În istoria Bisericii Ortodoxe, chipul sfinților mucenici strălucește ca o lumină de nestins, călăuzind sufletele credincioșilor spre desăvârșirea în Hristos. Unul dintre acești mucenici care s-a învrednicit de cununa slavei prin suferință și răbdare este Sfântul Mucenic Iulian din Tars, pomenit cu evlavie în fiecare an, la data de 21 iunie. Tânăr cu inimă fierbinte pentru Dumnezeu, crescut în frica Domnului și plin de Duhul Sfânt, Sfântul Iulian a mărturisit credința creștină până la jertfa supremă, lăsând în urmă un exemplu viu de credință și dragoste neclintită față de Domnul Iisus Hristos.
Originea nobilă și creșterea duhovnicească
Sfântul Mucenic Iulian s-a născut în cetatea Anazarvia din Cilicia, într-o familie cu origine senatorială. Tatăl său, deși era păgân, era un om de vază, iar mama sa, o femeie creștină cu viață sfântă, a fost cea care l-a adus la lumină și la cunoștința adevăratului Dumnezeu. După moartea soțului ei, mama lui Iulian s-a mutat cu fiul în Tarsul Ciliciei. Aici, copilul a fost botezat și crescut cu grijă în învățătura creștină, deprinzând Scriptura și învățătura Bisericii cu râvnă.
Viața Sfântului Iulian a fost marcată de seriozitate duhovnicească încă din tinerețe. Ajuns la vârsta de 18 ani, era deja format ca un tânăr înțelept și cu statornicie în credință. Curăția vieții sale și puterea rugăciunii îl făceau să fie deja cunoscut între creștinii vremii ca un suflet dedicat cu totul Domnului.
Prigoana împăratului Dioclețian și începutul pătimirilor
În timpul domniei împăratului Dioclețian (284–305), o aprigă prigoană s-a pornit împotriva creștinilor din întreg Imperiul Roman. Tânărul Iulian a fost prins și adus înaintea guvernatorului Marchian, un om crud și neînduplecat. Acesta, în încercarea de a-l face să renunțe la Iisus Hristos, a recurs la cele mai îngrozitoare metode: ba îl amăgea cu promisiuni de onoruri și avere, ba îl tortura cu cruzime neomenească. Dar nimic nu putea clinti inima curată a lui Iulian.
Timp de un an întreg, sfântul mucenic a fost plimbat prin diferite orașe ale Ciliciei, înlănțuit și batjocorit, schingiuit și expus disprețului public. A fost bătut cu toiege până ce carnea i se desprindea de pe oase, a fost ars cu fierul roșu, a fost lipsit de hrană și apă. Dar Sfântul Mucenic Iulian din Tars rămânea neclintit, ca un diamant, neputând fi frânt nici cu focul, nici cu sabia, nici cu promisiunile înșelătoare.
Mama mucenicului, icoană vie a credinței
Pe tot parcursul calvarului său, Sfântul Iulian a fost urmat în taină de mama sa. Cu sufletul zdrobit de durere, dar și cu o credință puternică, această mamă binecuvântată îl însoțea de departe, rugându-se neîncetat lui Dumnezeu să-i întărească fiul și să-l păzească până la capăt. În cetatea Egeea, Iulian a fost închis din nou, iar mama lui, cerând voie guvernatorului să-l viziteze, a spus cu viclenie că dorește să-l convingă să jertfească idolilor. Guvernatorul i-a acordat trei zile de „convingere”, sperând că mama va înmuia inima fiului său.
Dar în temniță s-a petrecut un lucru măreț: mama nu l-a îndemnat pe fiul ei să se lepede, ci l-a întărit în credință, încurajându-l cu lacrimi și cuvinte de dragoste să rabde toate suferințele pentru Hristos, căci după aceste chinuri de o clipă, avea să primească cununa cea veșnică. Zi și noapte a stat lângă fiul ei, rugându-se și îndemnându-l la bărbăție duhovnicească. A fost un moment de o frumusețe rară: o mamă care nu caută salvarea lumească a fiului ei, ci mântuirea sufletului său.
