Sfântul Ioan Gură de Aur este una dintre cele mai mari figuri ale creștinismului timpuriu, un dascăl al Bisericii recunoscut pentru elocvența sa extraordinară și pentru profunzimea teologică a scrierilor sale. Arhiepiscop al Constantinopolului și apărător neobosit al dreptei credințe, Sfântul Ioan a lăsat moștenire o bogăție de învățături despre viața duhovnicească, dintre care milostenia și rugăciunea ocupă un loc central.
Milostenia – expresia iubirii creștine
Sfântul Ioan Gură de Aur a fost un apărător fervent al milosteniei, considerând-o un act esențial al iubirii creștine. El sublinia că milostenia nu este doar o obligație morală, ci și o cale de a ne apropia de Dumnezeu și de a ne purifica sufletul.
1. Milostenia ca mijloc de mântuire
Potrivit Sfântului Ioan, a fi milostiv înseamnă a-L imita pe Dumnezeu, care este nesfârșit în bunătate. El spunea: „Milostenia este mai mare decât toate faptele bune, căci prin ea noi dobândim înțăietorile cerului.” Omul milostiv primește har și binecuvântare de la Dumnezeu, pentru că se face un instrument al iubirii divine în lume.
2. Milostenia ca datorie creștină
Sfântul Ioan nu vedea milostenia doar ca pe un act ocazional de generozitate, ci ca pe o datorie permanentă a fiecărui creștin. El avertiza că bogățiile materiale sunt un dar al lui Dumnezeu și trebuie folosite în sprijinul aproapelui. „Nu dăruiesti din ale tale, ci din ale lui Dumnezeu,” afirma el, subliniind că milostenia este un mod de a administra darurile divine într-un mod corect.
3. Milostenia și judecata de apoi
Un alt aspect esențial al învățăturii sale este legătura dintre milostenie și judecata de apoi. El amintea adesea de cuvintele Mântuitorului: „Caci flămând am fost și Mi-ați dat să mănânc, însetat am fost și Mi-ați dat să beau; străin am fost și M-ați primit” (Matei 25, 35), subliniind că în ziua judecății, fiecare va fi răsplătit după faptele sale de milostenie.
4. Milostenia ca expresie a credinței vii
Pentru Sfântul Ioan Gură de Aur, milostenia nu era doar o faptă bună, ci o manifestare concretă a credinței vii. El avertiza asupra pericolului unei credințe moarte, care nu este însotită de fapte. „Nu este destul să crezi, trebuie să și lucrezi”, spunea el, arătând că adevărata credință se manifestă prin dragostea față de aproapele.
5. Milostenia și binecuvântarea divină
Sfântul Ioan explica faptul că cei care dăruiesc cu inimă curată nu doar că primesc binecuvântare, dar și înmulțesc bunătățile lor. El amintea de episodul cu văduva din Sarepta Sidonului, căreia Dumnezeu i-a înmulțit făina și untdelemnul pentru că a oferit din puținul ei profetului Ilie. „Dăruiește, și Dumnezeu îți va dărui înmiit”, sublinia el.
6. Milostenia ca mijloc de pace și unitate
Un alt aspect important este rolul milosteniei în promovarea păcii și unității între oameni. Sfântul Ioan Gură de Aur sublinia că atunci când oamenii sunt generoși unii cu alții, societatea devine mai armonioasă și mai aproape de voia lui Dumnezeu. „Milostenia alungă ura, răutatea și aduce pacea în inimile noastre”, spunea el, arătând că iubirea manifestată prin fapte bune este fundamentul unei lumi mai bune.
Rugăciunea – legătura sufletului cu Dumnezeu
Dacă milostenia este expresia iubirii față de aproapele, rugăciunea este expresia iubirii față de Dumnezeu. Sfântul Ioan Gură de Aur a fost un mare promotor al rugăciunii, explicând că aceasta este esențială pentru viața duhovnicească și pentru comuniunea omului cu Dumnezeu.
