În istoria Bisericii Ortodoxe, viețile sfinților nu sunt simple relatări biografice, ci adevărate mărturisiri ale lucrării lui Dumnezeu în lume.
Un astfel de ales al Domnului este Sfântul Ierarh Modest, Arhiepiscopul Ierusalimului, a cărui viață a fost marcată de prigoană, nevoință aspră, minuni și o păstorire plină de dragoste.
Nașterea minunată și mucenicia părinților
Sfântul Modest s-a născut în cetatea Sebastia, din părinți dreptcredincioși, Eusebiu și Teodula. Mama sa era stearpă, iar cei doi soți au petrecut patruzeci de ani de viață conjugală fără a avea copii. Prin rugăciuni stăruitoare și nădejde neclintită în Dumnezeu, au primit în cele din urmă darul unui fiu, rod al răbdării și al credinței lor.
La scurt timp după nașterea copilului, tatăl său a fost pârât împăratului Maximian că este creștin. Din porunca acestuia, Eusebiu a fost legat și aruncat în temniță. Auzind aceasta, Teodula nu s-a temut, ci, luând pruncul de numai cinci luni, s-a dus și ea la închisoare. Acolo, cei doi soți s-au rugat împreună Domnului și, în pace, și-au dat sufletele în mâinile îngerilor, primind cununa muceniciei de bună voie.
Paznicii temniței i-au găsit morți, iar pe copil viu între ei, păzit în chip minunat de Dumnezeu.
Creșterea între păgâni și descoperirea credinței
Pruncul a fost dus înaintea lui Maximian. Văzând frumusețea și curăția copilului, împăratul l-a încredințat unui senator sau unui om din palatul său, poruncindu-i să-l crească bine, cu gândul ca mai târziu să slujească zeului Zeus. Astfel, Sfântul Modest a crescut în mijlocul păgânilor, lipsit de la început de cunoașterea credinței părinților săi.
Ajungând la vârsta potrivită, a aflat că părinții lui au murit pentru Hristos. Această descoperire a aprins în sufletul său dorul după adevăr. La treisprezece ani, a întâlnit un dascăl creștin care l-a învățat dreapta credință. Cu toată inima s-a lipit de Hristos, însă purta o mare durere: aceea că trăia în mijlocul păgânilor.
Rugăciunea la mormântul părinților și Sfântul Botez
Când împăratul Maximian a poruncit ca toți să aducă jertfe idolilor, Sfântul Modest s-a dus la mormântul părinților săi și i-a rugat cu lacrimi să-l izbăvească din mâinile păgânilor și să-l învrednicească de Sfântul Botez.
Rugăciunea sa a fost ascultată. Un argintar din Atena l-a găsit și l-a luat cu sine, ducându-l în acel oraș. Pe drum, Sfântul Modest a săvârșit mai multe minuni. Ajunși la Atena, argintarul l-a dus la arhiereu, care l-a catehizat și l-a botezat.
În timpul Botezului, s-a arătat o minune mare: un stâlp de foc s-a pogorât din cer și s-a sprijinit pe capul celui ce se boteza, arătând alegerea dumnezeiască a Sfântului.
Primele minuni și viața pustnicească
După Botez, Sfântul Modest a vindecat, numai prin rugăciune și atingerea mâinii, pe fratele argintarului, bolnav de moarte, precum și pe un om îndrăcit. Mai târziu, argintarul și soția sa au trecut la Domnul, lăsându-l și pe Sfântul Modest moștenitor al averii lor, împreună cu fiii.
Sfântul a dăruit partea sa de moștenire fiilor argintarului și s-a retras în locuri pustii, ducând o viață de liniște și rugăciune.
Vândut ca rob și biruința prin credință
Fiii argintarului, cuprinși de invidie văzând cinstirea de care se bucura Sfântul, l-au înduplecat să plece cu ei la neguțătorie. Ajunși în Egipt, l-au vândut ca rob unui păgân. Timp de șapte ani, Sfântul Modest a îndurat multe suferințe.
Prin rugăciunea sa stăruitoare, l-a izbăvit pe stăpânul său de rătăcirea păgânească și l-a adus la credința creștină, botezându-l. De asemenea, l-a vindecat de o boală grea.
Nevoința de la Ierusalim și Muntele Sinai
După moartea stăpânului său, Sfântul Modest s-a dus să se închine la Mormântul cel de viață purtător al Domnului, apoi s-a retras la Muntele Sinai, unde a trăit în aspră nevoință, săvârșind multe minuni și sporind în sfințenie.
Arhiepiscop al Ierusalimului și iertarea vrăjmașilor
La moartea arhiepiscopului Ierusalimului, prin descoperire dumnezeiască, Sfântul Modest a fost hirotonit arhiereu, la vârsta de cincizeci și nouă de ani. A păstorit Biserica Ierusalimului timp de treizeci și opt de ani, făcând multe minuni.
Printre acestea se numără învierea vitelor pierite din pricina unei fântâni otrăvite de un șarpe și izgonirea diavolului care lucra acolo. De asemenea, i-a primit cu dragoste pe fiii argintarului care îl vânduseră, fără a se răzbuna, ci făcându-le bine și arătând o iertare desăvârșită.
Sfântul Ierarh Modest a viețuit nouăzeci și șapte de ani, dintre care treizeci și optca arhiereu al Ierusalimului, și s-a mutat cu pace la Domnul
Viața sa rămâne o pildă vie de credință neclintită, răbdare în suferință și iubire fără răzbunare. Prin toate, Sfântul Modest arată că adevărata putere a creștinului stă în smerenie, iertare și nădejdea deplină în Dumnezeu.
Troparul Sfântului Ierarh Modest, Arhiepiscopul Ierusalimului
Glas 4
Petrecând, înţelepte, viaţa ta cu cuvioşie, te-ai împodobit cu veşmântul cel luminat al arhieriei, sfinţite nevoitorule Modest. Drept aceea, şi nevoindu-te prea cu osârdie, Părinte, acum întru veselie împreună cu Hristos te bucuri, rugându-te pentru noi toţi, care te lăudăm pe tine.