În vremea împăraților păgâni Maximian și Maximin, Biserica lui Hristos a trecut prin una dintre cele mai grele prigoane.
Porunci aspre au fost trimise în toată împărăția: cine se lepăda de Hristos primea cinste și dregătorii, iar cine rămânea statornic în credință era supus la chinuri cumplite și la moarte.
Contextul prigoanelor și chemarea la mărturisire
Mulți creștini au mărturisit cu îndrăzneală și au primit cununa muceniciei. Alții, slabi de frică, au căzut și au jertfit idolilor, iar unii s-au ascuns prin munți și peșteri. În această vreme tulbure a trăit și Sfântul Teodor, numit Tiron, adică recrut, ostaș tânăr creștin din neam creștinesc, originar din cetatea Amasiei.
Nu din lașitate ascundea credința sa, ci pentru că aștepta vremea rânduită de Dumnezeu pentru mărturisirea publică. El voia să cunoască voia Domnului și să se pregătească duhovnicește pentru clipa încercării.
Ostaș al împăratului pământesc și al Împăratului ceresc
Sfântul Teodor a fost rânduit în oastea romană, într-o ceată aleasă de soldați, numită Legheon, vestită pentru vitejia și disciplina ei. Pentru priceperea și curajul său, tânărul Teodor era respectat între ostași.
În apropiere de locul unde staționa oastea se afla o pădure în care sălășluia o fiară înfricoșătoare, un balaur ce îngrozea întreaga regiune. Nimeni nu mai îndrăznea să treacă pe acolo, iar oamenii își părăsiseră ogoarele.
Dorind să afle dacă Dumnezeu îl cheamă la mărturisire, Teodor a mers să înfrunte fiara. După ce s-a rugat și și-a făcut semnul Sfintei Cruci, a pornit cu credință înainte. Balaurul a venit asupra lui cu groază, dar sfântul l-a lovit cu sulița și l-a ucis.
Această biruință nu era doar una trupească, ci și un semn duhovnicesc: precum a biruit fiara văzută, a înțeles că va birui și puterea nevăzută a diavolului. Astfel, s-a întărit în hotărârea de a-L mărturisi pe Hristos.
Refuzul jertfei idolatre
Nu după mult timp, comandantul oastei a poruncit tuturor să aducă jertfă zeilor păgâni. Ostașii s-au supus, dar Teodor a rămas în cortul său.
Întrebat de ce nu jertfește, el a răspuns cu fermitate:
„Eu sunt creștin din început și cred în Hristosul meu și Lui voiesc să-I jertfesc … iar zeilor voștri nu le voi jertfi.”
Când i s-a spus că toți ceilalți slujesc împăratului Romei, el a rostit cuvintele ce aveau să rămână mărturie peste veacuri:
„Fiecare știe cui ostășește, iar eu ostășesc Dumnezeului meu.”
Prin această mărturisire, Sfântul Teodor a arătat că adevărata loialitate a creștinului este față de Împărăția cerurilor.
Arderea capiștei și arestarea
Plin de râvnă pentru adevăr, Sfântul Teodor a aprins noaptea capiștea idolilor, arătând neputința zeilor mincinoși. A fost prins și dus înaintea ighemonului Puplie.
Întrebat de ce a ars templul, sfântul nu s-a ascuns:
„De ceea ce am făcut nu mă lepăd. Am aprins lemnele ca să ardă piatra, căci astfel este zeița voastră.”
Pentru această îndrăzneală a fost bătut și amenințat cu chinuri groaznice. Dar el a răspuns liniștit că nu se teme, fiindcă nădejdea bunătăților viitoare îl întărește.
Temnița și arătarea Domnului
Aruncat în temniță și condamnat să moară de foame, Sfântul Teodor a primit mare mângâiere. În noapte i s-a arătat Însuși Domnul Iisus Hristos, spunându-i:
„Îndrăznește, Teodore, Eu sunt cu tine.”
După această vedenie, sfântul cânta neîncetat, iar îngerii cântau împreună cu el. Străjerii au văzut prin ferestruică mulțime de oameni în haine albe și s-au înspăimântat.
Când judecătorul a intrat, n-a găsit pe nimeni, decât pe mucenic legat. Minunea aceasta a arătat limpede că Dumnezeu este cu robul Său.
