Viețile sfinților mărturisitori și mucenici sunt izvoare de lumină și de întărire pentru întreaga Biserică. Ei ne învață, prin faptele și suferințele lor, cum se trăiește credința în Hristos până la capăt, fără compromisuri, chiar și atunci când lumea și puterile vremelnice caută să-i despartă de Dumnezeu.
Printre acești aleși ai lui Hristos se numără și Sfântul Mucenic Audact și fiica sa, Calistena, care, prin răbdarea, înțelepciunea și credincioșia lor, au devenit pilde de neclintită statornicie în credință.
Mărturisitori ai credinței în vremea prigoanelor lui Maximin Daia
Acești doi sfinți au trăit în secolul al IV-lea, în vremea prigoanelor cumplite declanșate de împăratul păgân Maximin Daia, unul dintre cei mai înverșunați prigonitori ai creștinilor.
Istoria lor este una plină de dramatism, dar și de biruință duhovnicească: un tată înțelept și credincios, lipsit de viață pentru că a apărat curăția fiicei sale, și o fiică smerită și curajoasă, care și-a ascuns chipul de femeie pentru a-și păstra viața și credința, ajungând în cele din urmă să trăiască o viață asemenea apostolilor.
Originea și dregătoria Sfântului Audact
Sfântul Audact era originar din Efesul Asiei Mici, o cetate vestită prin bogăție, cultură și influență politică.
El nu era un om oarecare, ci purta o dregătorie înaltă: era duce peste alt duce și eparh al lui Maximin Daia, ceea ce îl așeza printre conducătorii de seamă ai vremii. Întrecea pe ceilalți atât prin bogăție, cât și prin înțelepciune, fiind un om respectat și temut.
Dar în ciuda poziției sale de frunte, Audact era creștin și își păstra credința în Hristos. Această credință avea să devină pricină de suferință și mucenicie, căci în fața ispitelor și a presiunilor venite din partea împăratului, el a ales să rămână fidel lui Dumnezeu și să-și apere fiica.
Încercarea credinței și mucenicia
Împăratul păgân Maximin Daia, cunoscut pentru cruzimea și patimile sale, a dorit să o ia de soție sau concubină pe Calistena, fiica Sfântului Audact.
Pentru un om politic de rangul lui Audact, aceasta ar fi putut părea o mare onoare și o șansă de înălțare, dar pentru un creștin adevărat, era o ispită primejdioasă.
Maximin era străin de credință și trăia în păgânătate și desfrâu, iar Audact nu putea să îngăduie ca fiica sa să fie dată unui astfel de om. Refuzul lui Audact a stârnit mânia împăratului. Toată averea i-a fost prădată, casa i-a fost jefuită, iar el însuși a fost izgonit în cetatea Melitini, din Armenia Mică.
Acolo și-a sfârșit viața prin tăierea capului, primind cununa muceniciei și intrând în ceata sfinților care și-au jertfit sângele pentru Hristos. Astfel, Audact a devenit mucenic al curăției și al statorniciei în credință, alegând să piardă totul în lumea aceasta pentru a câștiga Împărăția cerurilor.
Viața lui ne arată că adevărata înțelepciune nu constă în compromisuri pentru avantaje lumești, ci în păstrarea curată a credinței și a sufletului.
Curajul și tăria Calistenei
Rămasă fără tată și expusă primejdiei, tânăra Calistena a dovedit o maturitate și un curaj deosebit. Pentru a se păzi de primejdiile împăratului și ale lumii, ea și-a tuns părul capului și s-a îmbrăcat bărbătește, ascunzându-se la Nicomidia.
Această alegere arată nu doar înțelepciune, ci și o profundă hotărâre de a-și apăra curăția și credința, chiar și cu prețul de a renunța la identitatea ei de femeie. Timp de opt ani, Calistena a trăit astfel, păstrându-se în ascuns.
Însă Dumnezeu a rânduit ca, prin ea, să se arate și puterea tămăduitoare dăruită sfinților. Ajungând la o femeie din Tracia, a tămăduit-o pe fiica acesteia, care suferea de o boală la ochi. Minunea a trezit admirație și recunoștință, dar și o neînțelegere: părinții fetei, crezând că Calistena este bărbat, au vrut să o mărite cu fiica lor, ca ginere al casei.
Atunci Calistena a fost nevoită să își descopere identitatea și să mărturisească adevărul. Uimirea celor de față s-a prefăcut în laudă adusă lui Dumnezeu, Care a păzit-o și a întărit-o în această viață plină de încercări.
Întâlnirea cu împărăteasa creștină
După moartea lui Maximin, împărăția a trecut în mâinile lui Liciniu. Soția acestuia era creștină și, mai mult, soră a Sfântului Împărat Constantin cel Mare.
În fața acestei împărătese, Calistena s-a înfățișat și i-a povestit toate câte i se întâmplaseră, de la mucenicia tatălui său până la prigoanele și minunile prin care trecuse. Împărăteasa, mișcată de povestea Calistenei, a luat-o lângă sine și a cinstit-o ca pe o maică a fiului său.
Astfel, Calistena nu doar că a fost ocrotită, ci a primit și un loc de mare cinste, putând să trăiască în liniște și să slujească lui Dumnezeu. În această vreme, ea a reușit să recupereze întreaga avere a tatălui său, pe care Maximin i-o confiscase.
Însă cel mai de seamă lucru a fost aducerea moaștelor tatălui său, Sfântul Audact, din Mesopotamia în Asia. Calistena a ridicat o biserică în numele tatălui său mucenic și a așezat acolo sfintele moaște, spre slava lui Dumnezeu și spre mângâierea credincioșilor.
Această faptă arată nu doar iubirea fiicei față de părintele său, ci și credința ei vie în sfințenia celor care și-au jertfit viața pentru Hristos.
Viața apostolească și mutarea la Domnul
Calistena și-a petrecut restul vieții într-un chip vrednic de laudă, ducând o viață asemănătoare apostolilor, plină de rugăciune, fapte bune și mărturisire a credinței. Ea a trăit nu pentru sine, ci pentru Dumnezeu și pentru aproapele, rămânând un model de femeie creștină care a biruit încercările prin credință și curaj.
În cele din urmă, după o viață plină de încercări și biruințe, s-a mutat la Domnul, primind cununa cea neveștejită a drepților. Moștenirea ei duhovnicească a rămas vie în Biserică, alături de pilda muceniciei tatălui său.
Sfântul Mucenic Audact și fiica sa, Calistena, sunt chipuri luminoase de credință și curaj
El, un conducător puternic, a arătat că nicio dregătorie și nicio bogăție nu au valoare în fața adevărului lui Hristos. Ea, o tânără credincioasă, a arătat că înțelepciunea și curajul în Hristos pot birui chiar și cele mai cumplite primejdii.
Astăzi, Biserica îi pomenește cu evlavie, iar pilda lor rămâne vie: credința, curajul și dragostea de Hristos sunt mai de preț decât orice bun pământesc.