Pe 14 mai, Biserica Ortodoxă face pomenirea unuia dintre sfinții ale căror mărturisiri de credință nu au fost învăluite în predici lungi sau tratate teologice, ci scrise direct cu sânge și curaj: Sfântul Mucenic Isidor din Hios. Povestea lui este simplă, dar arzătoare: un ostaș, un suflet devotat lui Iisus Hristos, o judecată păgână și o hotărâre de neclintit. Într-o vreme când creștinii erau hăituiți și executați pentru un simplu „cred în Hristos”, Isidor a ales să nu-și apere viața, ci sufletul.
Un creștin în rândurile armatei păgâne
Isidor era de neam din Alexandria Egiptului și fusese crescut în credința creștină încă din copilărie. Avea o viață curată, trăită în post, rugăciune și înfrânare. Nu era doar un om de rugăciune, ci și un ostaș viteaz, drept pentru care fusese înrolat în armata romană, unde deținea rangul de option, o funcție militară sub centurion. Însă în inima lui nu era loialitatea față de împăratul Decius sau de idolii Romei, ci față de Iisus Hristos cel răstignit și înviat.
În vremea împăratului Decius (250–253), creștinii erau supuși unei prigoane nemiloase. O poruncă imperială cerea nu doar identificarea acestora, ci și silirea lor la jertfe idolilor. Cei care refuzau erau torturați și omorâți. În acest context, Isidor a fost prins în vârtejul conflictului dintre autoritatea vremelnică și credința veșnică.
Denunțat pentru credință
Isidor se afla în insula Hios, unde fusese trimis cu oastea din care făcea parte, sub comanda lui Numerian – un conducător notoriu pentru ura sa față de creștini. Tăcut dar statornic, Isidor nu își trâmbița credința, dar nici nu o ascundea cu fățărnicie. Un sutaș păgân, Iuliu, mâhnit de râvna lui Isidor și poate invidios pe cinstea de care se bucura, l-a pârât la Numerian. L-a acuzat că este creștin și că refuză să aducă jertfe zeilor Romei.
Adus înaintea judecății, Isidor a fost întrebat de voievod: „Cum te numești?” La care a răspuns simplu: „Isidor.” Când i s-a cerut să jertfească zeilor, răspunsul a fost clar: „Nu pot aduce jertfă idolilor surzi și orbi. Eu sunt creștin și Îl cinstesc pe Dumnezeul cel Viu.”
Un mărturisitor fără frică
De aici, scena se rupe de logica pământească și se mută pe alt tărâm – cel al jertfei. Isidor nu a negociat, nu a căutat soluții de compromis, nu a încercat să-și salveze pielea. A spus, cu seninătate, că este gata să sufere moartea, numai să nu-și piardă sufletul.
Numerian, orbit de ură, a poruncit ca Isidor să fie bătut crunt cu vine de bou. Apoi i s-a tăiat limba, însă, minune, prin puterea lui Dumnezeu, Isidor continua să vorbească limpede și să-L mărturisească pe Hristos. Trupul său era rănit, dar sufletul ardea ca un rug viu, alimentat de Duhul Sfânt.
Într-un gest paradoxal de cruzime și recunoaștere a puterii divine, Numerian – care între timp rămăsese mut – a făcut semn ca sfântului să i se taie capul. Isidor a primit vestea cu bucurie, știind că în fața lui nu se află moartea, ci poarta spre viața veșnică. În anul 251, în insula Hios, capul său a fost retezat, iar sufletul său s-a înălțat la Domnul.
Nu doar un soldat, ci un model
Sfântul Isidor este un exemplu de dublă fidelitate – față de Iisus Hristos și față de chemarea la jertfă. Deși era militar, loialitatea lui nu era mai întâi față de stat, ci față de Adevărul absolut. El nu a fost un trădător al patriei, ci un trădător al idolilor falși, un om care a știut că niciun imperiu nu valorează mai mult decât un suflet.
Este important să înțelegem că mucenicia lui nu a fost un accident sau o slăbiciune de moment, ci un act conștient și liber. El nu a fost surprins de persecuție, ci pregătit pentru ea. Trăise o viață întreagă în feciorie, în rugăciune, în post, în ascultare de Dumnezeu. Nu era un om al vorbelor, ci al faptelor.
Sfântul Mucenic Isidor din Hios – patrimoniul de valori morale
După moartea sa, trupul sfântului a fost îngropat cu cinste de însoțitorul său, Ammuna, care, la rândul lui, avea să fie mucenicit pentru Hristos. Cinstirea Sfântului Isidor a trecut dincolo de granițele insulei Hios și ale vremurilor tulburi în care a trăit. El a fost cinstit ca un martir curajos, un soldat al Împărăției lui Dumnezeu, un om care a dat totul pentru o credință pe care n-a vrut să o piardă nici măcar cu prețul vieții.
Astăzi, când trăim într-o epocă în care credința este adesea diluată, compromisă sau redusă la simboluri fără conținut, mărturia Sfântului Isidor ne provoacă. El nu a avut diplome, nici influență politică, nici predici virale, dar a avut ceva ce nu se poate cumpăra: curajul de a fi creștin până la capăt. A ales să nu tacă, să nu se plece, să nu se închine minciunii.
Ce învățăm din jertfa lui?
- Credința autentică cere asumare – Nu poți fi ucenic al lui Iisus Hristos doar cu vorba sau doar duminica. Credința trăită sincer se cunoaște mai ales atunci când este pusă la încercare.
- Trupul e trecător, sufletul nu – Isidor a înțeles bine că trupul poate fi distrus, dar sufletul trebuie păstrat curat. Într-o cultură a confortului, el ne arată valoarea suferinței pentru ceea ce este drept.
- Mărturisirea nu este opțională – A te rușina de Iisus Hristos înseamnă a te rușina de însăși esența vieții. Isidor nu a acceptat niciun compromis. Nici măcar o jertfă „de formă”. A fost „ori Hristos, ori nimic”.
- Jertfa aduce roadă – Moartea lui Isidor nu a fost un sfârșit, ci un început. Astăzi, el este pomenit în toată Ortodoxia. Jertfa lui inspiră, luminează, întărește.
Sfântul Mucenic Isidor din Hios nu a fost un erou după chipul lumii, ci un slujitor după chipul cerului
Într-o vreme în care ne e greu să mărturisim public credința, el ne învață să fim statornici. Într-o epocă a relativismului, el ne arată că există adevăruri pentru care merită să mori. Într-o lume a tăcerii confortabile, Isidor a strigat cu glas tare – chiar și fără limbă – că Iisus Hristos este Domnul.
Să-l rugăm pe Sfântul Isidor să ne dea și nouă măcar o fărâmă din curajul lui. Nu știm dacă vom fi puși în fața unei sabii, dar sigur suntem puși zilnic în fața alegerii: să trăim ca niște creștini adevărați sau ca niște umbre. Iar Isidor, cu sabia înfiptă în ceafa sa, ne spune clar ce alegere a făcut. Restul ține de noi.
Condacul Sfântului Mucenic Isidor din Hios
Glasul 4
Arătatu-Te-ai astăzi lumii…
Îndreptător prea mare lumii tu te-ai arătat, sfinte, cu rugăciunile tale cele către Dumnezeu. Pentru aceasta te lăudăm pe tine astăzi, mucenice de Dumnezeu înţelepţite, mărite Isidor.
Troparul Sfântului Mucenic Isidor din Hios
Glasul 4
Mucenicul Tău, Doamne, Isidor, întru nevoinţa sa, cununa nesctricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru.; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.