În fiecare an, pe data de 29 iulie, Biserica Ortodoxă îl pomenește cu evlavie pe Sfântul Mucenic Calinic, un vrednic slujitor al Domnului Iisus Hristos care și-a dat viața pentru credința cea adevărată. Exemplul său de răbdare în chinuri, de iubire față de aproapele și de jertfă deplină pentru Dumnezeu rămâne un model viu pentru toți cei care doresc să trăiască cu Evanghelia în inimi.
Originea și chemarea sfântă
Sfântul Calinic s-a născut în Cilicia, o regiune din Asia Mică, în vremuri grele pentru creștini, în timpul unei prigoane aprige declanșate de împărații păgâni ai Romei. Încă din copilărie, a fost crescut în credința creștină, învățând frica de Dumnezeu și iubirea față de oameni. Pe măsură ce înainta în vârstă, devenea tot mai conștient de datoria de a nu păstra pentru sine comoara credinței, ci de a o împărtăși celor rătăciți, prin cuvânt și faptă.
Ajungând la maturitate, a fost martorul unui fenomen dureros: mulți oameni se lepădau de Hristos și se întorceau la închinarea la idoli, rătăcindu-se în întunericul păgânismului. Văzând această pierzare a sufletelor, inima Sfântului Calinic se umplea de compasiune și durere, și astfel a început să propovăduiască învățătura lui Hristos, chemându-i pe păgâni la lumina adevărului.
Propovăduitor neînfricat al Evangheliei
Plin de râvnă apostolică, Sfântul Calinic a străbătut cetăți și sate, aducând vestea cea bună a mântuirii prin Domnul Iisus Hristos. Învățăturile lui erau simple și clare, izvorâte din dragoste sinceră pentru oameni și din dorința de a-i izbăvi din robia păcatului. El nu s-a temut nici de ocară, nici de moarte, ci a fost dascăl al mântuirii, chemând sufletele către Dumnezeu.
Ajungând în cetatea Ancira din Galatia, Sfântul a stat o vreme mai îndelungată, ostenindu-se întru vestirea lui Hristos. Propovăduirea sa a avut un mare impact: mulți elini și locuitori ai cetății s-au lepădat de idoli și au primit credința creștină. Însă tocmai această lucrare de luminare a sufletelor avea să-i aducă mucenicia.
Arestarea și judecata
Văzând tulburarea pe care Sfântul Calinic o stârnea în rândul închinătorilor la idoli, autoritățile păgâne l-au prins și l-au adus înaintea dregătorului Sacherdon, un om crud și lipsit de milă, aprig prigonitor al creștinilor. Acolo, în fața mulțimii și a ighemonului, i s-a cerut să aducă jertfă idolilor și să renunțe la credința sa.
Cu o blândețe plină de putere, Sfântul a răspuns că este robul Domnului Iisus Hristos și că nu poate aduce jertfă zeilor mincinoși, pentru că aceștia sunt „pietre fără suflare”. L-a îndemnat chiar și pe dregător să se întoarcă la Dumnezeu, amintindu-i cuvintele din Scriptură: „De va întoarce cineva pe cel păcătos de la rătăcirea căii lui, va mântui suflet de la moarte și va acoperi mulțime de păcate.”
Dar Sacherdon, orbit de mândrie și mânie, a poruncit să fie bătut fără cruțare cu vine de bou. Sfântul răbda toate ca și cum ar fi fost în trup străin, batjocorind în taină puterea chinurilor păgâne și mărturisind cu îndrăzneală pe Domnul Iisus Hristos.
Chinuri neomenești și răbdare îngerească
Pentru că nu ceda, Sfântul Calinic a fost spânzurat și strujit cu piepteni de fier, iar trupul său era sfâșiat până la oase. Dar el nu înceta să se bucure în Hristos, zicând: „Cu cât vei struji trupul meu mai mult, cu atât vei sătura sufletul meu. Pentru că am pe Hristos, Care mă întărește și cu al Cărui dar nu simt durerile.”
