În fiecare an, pe data de 8 august, Biserica Ortodoxă prăznuiește pomenirea Sfântului Ierarh Miron, episcopul Cretei, un om al lui Dumnezeu care a lăsat în urmă o viață plină de virtute, blândețe, milostenie și minuni, devenind o lumină călăuzitoare pentru credincioșii de pretutindeni. Viața sa, desfășurată în secolul al III-lea și începutul secolului al IV-lea, este un exemplu viu de sfințenie trăită în mijlocul lumii, în miezul îndeletnicirilor omenești și apoi în slujirea Bisericii.
Originea și viața de familie
Sfântul Miron s-a născut în insula Creta, în localitatea Avrachi, aproape de Cnosos. A fost, asemenea multor drepți ai Vechiului și Noului Testament, un om simplu și muncitor, cu o inimă largă și o credință puternică. La începutul vieții sale, a fost căsătorit și și-a câștigat pâinea din lucrarea pământului. Era plugar, dar nu un simplu lucrător al ogorului, ci unul care își trăia munca cu deplină recunoștință față de Dumnezeu și cu dragoste față de aproapele. Roadele muncii sale nu le păstra doar pentru sine, ci le împărțea cu dărnicie celor lipsiți, împlinind cu fapta cuvântul evanghelic: „Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui” (Matei 5, 7).
O trăsătură deosebită a vieții sale era milostenia care întrecea firea omenească. Se spune că, deși oferea din belșug săracilor din roadele sale, acestea nu scădeau, ci se înmulțeau prin binecuvântarea lui Dumnezeu. Astfel, el s-a arătat a fi un nou „Elisei” al ogoarelor, un plugar care, prin credință, a făcut din brazdă izvor de milă și binecuvântare.
Întâmplarea cu tâlharii
Una dintre cele mai cunoscute și grăitoare întâmplări din viața Sfântului Miron este legată de un episod de noapte, când a surprins în aria sa niște tâlhari care furau grâu. Aceștia își umpluseră sacii, dar nu puteau să-i ridice de jos, căci erau prea grei. În loc să-i alunge, să-i mustre sau să-i predea autorităților, Sfântul Miron a ales calea dragostei și a iertării. S-a apropiat de ei, le-a ridicat sacii și i-a ajutat să-i pună pe umeri. Apoi, le-a poruncit să nu spună nimănui cele întâmplate.
Această faptă, care pentru lumea de astăzi pare de neînțeles, ne descoperă sufletul adânc duhovnicesc al Sfântului. El nu căuta dreptatea lumească, ci voia să semene dragoste acolo unde altul ar fi sădit ură, să răspundă cu bunătate acolo unde alții ar fi folosit pedeapsa. Astfel de gesturi nu rămân neobservate înaintea lui Dumnezeu, Care l-a răsplătit ridicându-l treptat la slujiri mai înalte.
Hirotonirea ca preot și alegerea ca episcop
Datorită vieții sale neprihănite, pline de fapte bune, Sfântul Miron a fost hirotonit preot al Bisericii Domnului Iisus Hristos. În acele vremuri, Biserica trecea prin prigoniri cumplite, mai ales în timpul împăratului păgân Deciu (249–251). Ca preot, Sfântul Miron a fost nu doar un păstor al turmei sale, ci și un mărturisitor al credinței, învățând pe credincioși să rămână statornici în dreapta credință și pregătindu-i, dacă era nevoie, chiar pentru mucenicie.
După încetarea prigoanei și moartea împăratului păgân Deciu, Sfântul Miron a fost ales episcop al Cretei. În această slujire, a continuat cu râvnă lucrarea lui Dumnezeu, îmbinând dreapta învățătură cu milostenia, slujirea liturgică cu grija față de cei sărmani și lucrarea pastorală cu puterea vindecătoare a rugăciunii.
Făcător de minuni
Dumnezeu i-a dăruit Sfântului Miron darul facerii de minuni, care se arăta nu doar în viața lui morală, ci și în semne minunate făcute în numele Domnului. Una dintre cele mai cunoscute minuni săvârșite de el este oprirea unui râu care se revărsase și împiedica trecerea unui bărbat vestit, numit Triton. La rugăciunea episcopului, râul și-a oprit repejunea, rămânând nemișcat până ce acel om a trecut și s-a întors. Apoi, la porunca Sfântului, transmisă prin trimișii săi care au atins apa cu toiagul său, râul și-a reluat cursul cu aceeași putere de mai înainte.
