Sfântul Mare Mucenic Mercurie este unul dintre cei mai cinstiți ostași ai Bisericii, un martir al neclintitei credințe, un luptător plin de curaj care a slujit împărăției pământești cu vrednicie, dar pe cea cerească cu nebiruită statornicie.
Porunca împăraților păgâni și începutul prigoanei
În vremea împăraților păgâni Deciu și Valerian, Roma a pornit o prigoană cumplită împotriva creștinilor. Împărații, împreună cu toți boierii lor, au alcătuit o poruncă prin care cereau întregului popor: liberi, robi, ostași și neostași, +să aducă jertfe zeilor păgâni. Oricine nu se supunea urma să fie aruncat în temniță și omorât cu felurite munci. Îndeosebi cei aflați în credința creștină erau vizați pentru chinuri și pierzare.
Această poruncă a tulburat Roma și toate cetățile din împrejurimi. În același timp, barbarii s-au ridicat împotriva imperiului, iar împărații au poruncit tuturor trupelor să se adune pentru luptă. În armata adunată se afla și Sfântul Mercurie, ostaș în trupa Martenses din Armenia cea Mare, sub comanda voievodului Saturnin.
Sabia dăruită de înger și biruința cea mare
În toiul războiului, când romanii erau aproape doborâți de puterea barbarilor, Sfântului Mercurie i s-a arătat un înger al Domnului, în chip de bărbat luminat, îmbrăcat în haină albă. Îngerul ținea în mână o sabie și i-a spus:
„Nu te teme, Mercurie, căci sunt trimis spre ajutor ție. Primește această sabie și pornește asupra barbarilor. După ce-i vei birui, să nu uiți pe Domnul Dumnezeul tău!”
Luând sabia cea cerească, Mercurie s-a aruncat cu mare îndrăzneală asupra potrivnicilor, tăindu-i „ca pe niște iarbă”. A străbătut rândurile barbarilor până la împăratul lor și l-a ucis, precum și o mulțime mare de ostași. Biruința a fost atât de mare încât sângele închegat se lipise de mânerul sabiei sale.
Împăratul Deciu, văzând vitejia lui, l-a cinstit cu daruri multe și l-a ridicat voievod peste toate oștile Romei. Dar Mercurie nu a uitat cuvântul îngerului.
Îngerul îl cheamă la mărturisirea credinței
Într-o noapte, îngerul i s-a arătat din nou, amintindu-i:
„Vezi să nu uiți pe Domnul Dumnezeul tău, căci ți se cade a pătimi pentru El și a lua cunună de biruință.”
Atunci Mercurie și-a adus aminte de cuvintele tatălui său, ostașul Gordian, care îi vorbise despre adevăratul Împărat al cerului și despre răsplata celor ce-I slujesc Lui. În sufletul său s-a aprins dorirea de a-L mărturisi pe Hristos.
Mărturisirea înaintea împăratului Deciu
Chemat de împărat să aducă jertfe în capiștea Artemidei, Mercurie s-a depărtat în taină, refuzând închinarea păgânească. Boierii l-au pârât atunci lui Deciu. Împăratul, necrezând prima dată clevetirile, l-a chemat să-l întrebe singur.
Sfântul i-a răspuns cu îndrăzneală:
„Eu n-am biruit pe vrăjmași cu ajutorul zeilor voștri neputincioși, ci cu puterea lui Hristos, Dumnezeul meu.”
Și-a scos brâul ostășesc, și-a dezbrăcat haina de boier și a mărturisit fără teamă:
„Auziți toți că sunt creștin!”
Deciu, uimit de statura lui frumoasă și de curajul său, l-a aruncat în temniță, nădăjduind că prin chinuri îl va întoarce.
Chinurile Sfântului Mercurie
Pe rând, împăratul a poruncit nenumărate munci:
- să fie spânzurat între patru furci,
- să fie tăiat cu săbii și cuțite ascuțite,
- dedesubt să ardă foc, ca să fie ars și tăiat în același timp,
- să fie bătut cu bice de aramă,
- să i se lege o piatră grea de gât și să fie atârnat cu capul în jos.
Sângele curgea din trupul mucenicului ca un izvor, stingând până și focul aprins dedesubt. Cu toate acestea, el răbda ca un diamant, mulțumind neîncetat lui Dumnezeu.
