat în rugăciuni mai ales de cei care au nevoie de curaj și statornicie în credință.
Sfântul Mucenic Tation, tânărul simplu din Bitinia care a ales să-și dea viața pentru Hristos, este un model de statornicie, curaj și credință neclintită
Viața și pătimirea sa se înscriu în șirul lung de mucenici ai Bisericii care au arătat că adevărata biruință nu este în puterea armelor sau în gloria pământească, ci în mărturisirea Domnului Iisus Hristos până la capăt.
Astăzi, când prăznuim pomenirea lui, să ne aducem aminte că fiecare creștin este chemat să fie un „mucenic” în felul său, adică un mărturisitor al credinței. Poate nu prin sânge, ci prin răbdare, prin mărturisirea adevărului, prin iubire și prin viața curată.
Rugându-ne Sfântului Mucenic Tation, să cerem și noi curajul de a rămâne aproape de Domnul Iisus Hristos, indiferent de ispitele și încercările prin care trecem. Astfel, și noi vom putea auzi, asemenea lui, glasul Domnului care ne cheamă la bucuria Împărăției Sale.