În istoria Bisericii primare, mărturia sfinților mucenici strălucește ca o lumină nestinsă, arătând puterea credinței trăite până la jertfa supremă.
Între acești aleși ai lui Dumnezeu se numără și Sfântul Mucenic Hermes, exorcistul, unul dintre slujitorii smeriți, dar de mare folos ai Bisericii lui Hristos, care a trăit și a pătimit pe pământurile daco-romane de pe malurile Dunării.
Contextul istoric și creștin al vremii
Primele veacuri creștine au fost marcate de persecuții crunte, mai ales în timpul împăratului Dioclețian, când autoritățile păgâne au încercat să nimicească Biserica prin frică, tortură și moarte. Pe întinsul țărmurilor Dunării, în cetățile populate de daco-romani, creștinismul prinsese rădăcini adânci. Aici trăiau comunități vii de credincioși, care își mărturiseau credința nu doar prin cuvânt, ci și prin viață curată și jertfelnică.
Din rândul acestor comunități s-au ridicat numeroși mucenici, unii învredniciți de slujiri înalte – episcopi, preoți, diaconi –, iar alții chemați la slujiri mai puțin vizibile, dar esențiale pentru mântuirea sufletelor. Printre aceștia se aflau și exorciștii, slujitori special rânduiți pentru a lupta, prin rugăciune și har dumnezeiesc, împotriva duhurilor rele.
Slujirea exorciștilor în Biserica primară
Exorciștii ocupau un loc aparte în viața liturgică a Bisericii primare. Ei primeau în biserică pe cei stăpâniți de duhuri necurate și, prin rugăciuni stăruitoare, îi eliberau de lucrarea întunecată a demonilor. Totodată, aveau un rol central în pregătirea catehumenilor, a celor care doreau să primească Sfântul Botez.
Aceștia citeau rugăciunile de lepădare de satana și de curățire de toată întinarea demonică, după care episcopul sau preotul săvârșea Taina Botezului. Astăzi, această rânduială este împlinită de preot, însă în vechime exorciștii erau slujitori recunoscuți și binecuvântați ai Bisericii.
Sfântul Mucenic Hermes, exorcistul din cetatea Bononia
Între acești slujitori plini de râvnă se numără și Sfântul Mucenic Hermes, exorcistul, care a slujit cu smerenie și evlavie în biserica din cetatea Bononia. Această cetate, situată pe malurile Dunării, era un important centru creștin, cu un locaș sfânt și numeroși credincioși daco-romani, trăitori în frică de Dumnezeu și ascultători de poruncile Evangheliei.
Hermes s-a remarcat prin viața sa curată și prin puterea rugăciunii, fiind cunoscut ca un adevărat tămăduitor al sufletelor. El nu se temea de amenințările prigonitorilor și nu și-a ascuns lucrarea, chiar și atunci când persecuțiile deveniseră tot mai aspre.
Lucrarea tămăduitoare și pregătirea pentru Botez
Cu neînfricare, Sfântul Mucenic Hermes primea în biserică pe cei stăpâniți de duhuri rele. Prin harul lui Dumnezeu și prin rugăciunea sa curată, alunga duhurile necurate și aducea pace în sufletele chinuiților. Această lucrare nu era una omenească, ci rod al unei vieți trăite în deplină comuniune cu Domnul Iisus Hristos.
De asemenea, el pregătea pe cei ce urmau să se boteze, citind rugăciunile de lepădare și de curățire de întinarea demonilor. Astfel, catehumenii erau curățiți și întăriți duhovnicește, pregătiți să primească lumina Botezului și să intre în Trupul lui Hristos, Biserica.
Prigoana și mărturisirea credinței
Când mânia conducătorilor păgâni s-a dezlănțuit împotriva slujitorilor Bisericii, Sfântul Mucenic Hermes nu s-a lepădat de credința sa și nici nu și-a ascuns lucrarea. Dimpotrivă, a arătat prin faptele sale folosul și importanța slujirii exorcistului în viața comunității creștine.
Prins de autorități și supus judecății, el a mărturisit cu curaj pe Domnul Iisus Hristos, primind cu sfântă bucurie cununa muceniciei. Fără milă, călăii păgâni i-au tăiat capul, așa cum au făcut cu mulți alți mărturisitori neînfricați din Bononia și de pe întinsul țărmurilor Dunării.
Moartea mucenicească, poarta spre viața veșnică
Prin moartea sa martirică, Sfântul Mucenic Hermes a pășit în viața cea adevărată și veșnică. Sângele său nevinovat, vărsat pentru Domnul Iisus Hristos, a fost pecetea mărturisirii sale și cheia care i-a deschis porțile cerului. El s-a învrednicit să intre în ceata sfinților și să se bucure de slava cea neapusă a Împărăției lui Dumnezeu.
Moartea sa nu a fost un sfârșit, ci o naștere în veșnicie, o trecere de la lupta pământească la odihna cerească, alături de toți mucenicii și sfinții care au mărturisit credința până la capăt.
Cinstirea Sfântului Mucenic Hermes de-a lungul veacurilor
Pe pământ, Sfântul Mucenic Hermes exorcistul a fost cinstit de-a lungul veacurilor nu doar în cetatea Bononia, ci și în cetatea apropiată, Ratiaria, precum și în alte locuri unde trăiau suflete creștine. Credincioșii îl socoteau mijlocitor înaintea lui Dumnezeu, rugându-se lui cu nădejde și credință.
Această cinstire arată legătura vie dintre Biserica luptătoare de pe pământ și Biserica biruitoare din cer, unde sfinții se roagă neîncetat pentru mântuirea celor care încă se află în nevoință.
Învățăturile duhovnicești ale vieții Sfântului Mucenic Hermes
Viața Sfântului Mucenic Hermes ne învață că orice slujire în Biserică, fie ea înaltă sau smerită, este de mare preț înaintea lui Dumnezeu atunci când este împlinită cu credință și dragoste. El ne arată puterea rugăciunii curate, biruința harului asupra răului și valoarea mărturisirii neînfricate a credinței.
Totodată, exemplul său ne cheamă la curaj, statornicie și jertfelnicie, amintindu-ne că adevărata viață se câștigă prin lepădare de sine și urmarea a Domnului nostru Iisus Hristos.
Sfântul Mucenic Hermes, model de statornicie în Hristos
Sfântul Mucenic Hermes rămâne o mărturie vie a creștinismului timpuriu de pe pământurile daco-romane și un model de slujire smerită și credință neclintită. Prin viața, lucrarea și moartea sa mucenicească, el ne cheamă să trăim Evanghelia cu seriozitate și curaj, având nădejdea că, asemenea lui, vom dobândi viața cea veșnică în Hristos Domnul.