Sfântul Ierarh Vasile de Ostrog este una dintre cele mai iubite figuri duhovnicești din Ortodoxia Balcanică. El este cunoscut nu doar pentru viața sa de aspră nevoință, ci și pentru mulțimea de minuni care au continuat și după mutarea sa la Domnul. Pentru milioane de credincioși, moaștele sale de la Mănăstirea Ostrog sunt un izvor de vindecare trupească și sufletească.
Tinereța și chemarea spre viața monahală
Sfântul Vasile s-a născut în satul Popova din Herțegovina, într-o familie simplă, dar profund credincioasă. Din copilărie, sufletul său era aprins de dragostea pentru Dumnezeu și pentru Sfânta Biserică. Nu a urmat calea lumească, ci s-a închinoviat de tânăr în Mănăstirea Adormirii Maicii Domnului din Trebinje. Acolo și-a încărcat sufletul cu lumina rugăciunii, a postului și a ascultării, devenind un exemplu pentru ceilalți frați de mănăstire.
Nevoințele sale erau extraordinare: postea aspru, se ruga neîncetat și ținea cu strictețe toate rânduielile mănăstirești. Viața sa curată și dăruirea totală l-au făcut repede cunoscut în rândul clerului și al credincioșilor.
Episcop al Zahumului și Skenderiei
Datorită virtuților sale, Vasile a fost ales Episcop de Zahum și Skenderia, deși el și-ar fi dorit să rămână un smerit monah. A primit cuvântul de a sluji Biserica în vremuri de mare tulburare: turcii stăpâneau aceste teritorii, iar presiunile catolicilor asupra ortodocșilor erau din ce înce mai agresive. A locuit în Mănăstirea Tvrdos, de unde a încercat să întrărească poporul în credință, protejându-l de prigoane.
Tvrdos a devenit nu doar centru episcopal, ci și un bastion al Ortodoxiei. În ciuda amenințărilor constante, Vasile nu s-a abătut de la datoria sa. Iubirea față de Dumnezeu și de oameni i-a dat puterea de a înfrunta cruzimea vremurilor.
Retragerea la Ostrog și nevoințele finale
Atunci când mănăstirea Tvrdos a fost devastată de turci, iar viața sa era în pericol constant, Sfântul Vasile s-a retras la Ostrog, un loc pustiu și greu accesibil, unde s-a dedicat unei vieți de încă mai mari nevoințe. Acolo, între stânci și caverne, s-a adăpostit și a înălțat rugăciuni într-una, cu lacrimi și cu postire neîntreruptă.
Rugăciunea Sfântului Vasile la Ostrog a fost „încununată cu picuri de sânge”, semn al unei iubiri totale față de Dumnezeu și față de oameni. Prin jertfa sa tainică, a continuat să fie păstor al turmei sale, chiar dacă fizic era ascuns de lume.
Adormirea și cinstirea moaștelor
Sfântul Vasile a trecut la Domnul în pace, în secolul al XVII-lea. Trupul său, găsit nestricăcios, a fost depus la Mănăstirea Ostrog, unde a devenit imediat un izvor de minuni. Pelerinajele au început curând, iar cei bolnavi de trup și de suflet alergau încă din primele veacuri la racla sa.
Un aspect unic în cultul Sfântului Vasile de Ostrog este caracterul universal al ajutorului său: la mănăstirea sa vin nu doar ortodocși, ci și musulmani și catolici, toți cerându-i sprijin și vindecare. Astăzi, Mănăstirea Ostrog este una dintre cele mai mari centre de pelerinaj ortodox din Balcani, mai ales cu ocazia praznicului Pogorârii Sfântului Duh.
Minuni și semne în zilele noastre
Minunile Sfântului Vasile sunt nenumărate. Vindecări inexplicabile medical, împăcări între familii dezbinate, eliberări din patimi și suferințe adânci sunt doar câteva dintre semnele pe care Dumnezeu le împreună cu rugăciunile Sfântului.
Oamenii care ajung la Ostrog, zdrobiți de suferință și lipsiți de speranță, se adună în rugăciune, iar mulți dintre ei găsesc acolo binecuvântarea unei noi vieți. Mărturiile sunt vii și astăzi: din Muntenegru, Serbia, Bosnia, Croația, și din toate colțurile lumii.
Cântare de laudă la Sfântul Vasile de Ostrog
O, Sfinte Părinte Vasile,
Plăcutule al lui Dumnezeu,
Minunatule vindecător a toată neputința!
Tu cu puterea lui Hristos, pe Carele L-ai iubit,
Bolile cele grele ale oamenilor le ai vindecat!
Și întru această zi tu vindeci pe cei ce te cinstesc,
Pe cei ce fierbinte cred în Dumnezeul Cel Viu.
Nu pregeta de la a noastr-ajutorare,
O tu ce ești slava poporului sârb!
Nu pregeta rugă s-aduci pentru noi păcătoșii
înaintea Tronului lui Dumnezeu.
Tu ești sfântul lui Dumnezeu, de El încununat
Cu veșnică slavă.
Iar sfinții cei mai adevărați oameni sunt,
Cu duhul viu, puternic.
În tine noi un om adevărat vedem,
Liber de păcat și plin de darul vindecării,
Din belșug.
În tine focul harului Duhului Sfânt pururea este,
Statornic.
În tine sălășluiește dragostea lui Hristos
Cel înviat.
Noi ție îți mulțumim și lui Dumnezeu Cel Atotputernic,
Căci prin tine către noi Domnul își varsă
Mare milostivirea Sa:
Prin tine, sfântul Lui, cel cu chip minunat de înger;
Prin tine, Vasile al neamului nostru sârb,
Plăcutul lui Dumnezeu!
Sfântul Vasile, exemplu de statornicie și curaj
Viața Sfântului Vasile ne îndeamnă la statornicie în credință, la rugăciune stăruitoare și la răbdare în suferințe. El a fost un om care nu s-a temut să și piardă viața pentru a o câștiga pe cea veșnică. Nu a cedat în fața prigoanei, nici a ispitei. În vremuri când credința este adesea privită cu neîncredere sau dispreț, Sfântul Vasile de Ostrog este un reper luminos pentru toți cei care vor să trăiască în Adevăr.
Astăzi, pomenirea lui nu înseamnă doar un gest de evlavie, ci și o chemare la a trăi creștinește, cu credință tare, inimă smerită și dorința de a împărtăși lumina lui Iisus Hristos încă de aici, din lumea aceasta.
Sfântul Ierarh Vasile de Ostrog rămâne până astăzi un semn viu al iubirii lui Dumnezeu față de oameni
Fie ca rugăciunile lui fierbinți să ne unească pe toți cei care, cu credință și cu nădejde, cerem ajutorul lui în vremuri de încercare.