Sfântul Ierarh Grigorie Taumaturgul, prăznuit la data de 17 noiembrie, este unul dintre marii Părinți ai Bisericii din secolul al III-lea, supranumit pe bună dreptate „Făcătorul de minuni”.
Viața sa, plină de virtuți și lucrări dumnezeiești, a schimbat în întregime cetatea Neocezareei, care la venirea lui ca episcop avea doar șaptesprezece creștini, iar la plecarea sa către Domnul mai număra doar șaptesprezece păgâni.
Acest fapt minunat mărturisește puterea credinței sale, harul primit de la Dumnezeu și lucrarea Sfântului Duh în viața lui.
Tinerețea și căutarea adevărului
Sfântul Grigorie s-a născut în cetatea Neocezareea din părinți păgâni. Rămas orfan de mic, a fost trimis la studii elinești, unde a început să priceapă înțelepciunea divină și să Îl caute pe adevăratul Dumnezeu.
Din contemplarea făpturilor, mintea lui curată se ridica spre înțelegerea Făcătorului, către care tindea prin viață cumpătată și înțeleaptă.
A primit învățătura Sfintei Evanghelii, și Sfântul Botez, cu inimă curată după care a început o viață de mare sfințenie. Trăia în curăție, înfrânare deplină și neagoniseală, lepădând plăcerile lumii și îngrijind cu mare atenție de fecioria sa. Această curățenie a păstrat-o până la fericitul său sfârșit, neîntinată de păcat trupesc, dedicată cu totul lui Hristos.
Curățenia vieții sale îl făcea deopotrivă iubit de cei buni și urât de cei răi. În vremea studiilor alături de tinerii care învățau filosofia și medicina, Sfântul se deosebea prin viața curată, în timp ce cei din jurul lui, robi ai patimilor, duceau o viață desfrânată. Ca un crin între spini înflorea el în mijlocul necurăției, iar numele lui era lăudat de mulți.
Clevetirea desfrânatei și izbăvirea minunată
Pentru viața lui aleasă, unii dintre tinerii invidioși au încercat să-i strice numele. Au plătit o femeie desfrânată să-l acuze în public că ar fi săvârșit păcat trupesc cu ea.
În timp ce Grigorie se afla în mijlocul unor filosofi renumiți, acea femeie a venit și a cerut cu glas mare plata pentru păcatul închipuit.
Sfântul, copleșit de rușine, dar plin de blândețe, nu s-a apărat, nu a adus martori și nu s-a înfuriat. Cu smerenie, i-a spus unui prieten să-i dea femeii suma cerută, doar ca să îi înceteze strigările și să nu smintescă pe cei de față.
Însă Dumnezeu, Cel care vede orice nedreptate, a îngăduit ca un duh necurat să intre în acea femeie. Înspăimântată și căzută la pământ, se zbătea și striga, până când Sfântul Grigorie s-a rugat pentru ea, iar Dumnezeu a vindecat-o. Astfel, rușinea nedreaptă s-a transformat într-o și mai mare cinste pentru cel nevinovat.
Anii de formare la Alexandria
Setea lui pentru adevăr l-a dus până la Alexandria Egiptului, cel mai mare centru de cultură al vremii. Acolo, alături de fratele său Atinodor, a devenit ucenic al marelui Origen. Sub îndrumarea acestuia, Grigorie a aprofundat Sfintele Scripturi timp de trei ani, dobândind o cunoaștere temeinică și luminată.
Tot la Alexandria a studiat medicina, uimind pe toți tinerii prin viața sa curată, smerită și atentă la virtuți. Cei care l-au cunoscut s-au minunat de discernământul și cumpătarea lui.
Retragerea la liniște și chemarea la episcopie
Întors în Neocezareea Pontului, lumea se aștepta să-l vadă primind vreo dregătorie înaltă, dar el, îndrăgostit de Hristos, a părăsit de bunăvoie slava lumii și s-a retras în singurătate, rugându-se și nevoindu-se pentru a dobândi înțelepciunea cea duhovnicească.