Chinurile și răbdarea mucenicească
A doua zi, sfântul a fost scos din nou la judecată. I s-au promis ranguri și bogății dacă jertfește idolilor. El a răspuns:
„Chiar de ai arde trupul meu și de l-ai tăia cu săbiile, nu mă voi lepăda de Hristos.”
Atunci a fost spânzurat și strujit cu gheare de fier până i s-au văzut oasele. În loc de strigăt, el cânta:
„Bine voi cuvânta pe Domnul în toată vremea …”
Uimit de răbdarea lui, judecătorul l-a întrebat dacă nu se rușinează să nădăjduiască într-un Hristos răstignit. Sfântul a răspuns că această „necinstire” este slava lui și a tuturor creștinilor.
Moartea prin foc și minunea dumnezeiască
În cele din urmă, ighemonul a hotărât să fie ars de viu.
Dus la locul execuției, sfântul a cerut să nu fie pironit, spunând că Hristos îl va întări să rabde focul. Apoi, ridicând mâinile, s-a rugat cu lacrimi, mulțumind lui Dumnezeu că l-a învrednicit de mucenicie.
După rugăciune, a intrat singur în foc, slăvind pe Dumnezeu.
Atunci s-a arătat minunea: văpaia s-a făcut blândă ca o lumânare, înconjurând trupul sfântului fără să-l ardă. În acea pace dumnezeiască, Sfântul Teodor și-a dat sufletul în mâinile Domnului, iar martorii au văzut sufletul lui ridicându-se la cer ca un fulger.
Moaștele sale au fost cumpărate de o creștină, Evsevia, și duse la Evhaita, unde au devenit izvor de vindecări și ajutor pentru toți credincioșii.
Minunea colivei și ocrotirea creștinilor
După ani, în vremea împăratului Iulian Apostatul, acesta a vrut să spurce creștinii din Constantinopol, poruncind ca toate bucatele din târg să fie stropite cu sângele jertfelor idolești, mai ales în prima săptămână a Postului Mare.
Dar Dumnezeu nu și-a lăsat poporul.
Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron s-a arătat în vis patriarhului Eudoxie și i-a spus să poruncească creștinilor să nu cumpere nimic din târg, ci să mănânce grâu fiert: colivă.
Astfel, planul împăratului a fost zădărnicit, iar creștinii au rămas curați.
Din acel moment, Biserica a rânduit ca în sâmbăta întâi a Postului Mare să se facă pomenirea Sfântului Teodor Tiron și binecuvântarea colivei, spre amintirea purtării de grijă a lui Dumnezeu.
Cinstirea și minunile sfântului
După mutarea sa la Domnul, Sfântul Teodor a făcut nenumărate minuni: a vindecat bolnavi, a eliberat robi, a salvat oameni din primejdii și a descoperit hoți. În Constantinopol exista o biserică numită „Fanerotis”, unde credincioșii primeau ajutor grabnic prin mijlocirea lui.
Până astăzi, Sfântul Teodor Tiron este cinstit ca grabnic ajutător, ocrotitor al celor aflați în necaz și întăritor al celor ce se luptă pentru credință.
Viața Sfântului Mare Mucenic Teodor Tiron ne arată că adevărata putere nu stă în arme, nici în ranguri, ci în credința neclintită în Hristos
Ostaș al împăratului pământesc, el a ales să fie mai întâi ostaș al Împăratului ceresc.
Prin curajul, răbdarea și dragostea sa pentru Dumnezeu, el a biruit frica, chinurile și moartea, dobândind cununa veșniciei.
Să ne rugăm și noi Sfântului Teodor Tiron să ne întărească în credință, să ne păzească de cursele vrăjmașului și să ne ajute să rămânem statornici în mărturisirea lui Hristos, ca împreună cu el să dobândim bucuria Împărăției cerurilor.
Troparul Sfântului Mare Mucenic Teodor Tiron
Glas 4
Mari sunt faptele credinţei! În izvorul văpăii ca într-o apă de odihnă Sfântul Mucenic Teodor s-a bucurat. Că în foc cu totul fiind ars, ca o pâine plăcută Preasfintei Treimi s-a adus. Pentru rugăciunile lui, Hristoase Dumnezeule, mântuieşte sufletele noastre.
Condacul Sfântului Mare Mucenic Teodor Tiron
Glas 4
Credinţa lui Hristos ca pe o pavăză înăuntru în inima ta primind-o, puterile cele potrivnice le-ai călcat în picioare, pătimitorule şi cu cunună cerească ai fost încununat, în veci, Preafericite Teodor, ca un nebiruit.