În fiecare an, la data de 10 noiembrie, Biserica Ortodoxă prăznuiește pomenirea Sfântului Mucenic Orest, un tânăr doctor din cetatea Tiana, în Capadocia, care și-a închinat viața lui Hristos și a primit moarte mucenicească pentru numele Lui.
Mărturia și suferințele sale, petrecute în vremea împăratului păgân Dioclețian, rămân o pildă strălucită de curaj, credință neclintită și dragoste pentru Dumnezeu, mai puternică decât orice durere trupească sau amăgire lumească.
Contextul istoric al prigonirilor
Pe vremea împăratului Dioclețian (284–305), persecuțiile împotriva creștinilor au atins apogeul. Păgânii se străduiau să șteargă de pe fața pământului credința în Hristos, iar templele idolești erau întărite cu legi și cu forța sabiei. Unul dintre cei mai cruzi dregători ai vremii era Maximin, voievod al Capadociei, trimis cu stăpânire deplină să prindă și să chinuiască pe toți cei care se împotriveau „zeilor” păgâni. În mândria și răutatea sa, Maximin a pornit ca un lup asupra turmei lui Hristos, dorind să stingă lumina credinței.
Ajungând în cetatea Tiana, a aflat de un tânăr vestit pentru înțelepciunea și priceperea sa în meșteșugul doctoricesc, numit Orest, medic renumit, dar mai ales om cu viață curată și credință desăvârșită în Hristos. Auzind că acesta propovăduia cu îndrăzneală pe Dumnezeu Cel adevărat, Maximin a poruncit să fie prins și adus înaintea sa la judecată.
Mărturisirea credinței înaintea dregătorului
Stând înaintea păgânului ighemon, Sfântul Orest a fost întrebat cu glas trufaș:
„Spune-ne cine ești și care este numele tău?”
Cu o pace și o demnitate cerească, sfântul a răspuns:
„Sunt rob al Domnului meu Iisus Hristos, Dumnezeul Cel viu, și numele meu este creștin, pentru că al Cărui rob sunt, cu numele Aceluia mă și laud.”
Neputând răbda un asemenea răspuns plin de credință, Maximin i-a zis:
„De vreme ce ai îndrăznit a numi pe Hristos Dumnezeu, ești vrednic de chinuri. Spune-mi totuși numele tău cel din naștere.”
Sfântul Orest a rostit:
„De la părinții mei am numele Orest, dar mai cinstit decât acesta este numele de creștin, pe care l-am primit prin nașterea cea duhovnicească. Precum este mai însemnată nașterea din Duh decât cea din trup, așa și numele de creștin este mai slăvit decât orice nume pământesc.”
Văzând că nu-l poate îndupleca, Maximin a încercat să-l amăgească prin făgăduințe:
„Cruță-ți tinerețile, Orest, și jertfește zeilor noștri! Dacă te vei supune împăratului, vei fi ca un fiu al meu, vei avea slavă, bogăție și cinste.”
Dar Sfântul, cu tărie de diamant, i-a răspuns:
„Nu mă vei înșela, ighemoane, cu amăgirile tale. Eu nu caut slava acestei lumi, nici nu mă tem de chinurile tale. Pentru Domnul meu sunt gata să rabd toate, căci El este Doctorul sufletelor și trupurilor noastre.”
Suferințele mucenicești
Atunci Maximin a poruncit să fie dezbrăcat și bătut fără milă cu toiege, până ce trupul i-a fost acoperit de răni și sânge. Loviturile au fost atât de cumplite, încât i s-au deschis pântecele, iar cei de față puteau vedea măruntaiele sale. Cu toate acestea, Sfântul Orest nu a scos niciun geamăt, ci se ruga cu glas liniștit:
„Doamne Iisuse Hristoase, întărește-mă, ca să pot purta crucea mea până la capăt!”
După bătaie, l-au dus la capiștea idolilor, dorind să-l silească să se închine. Dar Sfântul, ridicându-și ochii spre cer, a suflat asupra idolilor, și aceia s-au prefăcut în praf, arătând neputința „zeilor” păgâni. Mulți dintre cei ce au văzut minunea s-au cutremurat, dar Maximin, orbit de mânie, a poruncit să fie aruncat în temniță.
Acolo, Orest a petrecut șapte zile fără hrană, fără apă și fără îngrijire. Însă, în întunericul temniței, Domnul i-a trimis lumină cerească și pe îngerul Său, care i-a tămăduit rănile și i-a întărit sufletul. Rugăciunea sa era necontenită:
„Doamne, nu mă părăsi! Primește jertfa mea și nu lăsa ca numele Tău cel sfânt să fie batjocorit de cei necredincioși!”
Judecata și moartea mucenicească
După șapte zile, ighemonul l-a chemat din nou la judecată și i-a poruncit să jertfească idolilor. Sfântul Orest a răspuns:
„Eu nu jertfesc celor morți și neputincioși, ci Celui ce S-a jertfit pentru mine pe Cruce. Zeii tăi sunt diavoli, iar cei ce se închină lor vor pieri.”
Mâniat, Maximin a poruncit să-i fie străpunse gleznele cu piroane lungi de fier, iar prin acele răni să fie trecute lanțuri grele. Apoi l-au legat de un cal sălbatic și au gonit animalul pe drumurile pline de pietre și spini. Calul, înspăimântat, a târât trupul mucenicului peste douăzeci și patru de mile, până în afara cetății Tiana. În tot acest timp, Sfântul Orest se ruga:
„Doamne, primește sufletul meu și nu socoti lor păcatul acesta, că nu știu ce fac!”
Așa și-a dat sufletul lui Dumnezeu, închinându-și viața ca o jertfă curată, asemenea Mântuitorului pe Care L-a iubit până la moarte. Trupul său sfâșiat a fost aruncat de călăi într-un loc pustiu, dar Domnul nu l-a lăsat în uitare.
Se spune că, în acea clipă, s-a arătat un bărbat strălucitor ca soarele, îmbrăcat în haină luminoasă, care a adunat cu cinste rămășițele Mucenicului și le-a îngropat pe un deal din apropierea cetății. Acolo s-au făcut multe minuni, bolnavii fiind tămăduiți, iar cei stăpâniți de duhuri necurate, eliberați.
Moștenirea duhovnicească a Sfântului Orest
Sfântul Mucenic Orest rămâne până astăzi o pildă vie de curaj și de credință statornică. El nu a fost doar un doctor al trupurilor, ci și un vindecător al sufletelor, căci prin mărturisirea lui a arătat lumii că adevărata tămăduire vine numai de la Dumnezeu.
El a arătat că credința în Hristos este mai puternică decât frica de moarte, că slava veacului de acum nu se poate compara cu bucuria celor care se jertfesc pentru Dumnezeu. Viața lui ne cheamă și pe noi să fim mărturisitori ai lui Hristos în lume, prin faptele noastre, prin răbdarea în necazuri și prin iubirea neclintită față de adevăr.
Într-o vedenie minunată, Sfântul Dimitrie al Rostovului l-a văzut pe Sfântul Orest, care i-a arătat rănile sale strălucind ca niște pietre scumpe. Această vedenie adeverește că suferința mucenicilor nu este uitată înaintea lui Dumnezeu, ci răsplătită cu slavă veșnică.
Sfinte Mucenice Orest, doctorule al trupurilor și tămăduitorule al sufletelor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, ca să dobândim sănătate, credință tare și mântuire sufletelor noastre! Amin.
Troparul Sfântului Mucenic Orest
Glasul 4
Mucenicul Tău, Doamne, Orest, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.