În fiecare an, la data de 6 noiembrie, Biserica Ortodoxă îl pomenește pe Sfântul Ierarh Pavel Mărturisitorul, Arhiepiscopul Constantinopolului, un luminător al dreptei credințe și un adevărat mărturisitor al lui Hristos în vremuri de mare tulburare.
Viața sa este o mărturie de curaj, de statornicie în adevăr și de dragoste pentru Biserica lui Dumnezeu, pe care a apărat-o cu prețul vieții sale.
Alegerea ca patriarh al Constantinopolului
Sfântul Pavel era de neam din Tesalonic și s-a remarcat încă din tinerețe prin curăția vieții, blândețea și înțelepciunea sa. El a fost hirotonit preot în vremea Sfântului Alexandru, Patriarhul Constantinopolului, pe care îl slujea cu credință și devotament.
La sfârșitul vieții sale, Sfântul Alexandru, prevăzând apropierea mutării sale la Domnul, a fost întrebat de credincioși cui va lăsa păstorirea Bisericii. El a arătat atunci doi bărbați vrednici: pe preotul Pavel și pe diaconul Macedonie, zicând: „Dacă voiți un păstor învățat și plin de fapte bune, alegeți pe Pavel; iar dacă doriți doar un chip frumos și o înfățișare atrăgătoare, să alegeți pe Macedonie.”
După mutarea la Domnul a Patriarhului Alexandru, s-a făcut adunare mare în Constantinopol pentru alegerea noului patriarh. Poporul binecredincios, dorind un om al adevărului, l-a ales pe fericitul Pavel, deși arienii, susținuți de împăratul Constanție, fiul marelui Constantin, au încercat să impună pe Macedonie. Alegerea Sfântului Pavel s-a făcut în Biserica Sfintei Irina, iar poporul s-a bucurat nespus de ridicarea acestui păstor dreptcredincios.
Prima izgonire și începutul prigoanei
Împăratul Constanție, amăgit de erezia ariană, s-a mâniat aflând că Pavel a fost hirotonit fără încuviințarea sa. Sub influența ereticilor, a convocat un sinod nedrept și l-a detronat pe Sfântul, punând în locul său pe Evsevie de Nicomidia, un cunoscut arian. Astfel a început una dintre cele mai grele perioade pentru Biserica lui Hristos, când adevărul era prigonit și minciuna se ridica pe tron.
Sfântul Pavel a plecat la Roma, unde s-a întâlnit cu Sfântul Atanasie al Alexandriei și cu alți episcopi izgoniți pentru credința lor ortodoxă. Acolo, papa Iuliu, apărător al dreptei credințe, i-a primit cu dragoste, înțelegând că acești bărbați ai lui Dumnezeu nu erau vinovați de nimic. La îndemnul papei, Sfântul Pavel s-a întors în Constantinopol, unde a fost primit cu mare bucurie de credincioși.
Noi prigoniri și suferințe
Întoarcerea sa a stârnit din nou furia arienilor, care l-au convins pe împărat să-l izgonească din nou. În timpul tulburărilor care au urmat, voievodul Ermoghen, trimis să-l alunge pe Sfânt, a fost ucis de poporul care își apăra păstorul. Acest eveniment a atras și mai mult mânia împăratului, care, venind la Constantinopol, l-a izgonit pe Pavel și a pus din nou pe Macedonie în scaun.
Sfântul Pavel s-a dus iarăși la Roma, unde a fost sprijinit de papa Iuliu și de împăratul Constans, fratele lui Constanție . Aceștia au trimis scrisori către împăratul din Răsărit, cerându-i să-l reprimească pe Pavel în scaunul său. Temându-se de fratele său și de un posibil război, Constanție a fost silit să-l readucă pe Sfântul Pavel la patriarhie.
Dar pacea nu a durat mult. După moartea împăratului Constans, arienii au ridicat din nou prigoană împotriva celor dreptcredincioși. Sfântul Pavel a fost din nou îndepărtat din scaun și trimis în surghiun, în cetatea Cucus din Armenia.
Martiriul Sfântului Pavel
Acolo, în Cucus, Sfântul Pavel a fost închis într-o biserică, fiind lipsit de orice libertate. Chiar și în lanțuri, el nu a încetat să slujească lui Dumnezeu, săvârșind Sfânta Liturghie și întărind pe cei credincioși. Într-o zi, în timp ce oficia dumnezeiasca slujbă, arienii au năvălit asupra lui și, plini de ură, l-au sugrumat cu propriul său omofor. Astfel și-a dat sufletul în mâinile Domnului, primind cununa muceniciei pentru apărarea dreptei credințe.