Mărturisirea finală și moartea mucenicească
După cele trei zile, Sfântul Iulian a fost readus înaintea guvernatorului, împreună cu mama sa. Plin de încredere că mama reușise să-l convingă, guvernatorul a început să o laude și să-i mulțumească. Dar ea, cu glas puternic și cu o lumină sfântă în ochi, a mărturisit cu îndrăzneală pe Hristos, adevăratul Dumnezeu, și a rușinat păgânătatea idolilor.
Atunci, plin de mânie, guvernatorul a poruncit ca mama mucenicului să fie bătută cu cruzime și să-i fie tăiate călcâiele, pedeapsă simbolică, căci cu aceste picioare îl urmase pe fiul ei din oraș în oraș. Pe Sfântul Mucenic Iulian din Tars, însă, l-au condamnat la o moarte nespus de grea: l-au închis într-un sac împreună cu șerpi veninoși, scorpii și alte jivine otrăvitoare, apoi l-au aruncat în mare. Astfel și-a dat sufletul în mâinile Domnului Iisus Hristos, primind cununa muceniciei.
Cinstirea moaștelor și lucrarea harului
Trupul Sfântului Iulian, purtat de valuri, a fost scos la uscat și găsit de o văduvă binecredincioasă, care l-a dus cu cinste în Alexandria. Mai târziu, moaștele lui au fost mutate la Antiohia, unde au devenit izvor de vindecări și mângâiere pentru mulți bolnavi și posedați.
Sfântul Ioan Gură de Aur, pe când era la Antiohia, i-a închinat un cuvânt de laudă, mărturisind minuni mari săvârșite la racla sa. El spune: „Luați un om bolnav, sau un posedat, și aduceți-l la racla acestui mucenic, și veți vedea cum demonul fuge de la om, ca și ars de foc!”
Moștenirea duhovnicească a Sfântului Iulian
Pilda vieții și morții Sfântului Mucenic Iulian ne învață că dragostea pentru Hristos este mai puternică decât orice frică sau suferință. Credința lui statornică, curajul de a înfrunta moartea și jertfa sa plină de nădejde sunt o chemare pentru fiecare dintre noi să ne întărim în credință și să nu ne rușinăm de mărturisirea adevărului. De asemenea, chipul mamei sale este o icoană vie a dăruirii materne și a sfințeniei, arătând că adevărata iubire de mamă se împlinește nu în protecția trupului, ci în mântuirea sufletului.
Astăzi, când lumea adesea oferă modele false de succes și tărie, Sfântul Iulian din Tars rămâne un stâlp viu al credinței ortodoxe. El este un mărturisitor al Adevărului, un biruitor al morții, un prieten al celor care suferă și un mijlocitor înaintea Tronului ceresc.
Să-l cinstim cu evlavie, să-i cerem rugăciunile și să urmăm pilda sa de neclintire, având în inimă făgăduința Mântuitorului: „Nu te teme de cele ce ai să pătimeşti. Că iată diavolul va să arunce dintre voi în temniţă, ca să fiţi ispitiţi, şi veţi avea necaz zece zile. Fii credincios până la moarte şi îţi voi da cununa vieţii.” (Apocalipsa 2, 10). Amin.
Condacul Sfântului Mucenic Iulian din Tars
Glasul 2
Pe cea neadormită…
Pe ostaşul cel nebiruit al dreptei credinţe, pe Mucenicul Iulian toţi cu credinţă să-l lăudăm astăzi şi să strigăm către dânsul: roagă-te lui Hristos pentru noi toţi.
Troparul Sfântului Mucenic Iulian din Tars
Glasul 4
Mucenicul Tău, Doamne, Iulian, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.