Sfântul Mare Mucenic Platon este unul dintre mărturisitorii luminați ai Bisericii primare, un chip de tânăr purtător de înțelepciune, de curaj și de dragoste dumnezeiască, care a strălucit prin viața și prin pătimirea sa în vremea prigoanelor împotriva creștinilor.
Biserica Ortodoxă îl pomenește la data de 18 noiembrie, cinstind statornicia lui în credință, răbdarea celor mai grele chinuri și moartea martirică, prin care și-a încredințat sufletul lui Hristos.
Originea și tinerețea Sfântului Platon
Sfântul Mucenic Platon era din părțile Galatiei, din cetatea Ancira, și era frate cu Sfântul Mucenic Antioh. S-a născut din părinți creștini și a fost crescut în bună credință încă din pruncie. Deși era tânăr cu anii, el s-a arătat bătrân cu înțelepciunea și desăvârșit în faptele cele bune.
Încă din tinerețe, Platon a arătat o râvnă fierbinte pentru Hristos, propovăduind deschis adevărul Evangheliei într-o vreme în care credința creștină era prigonită cu asprime.
El îi învăța pe oameni să cunoască adevărul și să se întoarcă de la înșelăciunea idolească la Dumnezeul cel adevărat. Curajul său, verticalitatea și bărbăția duhovnicească au atras atenția păgânilor, care l-au prins și l-au dus înaintea ighemonului Agripin pentru a fi judecat.
Judecata înaintea ighemonului Agripin
În vremea aceea, Agripin se afla în capiștea idolului Die, iar acolo a fost adus Sfântul Platon. Ighemonul, privind spre tânărul mărturisitor, l-a întrebat cu dispreț de ce nu se bucură de zeii păgânilor, ca ceilalți oameni. Sfântul i-a răspuns cu îndrăzneală, arătând rătăcirea idolatriei:„Voi ați rătăcit, lăsând pe Dumnezeul Care a făcut cerul și pământul … și vă închinați pietrei și lemnului putred, lucrurilor făcute de mâini omenești.”
Agripin, încercând să-l intimideze, l-a întrebat numele și cetatea. Platon a răspuns cu simplitate și fermitate: „Sunt creștin!”, dar ighemonul i-a cerut să nu rostească acest nume, căci împăratul poruncise ca nimeni să nu se numească astfel.
Sfântul însă mărturisea fără frică: „Părinții m-au numit Platon și sunt rob al lui Hristos din pântecele mamei mele … Pentru buna credință stau la această judecată nedreaptă și aștept moartea pe care o doresc pentru Domnul meu.”
Primele chinuri
Văzând că nu-l poate convinge pe Platon să se lepede de credință, Agripin s-a aprins de mânie și a poruncit să fie întins gol pe pământ, iar doisprezece ostași să-l bată pe rând fără milă. Sfântul a răbdat cu voie bună, mărturisind numele lui Hristos, iar trupul său era sfâșiat sub loviturile cumplite.
Apoi, încetând bătaia, ighemonul a încercat din nou să-l înduplece, spunându-i să se abată de la moarte spre viață. Dar Sfântul Platon i-a răspuns cu înțelepciune:„Fug de moartea cea veșnică și caut viața cea fără de moarte.”
Agripin, neputând să înțeleagă credința în viața veșnică, l-a întrebat câte morți sunt. Iar sfântul i-a răspuns:„Două morți sunt: una vremelnică și alta veșnică… Asemenea și vieți sunt două: una trecătoare și alta fără de sfârșit.”
Aceste cuvinte l-au întărâtat și mai mult pe chinuitor, care a poruncit să fie dus în temniță.
Cuvântul către popor și rugăciunea din temniță
Pe drum spre închisoare, Sfântul Platon s-a întors către poporul care îl urmărea și le-a vorbit creștinilor cu glas mare, îndemnându-i să nu se tulbure de pătimirea lui și să rămână statornici în credință. Le-a arătat că multe sunt necazurile drepților, dar din toate Domnul îi izbăvește.
În temniță, plecându-și genunchii, s-a rugat lui Hristos să-i dea răbdare până la sfârșit și să-l izbăvească de vicleșugul lui Agripin, pentru ca toți să cunoască puterea lui Dumnezeu.