Această minune ne amintește de minuni asemănătoare din Scriptură, cum ar fi despărțirea Iordanului la porunca lui Ilie și Elisei. Ea arată că Dumnezeu ascultă glasul sfinților Săi și face voia lor, pentru că ei, mai întâi, au făcut voia Lui.
Râvna pentru cinstirea mucenicilor
Ca episcop, Sfântul Miron a fost un mare cinstitor al mucenicilor care suferiseră pentru Domnul Iisus Hristos în timpul prigoanelor. El le pomenea cu evlavie, le ridica altare, le organiza prăznuiri luminoase și învăța poporul să urmeze exemplul lor. Prin aceasta, arăta continuitatea lucrării lui Dumnezeu în Biserică: de la martirii care au sângerat pentru credință, până la slujitorii care, prin viață curată și slujire smerită, mențin vie lumina Evangheliei.
Mutarea la cele veșnice
Sfântul Ierarh Miron a trăit o viață lungă, plină de fapte bune și minuni, mutându-se la Domnul la vârsta de o sută de ani, în jurul anului 350. Moartea sa nu a fost o încheiere, ci o împlinire. A trecut din viața pământească în Împărăția cerurilor, acolo unde Domnul Iisus Hristos, Arhiereul cel veșnic, l-a primit cu cununa biruinței și i-a dat odihnă împreună cu toți sfinții.
Moștenirea duhovnicească a Sfântului Miron
Viața Sfântului Miron este o chemare la sfințenie pentru toți cei care trăiesc în lume, indiferent de starea lor. El a fost om căsătorit, lucrător al pământului, tată al milosteniei, preot, episcop și făcător de minuni. Prin toate acestea, ne învață că sfințenia nu este rezervată doar monahilor sau martirilor, ci este o chemare a fiecărui creștin care trăiește cu credință, smerenie și iubire.
Mai ales în vremurile noastre, când egoismul, răzbunarea și judecata celuilalt par să domine societatea, exemplul Sfântului Miron este un îndemn puternic: să iubim și atunci când suntem nedreptățiți, să răspundem cu bine la rău, să nu judecăm, ci să ridicăm pe cel căzut, să păstrăm tăcerea atunci când suntem ispitiți să ne lăudăm cu faptele bune.
Pildă de viață și izvor de rugăciune
Sfântul Ierarh Miron, episcopul Cretei, rămâne un chip luminos al sfințeniei trăite în lume și o pildă vie de blândețe și milostenie. Viața lui arată că Domnul Ii sus Hristos lucrează în sufletele celor smeriți, iar lucrarea Lui nu se măsoară în cuvinte, ci în fapte. Într-o epocă în care oamenii caută exemple de conducători blânzi, de părinți duhovnicești sinceri și de creștini adevărați, Sfântul Miron răspunde acestei nevoi prin viața sa tăcută, dar plină de lumină și har.
Să ne rugăm Sfântului Miron ca, prin rugăciunile lui, să ne învrednicească și pe noi de darul iertării, al milosteniei și al unei vieți pline de Hristos. Amin.
Condacul Sfântului Ierarh Miron, Episcopul Cretei
Glasul 2
Podobie: Cu sânguirile…
Cu mijlocirea ta către Dumnezeu, ocroteşte neîncetat patria ta şi dăruieşte totdeauna tuturor credincioşilor izbăvire de toată nevoia şi necazul, Ierarhe Miron, podoaba Cretei.
Troparul Sfântului Ierarh Miron, Episcopul Cretei
Glas 4
Podobie: Cel ce Te-ai înălţat pe Cruce…
Ca un ierarh al lui Hristos, purtător de Dumnezeu şi râu neîmpuţinat de milostivire şi făcător de minuni, Cuvioase Miron, izbăveşte-ne de toată primejdia şi nevoia ca un prea-milostiv, cu mijlocirea ta fierbinte, pe noi, cei ce ne sârguim la cinstitul tău lăcaş şi cerem har de la tine, Sfinte.