Într-o lume în care curajul e de multe ori confundat cu mândria, iar credința pare o relicvă, viața Sfântului Mucenic Ermie vine ca o palmă dată fricii și ca o lumină aprinsă în întunericul compromisului. Ermie nu a fost doar un creștin din vechime, ci un exemplu viu al ceea ce înseamnă să-ți păstrezi demnitatea și credința atunci când totul în jurul tău cere să renunți. Sfântul Mucenic Ermie este pomenit în calendarul ortodox în data de 31 mai.
Ostaș bătrân cu suflet tânăr
Sfântul Ermie nu a fost un tânăr plin de vlagă, ci un soldat bătrân, alb la păr, slujitor credincios în armata romană. Nu mai era demult la vârsta marilor ambiții, ci la vârsta la care mulți s-ar fi gândit doar la odihnă și liniște. Însă, în adâncul ființei lui, ardea o flacără care nu se stinge cu anii: dragostea de Hristos.
Credința sa nu era una pasivă, ci activă, clară, puternică. El nu era doar un creștin în taină, ci unul care, la vremea prigoanei, a ales să-L mărturisească pe Iisus Hristos în fața ighemonului Sebastian, trimis de păgânul împărat Antonin să reprime creștinismul.
În fața alegerii
Sebastian i-a oferit lui Ermie un târg: viață lumească, prietenia împăratului, cinste și confort, în schimbul unei simple jertfe aduse idolilor. Dar Ermie a văzut dincolo de fațada acestui „târg”. El a răspuns simplu, dar tăios: „Eu sînt ostaș al lui Hristos, Împăratul Cel ceresc… nu mă supun împăratului celui muritor.”
Pentru Ermie, moartea nu era o amenințare, ci o cale spre viață veșnică. În ochii lui, „viața” pe care i-o promitea Sebastian nu era decât o umbră trecătoare, iar lepădarea de Iisus Hristos – o pierdere ireparabilă. A ales moartea trupului, dar a păstrat viața sufletului.
Lanțul torturilor
Refuzul său categoric nu a fost lipsit de consecințe. A urmat un lanț întreg de chinuri, fiecare mai crud decât celălalt. I s-au sfărâmat fălcile, i-au fost zdrobiți dinții, i s-a jupuit pielea feței. Dar în loc de gemete, din gura lui Ermie au ieșit rugăciuni: „Mulțumesc lui Dumnezeu, că darul Domnului meu Iisus Hristos petrece cu mine!”
A fost aruncat într-un cuptor aprins, dar focul nu l-a atins. După trei zile, l-au găsit întreg, cântând și slăvind pe Dumnezeu. A fost otrăvit de două ori cu substanțe letale pregătite de vrăjitori, dar nu a pățit nimic. Din contră, otrava a devenit prilej de mărturisire pentru vrăjitorul însuși, care, uluit de minunile văzute, a renunțat la meșteșugul său și a strigat cu glas mare că Iisus Hristos este Dumnezeu. A plătit cu viața această mărturisire, fiind decapitat pe loc.
Răspunsul unui om din altă lume
La fiecare nouă tortură, Ermie răspundea cu o seninătate care nu poate veni decât de la Dumnezeu. Când i-au scos ochii, nu s-a plâns. I-a spus judecătorului: „Ia-ți ochii aceștia ai mei trupești … ci ochii mei cei adevărați sunt în inimă și cu ei văd lumina adevărului.” Era limpede: trupul său era doar un vas, un cort trecător. Lumina adevărului se vedea cu ochii inimii.
Când a fost spânzurat de picioare, toți cei care l-au chinuit au orbit. Dar Ermie, în loc să-i pedepsească, i-a chemat la el și, cu rugăciune, le-a redat vederea. Puterea lui nu era una lumească. Era puterea iubirii care nu se răzbună, care nu cere sânge pentru sânge, ci mântuire pentru toți.
Martiriul – sigiliul credinței
În cele din urmă, văzând că nu-l poate birui, judecătorul a scos sabia și i-a tăiat capul cu mâna sa. A fost anul 166. Moartea lui Ermie nu a fost o înfrângere, ci o victorie totală. A murit ca un soldat în armata cerului, rămânând până la capăt fidel Împăratului Iisus Hristos.