Noul val de torturi
După șapte zile, ighemonul a poruncit să fie adus din nou Sfântul Platon înaintea sa și i-a arătat uneltele de chin: papuci cu piroane, căldări de aramă, țepi de fier, unghii de oțel, roți și alte instrumente de tortură.
Încercând să-l ademenească prin promisiuni lumești, Agripin i-a propus chiar o femeie bogată de soție și numele de fiu adoptiv. Sfântul a zâmbit și l-a mustrat pe chinuitor, numindu-l fiu al diavolului, și i-a arătat că el nu caută dulceți lumești, ci unirea cu Hristos.
Atunci Agripin a poruncit să fie pus Sfântul pe un pat de aramă încins la foc, iar sub pat să ardă cărbuni aprinși peste care turnau untdelemn, ceară și smoală. Deasupra era bătut cu toiege. După trei ceasuri de arsuri și lovituri, trupul său a rămas întreg și nevătămat, iar o bună mireasmă se revărsa din el. Toți cei de față au fost cuprinși de uimire și mărturiseau: „Cu adevărat mare este Dumnezeul creștinilor!”
Jupuirea și chinurile cumplite
În nebunia sa, ighemonul a poruncit apoi să-i fie jupuită pielea în fâșii și să fie frecate coastele până ce carnea cădea de pe oase. Dar Sfântul Platon, în loc să slăbească, îl mustra pe chinuitorul său pentru neomenie:
„Chinuiește-mă mai cumplit, ca să se arate răbdarea mea și cruzimea ta!”
A fost spânzurat, bătut, sfâșiat cu unghii de fier, până când trupul său nu mai avea chip omenesc. Dar sfântul continua să mărturisească, având limba slobodă pentru a-l mustra pe Agripin și pentru a-L lăuda pe Hristos.
Când chinuitorul i-a spus că ar trebui să fie asemenea filosofului păgân Platon, sfântul i-a răspuns: „Numele nu poate să-i unească pe aceia pe care îi despart obiceiurile. Eu învăț înțelepciunea lui Hristos, iar acela înțelepciunea care nebunie este înaintea lui Dumnezeu.”
Uimit de puterea și răbdarea mucenicului, Agripin a poruncit ca acesta să fie închis din nou și să nu primească hrană, ci doar puțină pâine și apă. Sfântul însă n-a primit nimic, postind optsprezece zile. Temnicerii, văzând că rămâne viu, au încercat să-l convingă să mănânce. Dar el le-a răspuns:
„Voi vă hrăniți cu pâine, iar eu mă satur cu cuvântul lui Dumnezeu … Pe voi vă veselește vinul, iar pe mine mă veselește Hristos, Viața cea adevărată.”
Sfârșitul muceniciei
Văzând că nu-l poate birui, Agripin a hotărât decapitarea lui. A fost scos afară din cetate și Sfântul Platon a cerut un moment de rugăciune. Ridicând ochii la cer, a mulțumit lui Hristos pentru că l-a întărit în nevoință și L-a rugat să-i primească sufletul în pace.
Apoi, întorcându-se către ostaș, i-a spus: „Fă, prietene, ceea ce ți s-a poruncit!”
Și astfel, Sfântul Platon a primit cununa muceniciei, trecând la viața cea veșnică.
Moștenirea duhovnicească
Viața și pătimirea Sfântului Mare Mucenic Platon rămân mărturie a credinței neclintite, a râvnei pentru Dumnezeu și a iubirii de Hristos mai presus de orice suferință trupească. Curajul, înțelepciunea și tăria lui sufletească au făcut ca mulți să cunoască adevărul și să-L slăvească pe Dumnezeul creștinilor.
Prin exemplul său, Sfântul Platon ne cheamă și astăzi la o credință adevărată, la statornicie în încercări și la mărturisire fără compromis a lui Hristos, Cel ce este Viața și Lumina lumii.
Condacul Sfântului Mucenic Platon
Glasul 3
Fecioara astăzi…
Sfântă pomenirea ta lumea veseleşte, chemând pe toţi în preacinstită biserica ta, unde acum cu bucurie adunându-ne, cântăm cu cântări şi cu luminări. Pentru aceasta, Sfinte Platon, strigăm: izbăveşte de vrăjmaşi pe poporul tău, sfinte.
Troparul Sfântului Mucenic Platon şi al Sfântul Mucenic Roman, diaconul
Glasul 4
Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.