Într-o vreme de prigoană sângeroasă împotriva creștinilor, când împărații păgâni Maximin și Maxentie încercau să șteargă de pe fața pământului credința în Hristos, Dumnezeu Își descoperea slava tocmai în mijlocul urii și întunericului. Printre acele mărturii de lumină se află și povestea cutremurătoare a Sfântului Mucenic Ermoghen, care din prigonitor al credinței a devenit unul dintre cei mai înflăcărați propovăduitori ai Domnului Iisus Hristos.
Un context tulburător
După domniile lui Dioclețian și Maximian, în Răsărit urcă pe tron împăratul Maximin, un om cu râvnă idolească aprinsă, care își închipuia că poate șterge creștinismul din temeliile cetăților. Auzind că în Alexandria credința creștină se răspândea cu repeziciune, a trimis un dregător iscusit și viclean, pe nume Mina, cu misiunea de a înăbuși răscoala spirituală. Însă acest Mina era în taină creștin și, cu multă înțelepciune, a propovăduit adevărul lui Hristos, făcând minuni și vindecând bolnavi prin puterea Sfintei Cruci. Curând, întreaga cetate se cutremura de uimire și se pleca în fața puterii Dumnezeului celui viu.
Misiunea încredințată lui Ermoghen
Vestindu-i-se lui Maximin despre lucrarea lui Mina, acesta s-a aprins de mânie și a trimis pe Ermoghen, eparhul cetății și un bărbat de seamă, să restaureze ordinea păgânească. Ermoghen era păgân, dar blând și drept, un om care, deși nu cunoștea pe Hristos, săvârșea multe fapte bune din fire. Pe drumul spre Alexandria, i se arată în vis trei bărbați strălucitori, care îi prevestesc că va ajunge la Împăratul cel adevărat și veșnic, o vedenie profetică ce îi va rămâne vie în inimă.
Ajuns în cetate, îl cheamă pe Sfântul Mina la judecată. Cuvintele sfântului, pline de lumină și putere, mărturiseau despre Dumnezeu, despre Adevăr, despre minuni. Timp de ore întregi, poporul asculta cu înfiorare, iar Ermoghen, deși împietrit, nu putea să-i răspundă cu nimic vrednic. Poruncește ca Mina să fie aruncat în temniță, gândind să-l piardă cu munci grele, de teamă să nu piardă în fața împăratului.
Chinurile Sfântului Mina
În ziua următoare, Ermoghen îl supune pe Mina la cumplite torturi: i se taie tălpile picioarelor, i se jupoaie carnea, i se taie limba și i se scot ochii. Dar sfântul, cu inimă neînfricată, rostește: „Doresc, judecătorule, ca tot felul de munci să pui asupra mea pentru Hristos”. În acea noapte, Domnul Iisus Hristos Însuși Se arată în temniță, îl vindecă pe Mina cu totul și îl întărește cu darul Duhului Sfânt, făgăduindu-i că și Ermoghen se va întoarce și va deveni tovarăș al pătimirii lui.
Minunea cea mare
Când ostașii vin a doua zi să aducă „trupul” sfântului, îl găsesc viu, întreg și strălucind, păzit de doi îngeri. Văzând aceasta, strigă cu glas mare: „Mare este Dumnezeul creștinilor!” și cred în Hristos. Asemenea și ceilalți ostași trimiși. Iar Sfântul Mina merge singur la priveliște, în mijlocul poporului, întreg, sănătos și cu chip luminat, spre uimirea tuturor.
Atunci și Ermoghen, tulburat și străpuns în inimă, vede pe sfinți păziți de îngeri și, căzând la picioarele lui Mina, cere botezul. Poporul întreg, luminat de această minune, se întoarce la Dumnezeu. A doua zi, episcopii veniți din pustiuri și din împrejurimi botează pe Ermoghen și o mulțime de credincioși, iar cetatea Alexandria se umple de bucurie cerească.
Moartea mucenicească și preaslăvirea
Împăratul Maximin, văzând că toată Alexandria s-a întors la Hristos, poruncește să fie puși Mina și Ermoghen într-un sicriu de fier și aruncați în mare. Dar sicriul, în loc să se scufunde, plutește pe apă și ajunge, purtat de îngeri, la țărmul Constantinopolului, unde episcopul, înștiințat prin vedenie, îl primește cu cinste și îl așază la loc tainic.
Maximin însă nu scapă de pedeapsă: orb și chinuit, moare cu sufletul împietrit. Iar moaștele Sfinților Mucenici Mina și Ermoghen devin izvor de tămăduire și întărire duhovnicească pentru mulți, cinstite cu evlavie și dragoste de către credincioși până în ziua de astăzi.
Mărturie peste veacuri
Viața și pătimirea Sfântului Mucenic Ermoghen este o mărturie vie a milostivirii dumnezeiești și a puterii care transformă cele mai împietrite inimi. El, care venise ca judecător și prigonitor, a devenit întru Hristos frate și tovarăș de nevoință al celor pe care trebuia să-i judece. Dumnezeul nostru este un Dumnezeu Care caută și pe cel pierdut, și pe cel rătăcit, Care nu leapădă pe nimeni, ci răsplătește cu viață veșnică pe toți cei ce se întorc la El.
Biserica Ortodoxă prăznuiește cu evlavie pe Sfântul Mucenic Ermoghen ca pe un ales al lui Dumnezeu, mărturisitor și luminător, căci prin viața și mucenicia sa, a arătat tuturor că harul lui Hristos poate schimba un prigonitor într-un sfânt, o cetate păgână într-un popor al lui Dumnezeu și moartea, în naștere pentru veșnicie.
Condacul Sfinţilor Mucenici Mina, Ermoghen şi Evgraf
Glasul 3
Fecioara astăzi…
Ca nişte stele strălucitoare aţi împuţinat în chip desăvârşit noaptea credinţei în idoli şi aţi luminat inimile credincioşilor cu lumina cunoştinţei de Dumnezeu şi i-aţi arătat vase cinstite ale Duhului. Pentru aceasta lăudăm sfântă pomenirea voastră, mucenicilor preamăriţi.
Troparul Sfinţilor Mucenici Mina, Ermoghen şi Evgraf
Glasul 8
Cu înfrânarea omorând porornirile şi îndemnurile cele arzătoare ale patimilor, ucenicii lui Hristos au luat harul de a alunga urmările bolilor celor neputincioşi şi a face minuni, atât în viaţă, cât şi după moarte. Minune uimitoare cu adevărat! Că oase goale izvorăsc tămăduiri. Slavă Ţie, Singurului Dumnezeu şi Ziditorului.