Nedumerit de tăria sfântului, dregătorul a hotărât să-l osândească la moarte prin foc, dar nu înainte de a-l umili public: a poruncit să fie încălțat cu încălțări de fier cu piroane ascuțite înăuntru și să meargă pe jos până la Gangra, cetate aflată la 80 de stadii (aproximativ 14 kilometri) depărtare.
Pe tot acest drum al suferinței, mucenicul nu s-a plâns și nu s-a oprit, ci alerga mai iute decât caii, rugându-se și cântând psalmi. A fost un adevărat alergător al Domnului, asemenea celor din epistolele Sfântului Apostol Pavel, purtând în trupul său rănile lui Hristos.
Minunea izvorului din piatră
În timpul acestei călătorii cumplite, ostașii care-l escortau au fost cuprinși de sete arzătoare, fiind luna iulie. Nu era apă nicăieri și oamenii slăbeau cu trupul și cu duhul. Atunci, recunoscând sfințenia celui pe care îl prigoneau, ostașii i-au cerut ajutorul, rugându-l să se roage Dumnezeului său.
Sfântul Calinic, plin de milă și bunătate, a ridicat ochii spre cer și s-a rugat ca Dumnezeu să le dea apă. Și, ca odinioară cu Moise în pustie, dintr-o piatră a izvorât apă vie, din care au băut toți și s-au răcorit. Această minune a adus în inima ostașilor o convingere adâncă: Dumnezeul lui Calinic este adevăratul Dumnezeu. Strigau cu glas mare: „Mare este Dumnezeul creștinilor!”
Mucenicia și slava cea veșnică
Ajungând la Gangra, deși ostașii nu voiau să-l mai piardă pe cel care îi făcuse bine, au fost nevoiți, din frica dregătorului, să ducă la îndeplinire porunca. Au aprins un cuptor cu foc, iar Sfântul, plin de bucurie duhovnicească, s-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci și s-a rugat: „Mulțumesc Ție, Părinte ceresc, că m-ai făcut vrednic de ceasul acesta în care îmi dau sufletul pentru numele Tău cel sfânt.”
Apoi a intrat singur în mijlocul focului. Când focul s-a stins, trupul său a fost găsit nevătămat de flăcări, întreg și luminat, semn vădit al sfințeniei și biruinței. Credincioșii l-au luat și l-au înmormântat cu mare cinste, slăvind pe Dumnezeu pentru un asemenea martir.
Moștenirea Sfântului Mucenic Calinic
Sfântul Calinic a fost un învățător, un făcător de minuni și un mucenic, un om întru care credința s-a împletit cu fapta și iubirea cu jertfa. A murit în jurul anului 250, în vremea unei persecuții feroce, dar moartea lui a rodit vieți mântuite și suflete întoarse la Dumnezeu.
Astăzi, el este pomenit cu evlavie în toată Biserica Ortodoxă, iar exemplul său rămâne viu pentru cei ce doresc să-L urmeze pe Domnul Iisus Hristos fără compromis. Fiecare creștin este chemat, după putere, să fie un „calinic” al vremurilor noastre: adică un luptător curajos pentru Adevăr, un rugător neîncetat și un slujitor jertfelnic al aproapelui.
Prin rugăciunile Sfântului Mucenic Calinic, Domnul să ne întărească în mărturisirea credinței, în iubirea de Dumnezeu și de oameni, și să ne dăruiască mântuirea sufletelor noastre. Amin.
Condacul Sfântului Mucenic Calinic
Glasul 2
Cele de sus căutând…
Cele de sus frumoase, după vrednicie, acum le-ai moştenit, căci, de dragostea lui Hristos aprinzându-te, Sfinte Calinic, asupra focului prin aceasta bărbăteşte ai îndrăznit. Aceluia şi acum stându-I înainte, nu înceta să te rogi pentru noi toţi.
Troparul Sfântului Mucenic Calinic
Glasul 4
Mucenicul Tău, Doamne, Calinic, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.