În istoria Bisericii Ortodoxe, veacul al IV-lea a fost vreme de mari frământări dogmatice, dar și de strălucite mărturisiri ale adevărului.
În acest context s-a ridicat ca un luminător ales Sfântul Ierarh Meletie, Arhiepiscopul Antiohiei, apărător al credinței niceene, pildă de blândețe, smerenie și statornicie în fața prigoanelor.
Originea și formarea sa duhovnicească
Sfântul Meletie era de loc din Armenia cea Mare, născut din părinți creștini, de bun neam și temeinic crescut în învățăturile vremii sale. A deprins atât științele din afară, cât și dogmele cele sfinte ale credinței creștinești, unind cultura cu evlavia.
Însă mai presus de orice strălucea prin viața sa curată: dragostea către Dumnezeu și către aproapele, blândețea, nerăutatea și smerenia îl făceau iubit de toți.
Pentru aceste virtuți, a fost chemat la slujirea arhierească. Mai întâi a fost episcop al Sevastiei Armeniei, apoi a fost mutat în Veria Siriei. În cele din urmă, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, a fost ales arhiepiscop al Antiohiei, unul dintre cele mai importante scaune apostolice ale vremii.
Alegerea la Antiohia și începutul încercărilor
Scaunul Antiohiei fusese tulburat de influența ariană. După plecarea lui Evdoxie la Constantinopol, antiohienii au dorit un păstor vrednic. În soborul convocat, numele lui Meletie era rostit de toți. Chiar și arienii îl doreau, socotindu-l apropiat de cugetarea lor. Dar Dumnezeu rânduise altfel.
Intrarea sa în Antiohia a fost triumfală. Clerul, poporul, ba chiar și evrei și păgâni au ieșit în întâmpinarea lui. Despre această primire scrie și Teodorit al Cirului, arătând câtă evlavie avea cetatea față de noul păstor.
Evlavia antiohienilor era atât de mare, încât mulți își numeau copiii „Meletie”, socotind că astfel îl au pe sfânt în casa lor. Chipul lui era zugrăvit pe inele, pe vase, pe pereți. Numele său devenise lumină pentru cetate.
Mărturisirea credinței: „Trei ipostasuri și o singură ființă”
La puțin timp după urcarea pe tron, poporul dorea să știe limpede mărturisirea noului arhiepiscop. Într-o predică solemnă, Sfântul Meletie a preamărit credința statornicită la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea, mărturisind că Fiul este de o ființă cu Tatăl.
Arhidiaconul, influențat de arianism, i-a astupat gura pentru a-l opri. Atunci sfântul a ridicat mâna și, prin semne, a mărturisit Sfânta Treime: mai întâi trei degete, arătând cele trei ipostasuri, apoi strângându-le într-unul singur, arătând o singură dumnezeire.
Mai târziu, la al doilea sobor a toată lumea, această mărturisire avea să fie încununată de un semn minunat. Ridicând trei degete, apoi unindu-le, a spus: „Că trei ipostasuri înțelegem, însă numai despre o ființă vorbim”. Și, după cum relatează tradiția, din mâna sa a ieșit foc ca fulgerul, întărind adevărul dreptei credințe.
Prin aceasta a rușinat pe eretici și a întărit pe ortodocși.
Prigoana sub împărații arieni
Mărturisirea sa curajoasă a atras mânia arienilor. Aceștia l-au convins pe împăratul Constanțiu să-l trimită în surghiun, în Armenia. Când era scos din cetate, credincioșii aruncau cu pietre asupra ighemonului. Dar sfântul, plin de iubire față de vrăjmași, a acoperit cu hainele sale capul dregătorului, învățând pe ucenici răbdarea și nepomenirea de rău.
După moartea lui Constanțiu și venirea lui Iulian Apostatul, episcopii exilați au fost eliberați pentru scurt timp. Însă Iulian, lepădându-se de Hristos, a pornit din nou prigoană.
În Antiohia, la Dafne, idolul Apolon amuțise din pricina moaștelor Sfântului Mucenic Vavila. Când moaștele au fost mutate, foc din cer a ars capiștea idolului, spre rușinarea păgânilor.
