Viața sfinților Bisericii ne arată, poate mai limpede decât orice cuvânt teologic, cât de mare este mila lui Dumnezeu și cât de adâncă este puterea pocăinței.
Între aceste pilde grăitoare se află și istoria Sfântului Mucenic Bonifatie și a Sfintei Cuvioase Aglaia, doi oameni care au trăit mai întâi în păcat, dar care, prin lucrarea harului dumnezeiesc, s-au ridicat la sfințenie, unul prin mucenicie, iar cealaltă prin pocăință adâncă și viețuire curată.
Viața păcătoasă și începutul trezirii sufletești
În Roma vremurilor împăratului Dioclețian, trăia o femeie de neam ales, Aglaia, fiica unui dregător vestit. Era bogată, tânără și frumoasă, dar viața ei era lipsită de rânduială și de curăție. Fără a fi legată prin Taina Cununiei, își petrecea zilele în desfrâu și în plăceri lumești. În casa ei se afla Bonifatie, rob credincios și administrator al întregii averi, tânăr și chipeș, cu care Aglaia trăia în păcat.
Scripturile vieților sfinților nu ascund această realitate, nu pentru a o rușina, ci pentru a arăta puterea schimbării pe care o aduce pocăința. Nici Aglaia, nici Bonifatie nu au fost drepți din tinerețe, ci au căzut în patimi, asemenea multor oameni. Însă Dumnezeu, Care nu voiește moartea păcătosului, ci întoarcerea lui, a rânduit pentru amândoi o cale de mântuire.
Lupta lăuntrică și dorința de îndreptare
Deși trăia în păcat și era biruit adesea de patima beției, Bonifatie avea și fapte bune care arătau o inimă încă vie duhovnicește. Era milostiv cu săracii, iubitor de străini, atent la suferința celor necăjiți. Nu aștepta să fie rugat, ci singur venea în ajutorul celor lipsiți. În adâncul sufletului său, suspina adesea către Dumnezeu, dorind o schimbare, cerând izbăvire de cursele diavolului.
Această luptă lăuntrică nu a fost trecută cu vederea de Domnul. Milostenia și dorința de îndreptare au fost semințe care aveau să rodească la vremea potrivită, chiar dacă calea spre curăție avea să fie una a sângelui și a jertfei.
Dorința Aglaiei de a dobândi sfinte moaște
În acea perioadă de prigoană, când creștinii erau chinuiți și omorâți pentru credința lor, Aglaia a fost cuprinsă de un gând neașteptat. A auzit că cei care cinstesc moaștele mucenicilor dobândesc ajutor de la Dumnezeu și își curățesc viața de păcate. Dorind mântuirea sufletului său și oprirea păcatului din casa ei, a hotărât să aducă sfinte moaște.
Pe Bonifatie, ca slugă credincioasă și om de încredere, l-a ales pentru această misiune. L-a chemat și i-a vorbit despre judecata lui Dumnezeu, despre răspunderea păcatelor și despre nădejdea mântuirii prin cinstirea mucenicilor. Bonifatie, glumind, i-a spus: „Dacă îți voi aduce moaștele mele, le vei primi?”. Aglaia l-a mustrat, numindu-l bețiv, dar l-a trimis totuși, dându-i bani și însoțitori.
Această replică, rostită în glumă, avea să se împlinească în chip cutremurător, dar mântuitor.
Mărturisirea și mucenicia Sfântului Bonifatie
Ajuns în Tarsul Ciliciei, Bonifatie a fost martor la chinurile cumplite îndurate de creștini. Unii erau mutilați, alții spânzurați, alții arși sau omorâți în felurite chipuri. Văzând răbdarea lor și dragostea pentru Hristos, inima lui s-a aprins de râvnă dumnezeiască. A plâns pentru viața sa păcătoasă și s-a pocăit din adâncul sufletului.
Cuprins de putere de sus, a stat înaintea dregătorului și a mărturisit fără teamă: „Și eu sunt creștin!”. A fost prins și supus la chinuri cumplite: spânzurat cu capul în jos, strujit fără milă, împuns cu trestii ascuțite, silit să înghită plumb topit, aruncat în smoală fierbinte. Din toate acestea, prin minune dumnezeiască, a ieșit nevătămat.
Văzând neputința chinurilor, dregătorul a poruncit să i se taie capul. Bonifatie s-a rugat, și-a plecat capul și a primit cununa muceniciei. Prin jertfa sa, cincizeci de oameni s-au întors la Hristos și au primit Sfântul Botez.
Întoarcerea moaștelor și pocăința Aglaiei
Slugile care îl însoțiseră, neștiind ce se întâmplase, au aflat mai târziu despre pătimirea lui. Plângând și cerându-și iertare pentru judecățile lor, i-au răscumpărat trupul cu cinci sute de galbeni, l-au uns cu mir și l-au dus la Roma.
Aglaia, prin descoperire îngerească, a aflat cele petrecute. A ieșit în întâmpinarea moaștelor, primindu-le cu cinste și lacrimi. A îngropat trupul Sfântului Bonifatie la cincizeci de stadii de Roma, iar mai târziu a zidit o biserică măreață în numele lui, mutând acolo sfintele moaște. Din acel loc izvorau zilnic tămăduiri și binecuvântări.
Cutremurată de jertfa celui care îi fusese rob și partener de păcat, Aglaia s-a schimbat cu totul. Și-a împărțit averea săracilor, s-a lepădat de viața lumească și a trăit în pocăință adâncă. Ani la rând a plâns pentru păcatele sale, petrecându-și viața lângă moaștele Sfântului Bonifatie, până când și-a dat sufletul cu pace în mâinile lui Dumnezeu.
Chemarea veșnică la pocăință și viață
Pomenirea Sfântului Mucenic Bonifatie și a Sfintei Cuvioase Aglaia, săvârșită la data de 19 decembrie, este o chemare vie la nădejde și îndreptare. Viața lor ne arată că niciun păcat nu este mai mare decât mila lui Dumnezeu și că drumul spre sfințenie este deschis tuturor celor care se pocăiesc cu sinceritate.
Bonifatie ne învață că milostenia și dorința de îndreptare, chiar și în mijlocul păcatului, pot fi începutul mântuirii, iar Aglaia ne arată că pocăința adevărată schimbă radical viața și o face bineplăcută lui Dumnezeu. Amândoi sunt mărturie vie că Dumnezeu poate ridica din cădere pe cel mai păcătos și îl poate face vas ales al harului Său.
Această istorie cutremurătoare și plină de lumină rămâne o încurajare puternică pentru fiecare creștin: să nu deznădăjduim niciodată, ci să ne întoarcem cu inimă smerită către Dumnezeu, Care „nu voiește moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu”
Troparul Sfântului Mucenic Bonifatie
Glasul 4
Mucenicul tău, Doamne, Bonifatie, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Condacul Sfântului Mucenic Bonifatie
Glasul 4
Arătatu-Te-ai astăzi…
Jertfă fără de prihană te-ai adus pe tine de voie, Celui rânduit a Se naşte din Fecioara pentru tine, Sfinte purtătorule de cunună, Înţelepte Bonifatie.