Biserica Ortodoxă prăznuiește la data de 22 august pe Sfântul Mucenic Agatonic și pe cei împreună cu el: Zotic, Teoprepie, Achindin, Severian și alți credincioși care au pătimit pentru Domnul Iisus Hristos în vremea împăratului Maximian (284-305). Viețile lor sunt o mărturie a puterii credinței, a statorniciei în fața chinurilor și a dragostei pentru Domnul, Care i-a încununat cu slava cea veșnică.
Acești sfinți mucenici s-au arătat luminători în Nicomidia, Bizanț și Tracia, fiind pildă pentru toți creștinii de mai târziu.
Contextul prigoanelor
Maximian, împărat al Romei, a fost un prigonitor aprig al creștinilor. În vremea lui s-au ridicat prigoane sângeroase, iar dregătorii au primit poruncă să-i prindă și să-i omoare pe cei care mărturiseau pe Domnul Iisus Hristos.
Un dregător numit Evtolmie a fost trimis în Nicomidia pentru a nimici comunitatea creștină de acolo. El a descoperit însă că numărul celor care credeau în Domnul Iisus Hristos era foarte mare, datorită râvnei Sfântului Mucenic Agatonic, care întorcea pe mulți elini de la idoli și îi aducea la credință.
Sfântul Mucenic Agatonic, povățuitor de suflete
Sfântul Mucenic Agatonic provenea dintr-o familie bună, dar toată noblețea sa era întrecută de credința în Domnul Iisus Hristos. Plin de râvnă, el a propovăduit Evanghelia în Nicomidia, întărind pe mulți în credință. Printre cei pe care i-a adus la Hristos se afla și Princips, un dregător împărătesc, care a devenit ucenicul său și s-a închinat cu evlavie Domnului.
Această lucrare a stârnit mânia păgânilor. Evtolmie, aflând că însuși un cârmuitor se afla printre creștini, a hotărât să-i prindă pe toți: pe Agatonic, pe Princips și pe alți mărturisitori ai lui Hristos.
Sfântul Zotic și ucenicii săi
Călătorind pe mare spre ținuturile Pontului, Evtolmie a ajuns la locul numit Carpin. Acolo l-a găsit pe Sfântul Zotic împreună cu ucenicii săi, care mărturiseau cu îndrăzneală credința. Ucenicii au fost răstigniți pe cruce, iar Zotic a fost luat prizonier, pentru a fi dus înaintea împăratului.
Astfel, Zotic s-a alăturat lui Agatonic, lui Princips și altor creștini între care erau Teoprepie, Achindin și Severian, toți fiind legați și duși spre Tracia.
Drumul suferinței
Legat și bătut fără cruțare, soborul mucenicilor a fost silit să străbată un drum lung și greu. Mulți dintre ei, slăbiți de răni și de chinuri, și-au dat sufletul pe cale, primind moartea ca pe o încununare.
În ținutul Potama, Sfinții Zotic, Teoprepie și Achindin au fost omorâți din pricina rănilor și a neputinței de a mai merge. Aproape de Calcedon, Sfântul Severian a fost ucis cu sabia pentru că a mărturisit cu îndrăzneală pe Domnul Iisus Hristos.
Astfel, fiecare mucenic și-a încheiat viața pământească pe drum, dar și-a început viața cea veșnică în Hristos.
Sfântul Agatonic și cei rămași
După moartea acestora, Sfântul Agatonic și ceilalți creștini rămași au fost duși până la Bizanț, unde au fost din nou chinuiți, dar nu s-au clătinat în credința lor.
În cele din urmă, Evtolmie i-a dus pe toți la Silivria (Selimbria), la locul numit Amus, unde se afla împăratul Maximian. Acolo au fost supuși la noi torturi, dar au rămas neclintiți în mărturisire.
Văzând împăratul că nici un chin nu-i poate întoarce de la Hristos, a poruncit ca Agatonic, Princips și toți creștinii aduși din Nicomidia să fie decapitați. Și astfel au primit cununa muceniciei, mutându-se la Domnul.
Sensul muceniciei lor
Acești sfinți au dovedit că iubirea de Hristos este mai puternică decât frica de moarte. Ei nu s-au temut de sabie, nici de foc, nici de chinurile cumplite, pentru că știau că adevărata lor viață este în Hristos.
Prin sângele lor, Biserica s-a întărit și a rodit noi creștini. Ei au arătat că și nobilii, și oamenii de rând pot fi la fel de tari în credință, și că toți sunt egali înaintea lui Dumnezeu.
Cinstirea lor în Biserică
Biserica prăznuiește pomenirea lor la 22 august. În această zi, credincioșii îi cinstesc ca pe o ceată de mărturisitori care au biruit păgânătatea prin statornicia lor. Sfintele lor moaște, răspândite în diferite locuri, au făcut minuni și au adus vindecări celor care s-au apropiat cu credință.
Prin rugăciunile lor, creștinii de astăzi cer întărire în încercări și statornicie în credință, asemenea lor.
Învățături din viața și pătimirea lor
Credința cere curaj
Nu doar credința în taină, ci și mărturisire în fața lumii.
Puterea Domnului Iisus Hristos întărește pe cel slab
Mucenicii nu au biruit prin puterile lor, ci prin harul lui Dumnezeu.
Moartea pentru Domnul Iisus Hristos este începutul vieții veșnice
Sângele lor este pecetea biruinței.
Unitatea în credință
Deși veneau din medii diferite, mucenicii au primit aceeași cunună.
Sfântul Mucenic Agatonic și cei împreună cu el rămân pilde vii de credință și dragoste pentru Domnul nostru Iisus Hristos
Ei au arătat că nimic nu poate despărți pe om de Dumnezeu și că suferința pentru numele Lui este cale spre slava cerească.
Astăzi, Biserica îi cinstește ca pe niște biruitori, rugându-i să mijlocească pentru noi, ca și noi să dobândim tărie în încercări și statornicie în credința cea adevărată.
Condacul Sfântului Mucenic Agatonic şi al celor împreună cu dânsul
Glasul 1
Ceata îngerească…
Chemare bună câştigându-ţi, cugetătorule de Dumnezeu, de la credinţa oamenilor celor vicleni te-ai întors, netemându-te de chinuri, Mărite Mucenice Agatonic. Pentru aceasta, te-ai făcut bunătăţilor moştenitor şi ai luat cu cei împreună pătimitori cu tine, după vrednicie, cunună nestricăcioasă.
Troparul Sfântului Mucenic Agatonic şi al celor împreună cu dânsul
Glasul 4
Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.