Pe 28 mai, Biserica Ortodoxă face pomenirea unui mare luminător al credinței și păstor neînfricat: Sfântul Ierarh Nichita Mărturisitorul, episcopul Calcedonului. Viața lui, desfășurată în secolul al IX-lea, este o mărturie vie a puterii iubirii pentru Iisus Hristos, a devotamentului față de Adevăr și a curajului în fața prigoanei.
Tânărul monah și drumul spre sfințenie
Din tinerețe, Nichita și-a dăruit viața lui Iisus Hristos. A ales calea monahismului nu din frică de lume, ci din dorința arzătoare de a se uni cu Dumnezeu. A trăit în rugăciune, post și fapte bune, cultivând virtuțile evanghelice cu o râvnă rar întâlnită. Viața lui monahală nu a fost una retrasă și ruptă de lume, ci o pregătire tăcută pentru o misiune mare: păstorirea sufletelor.
Datorită curăției vieții și înțelepciunii sale, Nichita a fost ales episcop al Calcedonului, o cetate cu o mare importanță spirituală și teologică. Acolo, ca o făclie pusă în sfeșnic, a început să lumineze Biserica lui Hristos prin viață, cuvânt și faptă.
Păstorul cel bun
Ca episcop, Sfântul Ierarh Nichita Mărturisitorul s-a dovedit un păstor adevărat, asemenea Mântuitorului: plin de osârdie pentru dreapta credință, statornic în împlinirea poruncilor evanghelice și neobosit în slujirea oamenilor. Nu era doar un predicator, ci un făptuitor: hrănea pe cei flămânzi, îmbrăca pe cei goi, adăpostea pe cei străini. Nu își păstra agoniseala pentru sine, ci o împărțea celor în nevoie. Era tata orfanilor, apărător al văduvelor și mângâierea celor necăjiți.
Această milă nu era una sentimentală, ci ancorată în porunca iubirii creștine. Sfântul Nichita trăia ceea ce predica. Împărțea pâinea, dar și nădejdea. Vindeca trupuri prin milostenie, dar și suflete prin cuvântul lui blând și plin de putere.
Lupta pentru Sfintele Icoane
Contextul istoric în care a trăit Sfântul Ierarh Nichita Mărturisitorul a fost unul marcat de criză spirituală și dezbinare. Era vremea iconoclasmului – o erezie care nega cinstirea Sfintelor Icoane, considerând-o idolatrie. Acest curent, susținut politic de împăratul Leon Armeanul, a provocat tulburări adânci în viața Bisericii. Sfintele Icoane erau scoase din biserici, distruse și arse, iar cei care le apărau erau persecutați.
În acest climat de frică și confuzie, Sfântul Nichita nu a făcut niciun pas înapoi. A fost una dintre cele mai puternice voci care au apărat învățătura ortodoxă despre cinstirea icoanelor. Cu luciditate și fermitate, el arăta că nu icoana în sine este venerată, ci persoana sfântă reprezentată pe ea – așa cum o fotografie nu e iubită pentru hârtie, ci pentru chipul drag pe care îl evocă.
Pentru acest curaj, a fost scos din scaunul episcopal. A fost umilit, batjocorit, trimis în exil, și supus la chinuri. Dar nu a renunțat niciodată la Adevăr. A ales să sufere cu Hristos decât să trăiască în compromis. A fost statornic în credință până la capăt, împlinind astfel cuvântul Domnului: „Fericiți cei prigoniți pentru dreptate, că a lor este împărăția cerurilor.”
Mărturisitor al dreptei credințe
Sfântul Nichita este trecut în calendar cu numele de „Mărturisitorul” – un titlu dat celor care, deși nu au murit ca martiri, au suferit prigoane grele pentru credință. În felul său, el a fost un martir viu: a murit față de sine pentru a trăi în Hristos, a fost disprețuit de lume pentru a fi primit în cer.
Mărturisirea lui nu s-a limitat la o polemică teologică. A fost un mod de viață. A trăit cu demnitate în exil, a păstrat pacea în inimă și dragostea pentru oameni, chiar și pentru prigonitori. El ne arată că apărarea credinței nu înseamnă violență, ci statornicie; nu fanatism, ci sfințenie.
Moștenirea lui pentru noi
Trăim într-o lume unde adevărul este relativizat, iar valorile creștine sunt adesea batjocorite. Mulți se tem să-și mărturisească credința, de frică să nu fie ridiculizați sau marginalizați. Tocmai de aceea, exemplul Sfântului Nichita este mai actual ca oricând.
El ne arată că tăria vine din Hristos, nu din oameni. Ne învață că a rămâne în adevăr înseamnă, uneori, a plăti un preț. Dar acela care nu se leapădă de Iisus Hristos, chiar dacă pierde totul în lume, câștigă cerul.
Să ne uităm la viața lui nu doar ca la o poveste din trecut, ci ca la o chemare. Chemarea de a fi creștini pe bune. De a iubi fără rezerve. De a apăra ce este sfânt, fără compromis. De a trăi cu demnitate, chiar și când lumea se întoarce împotriva noastră.
Sfântul Ierarh Nichita Mărturisitorul, episcopul Calcedonului, este unul dintre acei sfinți care nu strălucesc doar prin fapte mari, ci printr-o viață întreagă pusă în slujba lui Iisus Hristos
Monah, episcop, apărător al icoanelor, milostiv, prigonit, dar neclintit – el este o sinteză vie a Evangheliei trăite cu toată inima.
Să-l cinstim nu doar cu cântări, ci și cu fapte: prin fidelitate față de credință, prin curajul de a mărturisi adevărul și prin milostenie față de cei care au nevoie. Pentru că acolo unde iubirea și adevărul merg mână în mână, acolo se află și Dumnezeu.
Condacul Sfântului Ierarh Nichita Mărturisitorul, Episcopul Calcedonului
Glasul 8
Apărătoare Doamnă…
Strălucind cu lumina faptelor tale, te-ai făcut moştenitor scaunului celui apostolesc, preacuvioase Nichita şi ca un soare ai luminat turma ta, părinte, umplând pe toţi de dumnezeieştile învăţături. Pentru aceasta strigăm Ţie: Bucură-te înfrumuseţarea Calcedonului.
Troparul Sfântului Ierarh Nichita Mărturisitorul, Episcopul Calcedonului
Glasul 4
Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Nichita, roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.