Ortodoxia, în memoria și cinstirea sa liturgică, păstrează cu sfințenie numele și pilda celor ce au stat neclintiți în fața păgânătății și a prigoanelor, apărând cu viața lor adevărul Evangheliei. Un astfel de mărturisitor al credinței a fost Sfântul Mucenic Afrodisie, a cărui viață strălucită de jertfă și suferință pentru Hristos este pomenită în ziua de 21 iunie.
Originea și credința din pruncie
Sfântul Mucenic Afrodisie s-a născut în ținutul Ciliciei, o regiune cu veche tradiție creștină, dar care în vremea persecuțiilor încă era adânc înrădăcinată în păgânism. Încă din copilărie, Afrodisie a primit în inima sa lumina adevărului și s-a închinat Mântuitorului Hristos cu toată sinceritatea și râvna. Această credință curată, formată din fragedă vârstă, i-a fost pavăză și tărie în toate încercările ce aveau să urmeze.
Într-o vreme în care creștinii erau vânați, torturați și uciși pentru mărturisirea numelui lui Iisus Hristos, Afrodisie nu s-a temut să-și mărturisească public credința. Nu a căutat adăpost sau compromis, ci a rămas statornic și hotărât să slujească Domnului cu orice preț.
Arestarea și mărturisirea în fața dregătorului Dionisie
Pentru curajul și statornicia sa, Sfântul Mucenic Afrodisie a fost prins de autoritățile păgâne și adus înaintea stăpânitorului Dionisie, un dregător cunoscut pentru cruzimea sa împotriva creștinilor. În fața acestei autorități lumești, Afrodisie nu a dat înapoi. A mărturisit cu îndrăzneală că Iisus Hristos este Dumnezeu adevărat, Fiu al lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii, și că nimic nu îl va clinti din această credință.
Această mărturisire a înfuriat pe Dionisie, care a poruncit ca sfântul să fie supus la chinuri cumplite. Mai întâi, trupul său a fost ars pe spinare cu fiare încinse, o tortură care avea menirea de a-l face pe mucenic să cedeze. Apoi, Afrodisie a fost aruncat într-o căldare cu plumb clocotit, iar mai apoi spânzurat cu capul în jos, o metodă de tortură fizică și psihică.
Dar, în chip minunat, Sfântul Afrodisie a fost păzit de Domnul în mijlocul tuturor acestor chinuri. Trupul său n-a fost mistuit, iar sufletul său a rămas neclintit. Această rezistență supranaturală a fost o mărturie vie a prezenței și puterii lui Dumnezeu, care întărește pe cei ce-L iubesc.
Minunea și convertirea elinilor
Izbăvirea lui Afrodisie din chinuri a stârnit mirare în rândul celor de față. Mulți dintre elinici (păgâni greci), văzând tăria credinței și minunile ce se săvârșeau cu acest om al lui Dumnezeu, au fost mișcați la inimă. Pilda vie a sfântului mucenic i-a determinat să-L primească și ei pe Domnul Iisus Hristos ca adevăratul Dumnezeu.
Acești noi convertiți, umpluți de harul credinței, nu s-au rușinat să mărturisească deschis pe Domnul. Cu îndrăzneală au stat în fața prigonitorului și au mărturisit pe Iisus Hristos. Drept urmare, și lor li s-au tăiat capetele, primind astfel cununa muceniciei, urmându-l pe Afrodisie nu doar în credință, ci și în jertfa supremă.
Moartea mucenicească și cununa biruinței
Dregătorul Dionisie, văzând că toate metodele de tortură eșuează și că, dimpotrivă, mărturisirea lui Afrodisie atrage și pe alții la credință, a decis să pună capăt vieții sfântului. A poruncit să se taie o piatră mare în două, apoi să fie întins Afrodisie între cele două părți și să se așeze peste el piatra tăiată.
Această piatră era atât de grea încât a fost ridicată de 55 de ostași, o demonstrație de forță care avea scopul de a zdrobi definitiv trupul mucenicului. Și într-adevăr, sub greutatea colosală a pietrei, Afrodisie și-a dat sufletul în mâinile Domnului, primind cununa muceniciei și intrând în ceata sfinților biruitori.
Semnificația duhovnicească a muceniciei Sfântului Afrodisie
Pilda Sfântului Afrodisie este mai mult decât o relatare a unui act de jertfă. Ea este o chemare vie adresată fiecărui creștin de a-și trăi credința cu curaj, statornicie și nădejde în Dumnezeu. Afrodisie nu a fost un om deosebit prin poziția sa socială sau prin averi, ci prin puterea credinței și prin dragostea jertfelnică față de Hristos.
Suferințele lui Afrodisie ne amintesc că în viața duhovnicească pot veni încercări arzătoare, asemenea fierului înroșit sau plumbului clocotit. Însă cel ce se încrede în Iisus Hristos nu va fi rușinat. Chiar dacă va suferi, Domnul este cu el, îl întărește, îl ridică și îl slăvește în împărăția Sa.
Convertirea celor ce au asistat la chinurile sfântului arată că puterea unei mărturisiri curate poate naște credință chiar și în cele mai împietrite inimi. Așa cum Afrodisie a fost lumină în întunericul păgân, la fel este chemat fiecare creștin să fie lumină în lume, trăind și mărturisind adevărul lui Hristos cu curaj și blândețe.
Cinstirea liturgică și moștenirea sfântului
Biserica Ortodoxă îl pomenește pe Sfântul Mucenic Afrodisie în fiecare an la data de 21 iunie, așezându-l în rândul celor ce au sfințit cu sângele lor pământul și au însuflețit cu pilda lor neamul omenesc. În sinaxarele ortodoxe, viața sa este relatată cu simplitate, dar cu puternică vibrație duhovnicească, ca un izvor de învățătură și întărire pentru credincioși.
Sfântul Afrodisie rămâne un exemplu de mărturisire neînfricată, de răbdare în suferință și de dragoste jertfelnică pentru Domnul Iisus Hristos. El este o icoană vie a Evangheliei, care ne învață că adevărata biruință nu este în puterea omenească, ci în harul și credincioșia față de Dumnezeu.
Să ne rugăm Sfântului Mucenic Afrodisie să ne întărească și pe noi în lupta cea bună, să ne ajute să nu ne rușinăm de Iisus Hristos, să ne dea tărie în ispite și răbdare în suferințe. Să-L rugăm să mijlocească pentru noi înaintea tronului dumnezeiesc, ca și noi, urmându-i credința, să dobândim, în ceasul potrivit, cununa vieții veșnice. Amin.