1. Rugăciunea ca hrană a sufletului
Sfântul Ioan compara rugăciunea cu hrana: așa cum trupul nu poate trăi fără hrană, sufletul nu poate dăinui fără rugăciune. El învăța că rugăciunea trebuie să fie sinceră, venind din inimă, și că nu trebuie făcută doar la nevoie, ci să fie un obicei zilnic: „După cum trupul moare dacă nu se hrănește, tot așa sufletul piere dacă nu se roagă.”
2. Rugăciunea neîncetată
Unul dintre sfaturile sale constante era rugăciunea neîncetată, inspirat din cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „Rugați-vă neîncetat” (1 Tesaloniceni 5, 17). Pentru Sfântul Ioan, aceasta nu însemna doar repetarea unor formule, ci trăirea unei vieți în permanentă comuniune cu Dumnezeu.
3. Puterea rugăciunii
Rugăciunea, spune Sfântul Ioan, este mai puternică decât orice armă și poate schimba nu doar viața personală, ci și destinele comunității. El dă exemplul orașului Ninive, care a fost salvat de la distrugere prin rugăciunea colectivă și pocăință.
4. Rugăciunea și smerenia
O rugăciune autentică trebuie să fie însoțită de smerenie. Sfântul Ioan avertiza că rugăciunea mândrului nu este ascultată de Dumnezeu, dar cea a celui smerit primește întreit răsplata cerească. „Cine se va înălța pe sine se va smeri, și cine se va smeri pe sine se va înălța” spunea el, inspirat din cuvintele Mântuitorului (Matei 23, 12).
5. Rugăciunea și recunoștința
Sfântul Ioan Gură de Aur insista asupra faptului că rugăciunea nu trebuie să fie doar o cerere continuă, ci și un prilej de mulțumire și laudă la adresa lui Dumnezeu. „Nu doar cere, ci și mulțumește lui Dumnezeu pentru toate”, spunea el, arătând că recunoștința este o formă superioară de rugăciune.
6. Rugăciunea ca mijloc de luminare a minții
Pentru Sfântul Ioan, rugăciunea este o cale de dobândire a înțelepciunii divine. Prin rugăciune, mintea se curăță de gândurile rele și se luminează cu adevărul lui Dumnezeu. El recomanda credincioșilor să se roage pentru luminarea minții și discernământ în luarea deciziilor.
7. Rugăciunea și lupta duhovnicească
Sfântul Ioan Gură de Aur sublinia că rugăciunea este o armă puternică împotriva ispitelor și a răului. „Când te rogi, diavolul fuge”, spunea el, încurajând credincioșii să se roage neîncetat pentru a rămâne statornici în credință.
8. Rugăciunea și pacea sufletului
Un alt beneficiu fundamental al rugăciunii este pacea sufletească. Sfântul Ioan Gură de Aur explica că prin rugăciune, sufletul se liniștește, grijile dispar, iar omul se simte mai aproape de Dumnezeu. „Rugăciunea este liman pentru sufletul zbuciumat”, spunea el, arătând că cei care se roagă cu adevărat dobândesc o pace pe care lumea nu o poate oferi.
Actualitatea învățăturilor Sfântului Ioan Gură de Aur
Deși au trecut peste 1600 de ani de la trecerea sa la Domnul, învățăturile Sfântului Ioan Gură de Aur rămân de o actualitate incontestabilă. Într-o lume marcată de egoism și superficialitate, apelul său la milostenie și rugăciune este mai necesar ca niciodată. Creștinul modern, prins în vâltoarea grijilor cotidiene, poate găsi în scrierile sale un ghid spre o viață autentic duhovnicească.
Milostenia ne ajută să ieșim din cercul închistat al egoismului și să devenim mai aproape de Dumnezeu prin iubirea față de aproapele.
Rugăciunea, pe de altă parte, este refugiul sufletului, izvorul liniștii și al comuniunii cu Dumnezeu.
A urma învățăturile Sfântului Ioan Gură de Aur nu este doar un act de pietate, ci o cale sigură spre înălțarea duhovnicească și mântuire. Înălțarea unui suflet rugător și milostiv este, în fond, înălțarea în Dumnezeu.