În calendarul ortodox, la data de 28 iunie, Biserica face pomenirea Sfântului Mucenic Papias, un mărturisitor al lui Iisus Hristos care a trăit în vremuri de prigoană și întuneric, dar care a luminat sufletele credincioșilor prin statornicia, curajul și dragostea sa neclintită față de Dumnezeu. Exemplul său rămâne un far spiritual pentru cei care, în orice veac, sunt chemați să dea mărturie despre adevărul credinței.
Contextul istoric al persecuției
Sfântul Mucenic Papias a trăit în secolul al IV-lea, în vremea împăraților romani Dioclețian și Maximian, cunoscuți pentru persecutarea sistematică și cruntă a creștinilor. În acea perioadă, Imperiul Roman încerca să-și păstreze unitatea și identitatea prin religia păgână, iar creștinismul era privit ca o amenințare. Cei care refuzau să jertfească idolilor erau considerați dușmani ai statului și erau adesea arestați, torturați și omorâți.
Moștenitor al credinței adevărate
Sfântul Mucenic Papias provenea dintr-o familie care Îl iubea pe Dumnezeu și mărturisea credința în Hristos. Această moștenire sfântă nu era doar o tradiție de familie, ci un mod de viață, trăit în ascultare de Evanghelie. Încă din tinerețe, Papias a arătat o râvnă fierbinte pentru Dumnezeu, neclintindu-se în credință nici în fața amenințărilor, nici în fața suferinței.
Arestarea și mărturisirea
Fiind pârât că este creștin și că nu se închină zeilor păgâni, Sfântul Mucenic Papias a fost prins și adus înaintea autorităților. Guvernatorul provinciei, reprezentant al împăratului, a încercat să-l convingă să aducă jertfă idolilor, folosind la început cuvinte mieroase și promisiuni de bunăstare. Dar Papias, plin de Duhul Sfânt, a refuzat cu tărie orice compromis și, mai mult, l-a mustrat pe guvernator pentru idolatria și necredința lui.
Această atitudine i-a adus mânia autorităților. Sfântul a fost osândit la chinuri cumplite, menite să-l facă să se lepede de Hristos. Însă Papias a rămas tare ca o stâncă în mijlocul valurilor, strigând în inima lui, asemenea sfinților din vechime: „Domnul este luminarea mea și mântuirea mea; de cine mă voi teme?” (Psalmul 26 al lui David, 1).
Minunea din căldarea cu untdelemn
Unul dintre cele mai cutremurătoare momente din pătimirea Sfântului Papias este aruncarea sa într-o căldare uriașă, plină cu untdelemn și seu, pusă la fiert pe foc. Această formă de tortură era menită nu doar să provoace o moarte lentă și chinuitoare, ci și să înfricoșeze pe ceilalți creștini.
Și totuși, o minune s-a petrecut: Papias a fost cuprins de foc ca de o haină, dar nu a fost vătămat. Trupul său a rămas neatins, iar chipul său era luminos, asemenea unui înger. Martorii acestui eveniment au fost uimiți, iar unii dintre ei s-au întors la credința în Hristos, cutremurați de măreția Celui pe care Papias Îl slujea.
Această minune amintește de minunea celor trei tineri din cuptorul Babilonului, care au fost aruncați în foc pentru credința lor, dar care au fost ocrotiți de Dumnezeu. Așa și Sfântul Mucenic Papias, îmbrăcat cu harul divin, a biruit focul, arătând că nimic nu-l poate învinge pe cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt.
Alte chinuri și moartea mucenicească
După minunea din căldare, călăii, neputând să-l înfrângă prin foc, l-au supus pe sfânt la alte feluri de tortură. A fost bătut cu vine crude de animale, zdrobit, înfierat, dar toate aceste suferințe nu l-au clintit în credință. Trupul său era rănit, dar sufletul său era luminat de harul lui Dumnezeu.
În cele din urmă, văzând că Papias nu se leapădă de Hristos, judecătorul a poruncit să fie omorât prin sabie. Astfel, Sfântul Mucenic Papias și-a dat sufletul în mâinile Domnului, primind cununa muceniciei și intrând în ceata sfinților din ceruri.
Râvna care atrage pe alții la Iisus Hristos
Pătimirea și statornicia Sfântului Mucenic Papias nu au fost zadarnice. Mulți dintre cei care au fost martori ai chinurilor sale, văzând tăria lui în credință și minunile ce se petreceau prin el, s-au întors la Dumnezeu și au devenit creștini. Mucenicia sa a fost o predică vie, o mărturisire tăcută dar puternică, care a rodit în sufletele oamenilor curajoși ce aveau să continue lucrarea Domnului Iisus Hristos.
Viața și pătimirea Sfântului Papias nu sunt doar istorie, ci și lecție vie pentru creștinii de astăzi
El ne învață că iubirea față de Dumnezeu este mai puternică decât orice amenințare, iar sufletul omului este mai prețios decât viața pământească. În fața încercărilor, creștinul trebuie să rămână ancorat în Domnul Iisus Hristos, având nădejde că fiecare suferință, dacă este purtată cu credință, devine scară către cer.
Cinstirea liturgică
Biserica Ortodoxă îl pomenește pe Sfântul Mucenic Papias în ziua de 28 iunie, în rândul sfinților care, prin sângele lor, au udat ogorul Bisericii și l-au făcut roditor. Troparul și slujba sa, rânduite în Minei, aduc laudă unui ostaș al lui Hristos care, deși necunoscut multora, este iubit în ceruri și mijlocește pentru noi, cei ce îl chemăm cu credință.
În rugăciunile noastre, să-l chemăm ca ajutător în ispite, întăritor în slăbiciuni și sprijinitor în lupta pentru mântuire
Sfântul Mucenic Papias este o icoană vie a puterii lui Dumnezeu lucrătoare în cei care Îl iubesc
Viața sa, plină de suferință dar și de har, ne amintește că nimic nu este mai de preț decât dragostea față de Iisus Hristos. Fie ca pilda sa să ne fie pavăză și lumină pe calea credinței, iar mijlocirea lui să ne ocrotească în toate zilele vieții noastre. Amin.