Trupul lui a fost luat în taină de creștini și îngropat cu cinste. Moaștele sale au devenit izvor de vindecare pentru cei bolnavi și în suferință. Pomenirea sa a rămas vie, nu doar în sinaxare, ci în inimile celor care au nevoie de curaj, de credință neclintită și de o lecție clară despre ce înseamnă să rămâi om în fața cruzimii.
Ce învățăm de la Sfântul Mucenic Ermie?
Ermie nu a fost un teolog, nici un episcop, nici un învățător vestit. A fost un soldat bătrân. Un om obișnuit cu o credință neobișnuit de puternică. Nu a scris tratate, dar a trăit o mărturisire care străbate veacurile.
El ne arată că nu trebuie să fim mari ca să fim tari în credință. Trebuie doar să fim drepți, sinceri și neclintiți. Ne amintește că în fața compromisului, creștinul nu negociază. În fața fricii, el nu fuge. În fața morții, el nu renunță. Pentru că știe că viața nu se termină la groapă, ci abia începe.
Sfântul Mucenic Ermie e un model pentru noi toți
Pentru soldatul de azi care se luptă cu ispitele, pentru bătrânul care crede că nu mai poate face nimic, pentru tânărul care se teme să mărturisească credința lui. El e dovada vie că harul lui Dumnezeu nu ține cont de vârstă, de statut sau de funcție. Ține cont doar de inimă.
Când lumea îți cere să-ți pleci genunchiul în fața minciunii, adu-ți aminte de Ermie. El a stat drept. Și nu a fost singur. Dumnezeu a fost cu el – în foc, în otravă, în suferință și în moarte. Așa va fi cu fiecare care-L mărturisește cu curaj.
Cântare de laudă la Sfântul Mucenic Ermie și la vrăjitorul cel pocăit
Răul vrăjitor, îmbătrânit în rele,
Mincinos și ucigaș,
În toate e mic, dar în frică e mare –
El sfântului Ermie-i dă otravă să bea.
De astfel de otravă se ascund chiar și șerpii!
Ermie otrava o bea: moartea nu-l atinge,
Și, amarnic tremurând de spaimă, vrăjitorul
Privește uluit.
„O, ce minune-i aceasta!”, strigă el cu glas mare.
„Otrava să omoare nu poate pe-al
Domnului oștean!
Ci-atunci piară ale vieții mele negre zile,
Șteargă-se pe veci anii mei
Cei de rușine plini.
Eu viața mea întreagă petrecut-am deci în minciună,
Viața mea întreagă, în slujba ăstor draci.
Și iată astăzi eu văd, cutremurat de spaimă,
Că al lui Ermie Domn este
Unul, Adevăratul – Domnul Dumnezeu.
Hristos Răstignit, al cerurilor Domn,
Ale Lui minuni singure sunt mari și-adevărate.
Al lui Hristos sunt eu acum: nu mă lepăda, Doamne!
Iartă-mi mie, ticălosului, negrele mele păcate,
Căci iată, eu pentru Tine ca să mor voiesc.”
Bătrânul astfel grăiește,
El se pocăiește cu amar.
Și pe dată, el de minciună și frică
Întreg se curățește.
El pe față a strigat că este creștin.
Ca fulgerul, sabia-l izbi și-ntr-al
Lui sânge El se boteză.
Condacul Sfântului Mucenic Ermie
Glasul 6
Plinind rânduiala cea…
Chinuindu-te cu osârdie pentru Hristos, întru bătrâneţile cele vitejeşti, ţi-ai câştigat bărbăţie mucenice Ermie şi călcând cugetul cel rău al celor fără de lege, ai rămas nevătămat de adăpările cele cu otravă, strigând: Dumnezeu este cu mine şi nimeni împotriva mea.
Troparul Sfântului Mucenic Ermie
Glasul 4
Mucenicul Tău, Doamne, Ermie, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.