Văzând că rănile lui sunt cumplite, torționarii l-au aruncat într-o casă, așteptând moartea lui. Dar în noaptea aceea îngerul Domnului a venit din nou și, atingându-l, i-a spus:
„Pace ție, bunule pătimitor!”
Și Sfântul Mercurie s-a ridicat deplin vindecat.
A doua zi, împăratul, văzându-l întreg, a rămas înmărmurit. Ostașii au mărturisit că nimeni nu intrase la el și că se așteptau să fie mort. Mercurie a spus cu smerenie:
„Domnul nostru Iisus Hristos, doctorul sufletelor și al trupurilor, m-a tămăduit.”
Furios, Deciu a poruncit noi munci, dar nici acestea nu l-au clintit pe ostașul lui Hristos.
Drumul spre Capadochia și sfârșitul mucenicesc
Neputând să-l supună, împăratul a hotărât în cele din urmă:
„Să fie dus în Capadochia și acolo să-i taie capul.”
Sfântul era atât de slăbit încât a fost pus pe un dobitoc. Când a ajuns în Cezareea Capadochiei, Domnul i S-a arătat și i-a spus:
„Mercurie, vino la Mine și te odihnește! Alergarea ai săvârșit și credința ai păzit.”
Întărit de această vedenie, Sfântul le-a zis ostașilor:
„Faceți ceea ce vi s-a poruncit. Domnul să vă dea vouă darul Său!”
Și în ziua de 25 noiembrie, i-au tăiat capul, primind cununa cea neveștejită a mărturisirii. Trupul său a fost găsit a doua zi alb ca zăpada și răspândind bună mireasmă, aducând mulți la credință. Sfintele sale moaște au devenit izvor de tămăduiri.
Minunea Sfântului Mercurie în vremea Sfântului Vasile cel Mare
Una dintre cele mai cunoscute minuni ale Sfântului Mercurie s-a petrecut în vremea Sfântului Vasile cel Mare. Împăratul Iulian Paravatul, mare prigonitor al creștinilor, pornea război împotriva perșilor. Sfântul Vasile se ruga înaintea icoanei Maicii Domnului, lângă care era icoana Sfântului Mercurie cu sulița.
Pe neașteptate, icoana Sfântului Mercurie a dispărut. După un timp s-a arătat din nou, dar cu sulița înroșită de sânge. În același moment, în depărtatul câmp de luptă, împăratul Iulian fusese străpuns de un ostaș necunoscut, care s-a făcut nevăzut imediat.
În clipa morții, Iulian, hulind pe Hristos, a strigat: „Ai biruit, Galileene!”
Astfel s-a arătat că Maica Domnului l-a trimis pe Sfântul Mercurie să pedepsească pe hulitor și să apere credința creștină.
Moștenirea duhovnicească a Sfântului Mercurie
Sfântul Mercurie rămâne până astăzi un ostaș al lui Dumnezeu, un apărător al dreptcredincioșilor, un ajutător în vreme de primejdie și un model de neclintită credință.
El ne învață:
- curajul mărturisirii,
- răbdarea în încercări,
- neclintirea în credință,
- nădejdea în ajutorul lui Dumnezeu,
- încrederea în viața cea veșnică.
Pentru această vrednicie, Sfântul Mercurie se bucură acum în ceruri împreună cu toți sfinții, fiind pomenit în Biserică ca purtător de biruință și mare făcător de minuni.
Condacul Sfântului Mare Mucenic Mercurie
Glasul 8
Fecioara, astăzi…
Astăzi prăznuim credincioșii cu cântări într-un glas toată întrarmarea cea sfințită a lui Mercurie. Îngerii cu veselie împreuna binevoiesc, mucenicii acum se bucură cu veselie. Pentru aceasta s-a arătat slava și lauda mucenicilor.
Troparul Sfântului Mare Mucenic Mercurie
Glasul 2
Degrab ne întâmpină pre noi…
Nevoințele muceniciei răbdându-le ca un ostaș nebiruit ai stătut înaintea împăratului celui nemuritor, Mare Mucenice Mercurie, unde împreună cu cetele pătimitorilor luând îndrăzneală, grăbește cu rugăciunile tale spre ajutorul celor ce cu credință cinstesc pomenirea ta.