În această tulburare, Sfântul Meletie a fost iarăși izgonit.
Lucrarea sa de împăcare
După moartea lui Iulian și venirea împăratului Iovian, apoi a lui Grațian, Sfântul Meletie s-a întors pe scaunul său. Însă Antiohia era dezbinată între meletieni și paulieni, adepții episcopului Paulin.
Cu multă smerenie, Meletie i-a propus lui Paulin să păstorească împreună, chiar fiind gata să așeze Sfânta Evanghelie pe tron și să șadă amândoi de o parte și de alta. Dar Paulin nu a primit această propunere. Cu toate acestea, Meletie nu a încetat să caute pacea și unitatea.
Părintele marilor luminători
Din școala sa duhovnicească au ieșit mari ierarhi ai Bisericii. Între aceștia strălucește Ioan Gură de Aur, care a primit Sfântul Botez de la Meletie și a fost hirotonit diacon de el. De asemenea, l-a hirotonit diacon și pe Sfântul Vasile (nu cel din Cezareea), iar alți ucenici ai săi au ajuns episcopi și mărturisitori ai credinței.
În vremea sa a început nevoința și Simeon Stâlpnicul. Văzându-l legat cu lanțuri, Meletie i-a spus că omul se poate stăpâni și fără obezi, prin voință liberă. Cuviosul a primit sfatul și a scos lanțurile, legându-se de Hristos prin voință.
Întâlnirea cu împăratul Teodosie
Un episod deosebit îl leagă pe Sfântul Meletie de împăratul Teodosie I cel Mare. Înainte de a deveni împărat, Teodosie l-a văzut în vedenie pe Meletie punându-i hlamida și coroana împărătească. După ce vedenia s-a împlinit, împăratul l-a recunoscut între mulți episcopi și, alergând la el, i-a sărutat mâinile și capul, cinstindu-l înaintea tuturor.
La Al Doilea Sinod Ecumenic, Sfântul Meletie a avut rol de frunte, întărind dreapta credință și sprijinindu-l pe Grigorie Teologul în scaunul Constantinopolului.
Sfârșitul și moștenirea sa
În timpul acestui sinod, înainte de încheierea lucrărilor, Sfântul Meletie s-a îmbolnăvit și a trecut la Domnul. Moartea sa a pricinuit mare jale împăratului, arhiereilor și poporului. Trupul său a fost dus la Antiohia și așezat lângă moaștele Sfântului Vavila, spre ocrotirea cetății.
Prin viața sa, Sfântul Meletie a arătat că adevărata putere a Bisericii nu stă în sprijinul politic, ci în sfințenia păstorilor ei. De trei ori izgonit, de trei ori întors, el a rămas neclintit în mărturisirea credinței: trei ipostasuri și o singură ființă.
Blândețea sa a biruit mânia, smerenia sa a rușinat trufia ereticilor, iar învățătura sa a luminat generații întregi. Ca un soare duhovnicesc a strălucit peste Antiohia și peste întreaga Biserică, lăsând moștenire ucenici vrednici și o credință neclintită.
Astăzi, pomenirea sa ne cheamă la statornicie în dreapta credință, la pace și la iubire frățească. În vremuri de tulburare, Sfântul Ierarh Meletie ne învață că adevărul se mărturisește cu curaj, dar și cu blândețe; că unitatea se caută cu smerenie; și că sfințenia vieții este cea mai puternică apărare împotriva rătăcirii.
Troparul Sfântului Ierarh Meletie, Arhiepiscopul Antiohiei
Arhiereul lui Hristos cel plin de dar Dumnezeiesc, pecetea sfântă a apostoliei, Meledie vrednic de pomenire, te-ai făcut prin faptele tale, pentru aceasta cetatea Antiohiei, te fericește Ierarhule, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Condacul Sfântului Ierarh Meletie, Arhiepiscopul Antiohiei
Glasul 2
Cu curgerile Sângelui Tău…
Cu obiceiurile Ortodoxiei împodobindu-te, te-ai arătat ocrotitor şi apărător al Bisericii, Sfinte Preafericite Meletie, luminând marginile cu învăţăturile, luminătorule preastrălucit al Bisericii.