Trupul său a rămas în Armenia până în vremea împăratului Teodosie cel Mare, când, după biruința Ortodoxiei asupra ereziei ariene, sfintele sale moaște au fost aduse cu mare cinste în Constantinopol. Împăratul însuși le-a întâmpinat cu făclii aprinse și cântări de laudă, așezându-le cu evlavie în Biserica Sfinților Apostoli.
Răutatea lui Macedonie și răzbunarea cerească
După moartea Sfântului Pavel, răucredinciosul Macedonie a fost din nou ridicat în scaunul patriarhal. El a adus mari suferințe Bisericii, prigonind pe credincioși și forțându-i să primească erezia ariană. Mulți episcopi și preoți au fost izgoniți, femeilor li s-au tăiat sânii, iar altora li s-au mutilat fețele. Macedonie a umplut orașul de sânge și groază, dovedind că nu avea nimic din duhul blândeții creștine.
Dar răutatea lui nu a rămas nepedepsită. Când a îndrăznit să deschidă mormântul Sfântului Împărat Constantin cel Mare, pentru a muta moaștele acestuia fără binecuvântare, poporul s-a ridicat împotriva lui și s-a produs o mare vărsare de sânge. Împăratul, auzind despre această nelegiuire, l-a scos din scaun și l-a alungat din cetate.
Credința Sfântului Pavel, stâlp al Ortodoxiei
Sfântul Ierarh Pavel Mărturisitorul rămâne un model al slujitorului care nu se teme de prigoană, de exil sau de moarte, atunci când este vorba despre apărarea adevărului lui Hristos. În vremea în care arienii negau dumnezeirea Fiului lui Dumnezeu, el a mărturisit cu tărie că Domnul Iisus Hristos este „de o ființă cu Tatăl”, născut, iar nu făcut, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat.
Prin statornicia sa, a contribuit la întărirea Bisericii și la păstrarea dreptei credințe. Mărturisirea lui s-a pecetluit cu sânge, iar biruința finală a fost a Ortodoxiei, prin soborul din Constantinopol din vremea împăratului Teodosie, când erezia ariană a fost osândită definitiv.
Moștenirea duhovnicească
Pilda Sfântului Pavel Mărturisitorul ne arată că adevărata credință cere jertfă, iar dragostea față de Hristos nu poate fi despărțită de curajul mărturisirii. El a fost un păstor blând cu turma sa, dar neclintit în fața tiraniei celor ce voiau să strâmbe adevărul.
Astăzi, când lumea este din nou tulburată de confuzie și relativism, pilda Sfântului Pavel ne cheamă să rămânem statornici în adevărul lui Hristos, fără teamă și fără compromisuri.
Sfântul Ierarh Pavel Mărturisitorul, Arhiepiscopul Constantinopolului, este un rugător și un ocrotitor al celor prigoniți pentru credință. Viața lui, plină de suferință și biruință, arată cum lumina lui Hristos nu poate fi stinsă de întunericul lumii.
Prin rugăciunile sale, să ne dăruiască Dumnezeu și nouă statornicie în credință, tărie în necazuri și dragoste pentru adevăr, ca să putem spune și noi împreună cu el: „Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârşit, credinţa am păzit.De acum mi s-a gătit cununa dreptăţii, pe care Domnul îmi va da-o în ziua aceea, El, Dreptul Judecător, şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce au iubit arătarea Lui.” (II Timotei 4, 7-8).
Condacul Sfântului Ierarh Pavel Mărturisitorul, Patriarhul Constantinopolului
Glasul 2
Căutând cele de sus…
Luminând pe pământ, ca o stea din cer luminătoare luminezi acum Biserica cea a toată lumea, pentru care şi pătimind, sufletul tău, Sfinte Pavel, ţi l-ai pus şi ca al lui Zaharia şi al lui Abel, lămurit strigă sângele tău către Domnul.
Troparul Sfântului Ierarh Pavel Mărturisitorul, Patriarhul Constantinopolului
Glasul 3
Pentru mărturisirea…
Pentru mărturisirea Dumnezeieştii credinţe, alt Pavel pe tine Biserica te-a arătat râvnitor între preoţi. Strigă împreună cu tine şi Abel către Domnul şi sângele cel drept al lui Zaharia. Părinte cuvioase, pe Hristos Dumnezeu roagă-L să ne dăruiască nouă mare milă.