În fiecare an, la 30 aprilie, Biserica Ortodoxă prăznuiește pe Sfântul Ierarh Ignatie Briancianinov, unul dintre marii dascăli ai rugăciunii și ai vieții duhovnicești. Născut într-o familie de nobili ruși, a ales de tânăr să urmeze calea cea strâmtă a lepădării de sine, devenind un far al sfințeniei într-o lume tulburată. Viața și scrierile sale continuă să inspire generații întregi de creștini însetați după Dumnezeu.
Tinerețea și chemarea duhovnicească
Sfântul Ignatie s-a născut în anul 1807, primind la botez numele Dimitrie. De mic copil, a arătat o înțelepciune rară, iubind slujbele Bisericii, liniștea și rugăciunea. Deși a fost protejat de Marele Duce Nicolae și a urcat rapid pe scara succesului social, sufletul său căuta altceva: adevărata pace, pe care lumea nu o putea oferi.
Neîmplinirea lăuntrică l-a determinat să renunțe la cariera militară și la onorurile lumești, alegând viața monahală. Această decizie, luată la vârsta de douăzeci de ani, avea să-i marcheze întreaga existență.
Intrarea în monahism și primii ani de nevoință
În anul 1827, Dimitrie a intrat în nevoința monahală la Mănăstirea Sfântului Alexandru Svirski, sub îndrumarea Sfântului Leonid. Aici a început școala adâncă a smereniei, ascultând de un fost iobag al familiei sale.
Smerenia, ascultarea și răbdarea l-au întărit. De la bucătărie până la rugăciunea inimii, fiecare clipă a fost o lecție vie de lepădare de sine și de dragoste față de Iisus Hristos. Curând, a devenit iubit de întreaga obște pentru blândețea și ascultarea sa exemplară.
Lupta cu încercările și suferințele
Viața Sfântului Ignatie nu a fost lipsită de încercări: boli, foamete, frig, schimbări dese de mănăstire. Însă toate acestea nu l-au făcut să deznădăjduiască, ci, dimpotrivă, i-au adâncit credința și răbdarea.
În anul 1832 a primit tunderea monahală sub numele de Ignatie și a fost numit egumen. Câteva luni mai târziu a devenit stareț la Mănăstirea Sfântului Serghie, lângă Petersburg, unde a reînnoit viața duhovnicească și a format ucenici de mare valoare.
Episcop și învățător al rugăciunii
În anul 1857, Sfântul Ignatie a fost hirotonit episcop de Stavropol. Deși funcția i-a adus greutăți și ispite, el a rămas un ierarh al adevărului, slujind poporului cu smerenie și iubire.
Din cauza bolii, s-a retras în anul 1861 la liniște, unde a devenit căutat de mulți pentru sfat și povățuire. În această perioadă a scris lucrări duhovnicești fundamentale despre rugăciunea inimii, despre lupta duhovnicească și despre adevărata viață în Hristos.
Scrierile Sfântului Ignatie Briancianinov
Sfântul Ignatie Briancianinov a lăsat o comoară duhovnicească de mare valoare pentru Biserica Ortodoxă, prin cărți în care îmbină înțelepciunea Părinților cu experiența sa vie în Hristos. Cele mai importante lucrări ale sale sunt:
- „Experiențe ascetice” – o colecție de învățături despre viața duhovnicească, despre lupta cu patimile, lucrarea virtuților și importanța rugăciunii inimii.
- „Cuvinte către cei ce voiesc să se mântuiască” – sfaturi simple și practice adresate celor care își doresc o viață în Hristos, pline de realism și de har.
- „Despre înșelare” – o lucrare fundamentală despre cursele spirituale ale diavolului și modul în care credinciosul trebuie să le evite prin discernământ și smerenie.
- „Despre rugăciune” – tratat în care explică, pe înțelesul tuturor, ce este rugăciunea adevărată, cum se face rugăciunea lui Iisus și care sunt semnele lucrării harului în inimă.
- Scrisori pastorale și îndrumări către monahi și mireni – răspunsuri pline de înțelepciune și delicatețe la problemele concrete ale vieții duhovnicești.
Citate din scrierile Sfântului Ignatie Briancianinov
- Despre rugăciune:
„Rugăciunea este respirația sufletului; așa cum trupul moare fără aer, sufletul moare fără rugăciune.”
- Despre lupta cu păcatul:
„Păcatul este o otravă; cine se joacă cu el, își sapă singur moartea sufletului.”
- Despre smerenie:
„Smerenia este temelia tuturor virtuților. Cine nu se smerește, nu poate primi harul.”
- Despre înșelare duhovnicească:
„Cel care se încrede în sine este deja căzut în înșelare, chiar dacă încă nu vede prăpastia în care se află.”
- Despre adevărata viață creștină:
„Nu căuta mângâierea în oameni sau în lucruri, ci în Dumnezeu. Numai El poate să-ți aline setea sufletului.”
- Despre necazuri și ispite:
„Necazurile nu sunt pedepse, ci binecuvântări ascunse. Prin ele, Dumnezeu curăță sufletul de zgura păcatului.”
- Despre rostul vieții:
„Scopul vieții omului pe pământ este un singur lucru: mântuirea sufletului.”
Moartea și mărturia sfințeniei
La 30 aprilie 1867, Sfântul Ignatie și-a încredințat sufletul Domnului. După adormirea sa, s-a arătat unuia dintre ucenicii săi, mărturisindu-i că „tot ce am scris în cărțile mele este adevărat”.
Canonizat în anul 1988 de Biserica Ortodoxă Rusă, Sfântul Ignatie rămâne un model al trăirii autentice, al rugăciunii curate și al iubirii de Dumnezeu.
Sfântul Ignatie Briancianinov a fost și rămâne un mărturisitor viu al lucrării lui Iisus Hristos în lume
Prin viața sa, plină de jertfă, prin scrierile sale inspirate de Duhul Sfânt și prin rugăciunea neîncetată, ne arată că sfințenia nu este o poveste a trecutului, ci o chemare vie pentru fiecare suflet care Îl caută sincer pe Dumnezeu.
Condacul Sfântului Ignatie Briancianinov
Glasul 8
Din timpul vieții celei pământești, Sfinte Ierarhe Ignatie, neîncetat te îndreptai spre legile vieții celei veșnice, învățând acestea pe toți care urmau cuvântul tău. Roagă-te, sfinte părinte, pe acestea să le urmăm și noi.
Troparul Sfântului Ignatie Briancianinov
Glasul 8
Ales al lui Dumnezeu te-ai arătat, către Care prin multă nevoință și prin neîncetată rugăciune sufletul ți-ai îndreptat, binecuvântarea Duhului Sfânt ai câștigat, iar de oameni ai fost iubit ca un ales învățător. Pomenește-ne și pe noi, mare luminătorule al Rusiei și al întregii lumi, Sfinte Ignatie de Dumnezeu purtătorule, ca, prin a ta învățătură și cu ale tale rugăciuni, pocăință mântuitoare să dobândim, și cu dragoste, din toată inima noastră, către Hristos să ne îndreptăm.