Pe 23 mai, Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe Sfântul Ierarh Mihail Mărturisitorul, episcopul Sinadiei, o figură luminoasă și neînfricată a secolului al IX-lea, care a strălucit prin viața sa curată, prin râvna pentru credință și prin tăria mărturisirii în fața prigoanei. Viața lui a fost una de jertfă și dăruire deplină lui Iisus Hristos, devenind un model viu pentru creștinii din toate timpurile.
Dăruit lui Dumnezeu din pruncie
Mihail nu este doar un nume de înger, ci și o chemare pe care tânărul copil a răspuns-o cu întreaga ființă. Din pruncie a fost închinat lui Dumnezeu de către mama sa, fiind crescut în frică de Dumnezeu și în curăție sufletească. Această ofrandă deplină a tinereții sale l-a condus către monahism, unde a fost frate de nevoință cu un alt viitor sfânt: Teofilact al Nicomidiei.
Cei doi s-au nevoit sub ocrotirea Sfântului Tarasie, patriarhul Constantinopolului, într-o mănăstire aflată pe malul Pontului Euxin (Marea Neagră de astăzi). Viața lor monahală nu a fost doar o disciplină ascetică, ci o continuă lucrare a harului, marcată de minuni și o influență duhovnicească ce atrăgea mulțimile.
Izvorârea apei din vasul de aramă
Un episod deosebit din viața Sfântului Mihail este minunea săvârșită pe timpul unei secete aspre, când, rugându-se cu credință, a făcut ca un vas uscat de aramă să izvorască apă, asemenea minunilor din Vechiul Testament. Aceasta nu a fost doar o întâmplare spectaculoasă, ci un semn al milei dumnezeiești și al curăției sufletești a celor ce se roagă cu inima smerită.
Chemarea la slujirea arhierească
Viața curată și trăirea sfântă a lui Mihail nu au trecut neobservate. Patriarhul Tarasie i-a chemat pe ambii nevoitori la vrednicia arhieriei: Teofilact a fost numit mitropolit în Nicomidia, iar Mihail a fost hirotonit episcop al Sinadiei. În această slujire, Sfântul Mihail nu s-a arătat doar un bun păstor, ci un adevărat părinte sufletesc, îmbinând învățătura cu exemplul personal.
Prigoana împotriva icoanelor
Însă timpul păcii nu avea să dureze. Cu venirea la tron a împăratului Leon Armeanul, un aprig iconoclast, Biserica avea să intre într-o nouă etapă de prigoană. În dorința sa de a distruge cultul sfintelor icoane, împăratul a început o amplă persecuție împotriva celor ce se opuneau acestei rătăciri. Patriarhul Nichifor a fost izgonit, alături de mulți alți ierarhi ortodocși.
Sfântul Ierarh Mihail, deși ar fi putut alege calea tăcerii sau a compromisului, s-a ridicat cu îndrăzneală și a mărturisit credința ortodoxă fără teamă. A stat înaintea împăratului și a spus cu voce tare: „Cinstesc Sfânta icoană a Mântuitorului meu Iisus Hristos și a Preacuratei Maicii Sale și a celorlalți sfinți, și mă închin lor; iar porunca ta o scuip și nu o bag în seamă.”
Mărturisitorul și mucenicul
Acest act de sfidare sfântă nu a rămas nepedepsit. Împăratul, orbit de furie, l-a osândit la izgonire. Astfel, episcopul Sinadiei a fost purtat din loc în loc, suferind umilințe și privațiuni, dar niciodată nu s-a clătinat în credință. Nu a fost un simplu exilat politic, ci un mărturisitor în deplinul sens al cuvântului – cineva care suferă pentru adevăr fără a-l trăda.
Izgonirea și suferința nu i-au stins lumina, ci i-au făcut mai strălucitoare cununa sfințeniei. Asemenea sfinților din primele veacuri, Mihail a suferit ca un mucenic, deși nu a fost omorât cu sabia. Mărturisirea lui neclintită a fost mucenicia lui.
Moștenirea lui
Sfântul Ierarh Mihail Mărturisitorul s-a mutat la cele veșnice în jurul anului 821, primind „îndoita cunună” – a arhiereului și a mărturisitorului. A rămas în conștiința Bisericii ca o icoană vie a fidelității față de Iisus Hristos și a curajului în fața tiraniei. Nu s-a temut de împărați, pentru că L-a cunoscut pe Împăratul ceresc.
Prăznuirea lui pe 23 mai nu este doar o rememorare a trecutului, ci un apel viu pentru creștinii de azi. Într-o lume în care credința este adesea relativizată, iar valorile tradiționale sunt ridiculizate sau marginalizate, exemplul lui Mihail ne cheamă la statornicie, la verticalitate și la curaj.
Lecția pentru noi
Ce înseamnă să fii mărturisitor astăzi? Nu ne mai amenință împărații cu exilul, dar suntem provocați în fiecare zi să ne mărturisim credința într-un mediu secularizat, uneori ostil. Să fim ca Mihail: să nu ne fie rușine cu Evanghelia, să nu ne temem de etichetele lumii și să nu ne pierdem inima în fața presiunilor sociale.
Sfântul Mihail ne amintește că adevărul nu se negociază. Că dragostea de Iisus Hristos presupune jertfă. Că fidelitatea nu este un cuvânt frumos, ci o cruce de purtat. Și că sfințenia nu înseamnă perfecțiune omenească, ci loialitate deplină față de Dumnezeu, chiar cu prețul suferinței.
Într-o epocă în care conștiințele sunt adesea cumpărate, în care adevărul e deseori relativizat, și în care sfințenia pare un ideal uitat, Sfântul Ierarh Mihail Mărturisitorul strălucește ca un far neclintit
El nu a avut armată, dar a avut Adevărul. Nu a fost înzestrat cu puteri lumești, dar a fost plin de har. Nu a cucerit tronuri, dar a cucerit cerul.
Să-l cinstim nu doar cu vorbe, ci urmându-i pilda. Cu inima curată, cu credința neschimbată și cu curajul de a mărturisi, oricând și oriunde, că suntem ai lui Iisus Hristos. Așa cum a fost și el.
Condacul Sfântului Ierarh Mihail Mărturisitorul, Episcopul Sinadei
Glasul 4
Arătatu-Te-ai astăzi…
Ca un soare mare răsărind, ai luminat pe toţi cu lumina faptelor tale celor bune şi cu strălucirile minunilor, purtătorule de minuni, cel ce eşti numit cu nume îngeresc.
Troparul Sfântului Ierarh Mihail Mărturisitorul, Episcopul Sinadei
Glasul 4
Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Mihail, roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.