Aflând arhiepiscopul Fedim al Amasiei că Sfântul Grigorie este cel mai vrednic să devină episcop al Neocezareei, a dorit să-l hirotonească. Dar Grigorie, socotindu-se nevrednic, a fugit în pustie pentru a nu fi găsit. În cele din urmă însă, prin voia lui Dumnezeu, Sfântul a primit această slujire, fiind hirotonit într-un chip minunat, chiar fără a fi de față, potrivit tradiției care spune că Fedim, arzând de râvnă, l-a uns prin lucrare dumnezeiască.
Descoperirea Preasfintei Treimi și Simbolul credinței
Un dar unic în viața Sfântului Grigorie a fost vedenia în care i s-au arătat Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și Sfântul Ioan Teologul. La porunca Maicii Domnului, Sfântul Ioan i-a descoperit taina Sfintei Treimi și i-a dat cuvintele unui Simbol al credinței, pe care Grigorie l-a păstrat și l-a lăsat Bisericii sale. Acest dreptar de credință a ferit pentru mult timp comunitatea lui de rătăcirile eretice.
Minunile Sfântului Grigorie Taumaturgul
Minunile sale sunt atât de multe și atât de mari, încât tradiția îl numește „al doilea Moise”. El a avut putere asupra demonilor, apelor, munților și asupra bolilor fără leac.
Mutarea pietrei uriașe
Se spune că, prin rugăciune, a mutat o piatră cât un munte, lucru care a uimit pe toți și a arătat puterea harului din el.
Izgonirea și întoarcerea demonilor
Intrând într-o capiște idolească, a izgonit demonii care locuiau acolo. Păzitorul capiștei, mâniat, i-a cerut socoteală. Atunci Sfântul a scris pe o hârtie: „Eu, Grigorie, poruncesc ție, satano, intră”, iar demonii s-au întors în locul acela. Văzând aceasta, păzitorul s-a cutremurat și s-a convertit la Hristos.
Secarea lacului și împăcarea fraților
Un lac mare, care făcea valuri ca marea, a fost secat prin rugăciunea sa, rezolvând astfel și neînțelegerea dintre doi frați care se certau pentru stăpânirea locului.
Oprirea unei ape năvalnice
Locuitorii fiind în primejdie din cauza unui râu revărsat, Sfântul și-a înfipt toiagul în pământ și apa s-a oprit, ocolind locul acela până astăzi. Toiagul s-a înverzit și a devenit copac, mărturisind minunea.
Putere asupra morții
Un evreu prefăcându-se mort, a fost lăsat de Sfântul „să rămână” cu adevărat mort, potrivit mărturiilor vremii.
Minunea nevăzutului
În vremea prigoanelor, Sfântul i-a sfătuit pe creștini să se ascundă. Și el s-a refugiat cu diaconul său într-un munte. Soldații l-au găsit, dar prin rugăciune, Dumnezeu i-a făcut nevăzuți, iar prigonitorii s-au întors fără să-i găsească.
Sfârșitul vieții și moștenirea duhovnicească
Spre sfârșitul vieții, Sfântul a mulțumit lui Dumnezeu că a găsit la venirea sa doar șaptesprezece creștini în cetate, iar la plecare rămâneau doar șaptesprezece necredincioși. Astfel, prin viața și slujirea lui, aproape întreaga cetate s-a întors la credința în Hristos.
A trecut la Domnul în jurul anului 270, la adânci bătrâneți, primind cununa slavei în Împărăția cerurilor.
Condacul Sfântului Ierarh Grigorie Taumaturgul, Episcopul Neocezareei
Glasul 4
Căutând cele de sus…
Luând lucrarea multor minuni, cu semne înfricoşătoare pe demoni i-ai îngrozit şi bolile oamenilor ai alungat, Preaînţelepte Grigorie. Şi făcător de minuni eşti numit, din fapte luându-ţi numele.
Troparul Sfântului Ierarh Grigorie Taumaturgul, Episcopul Neocezareei
Glasul 8
Întru rugăciuni priveghind, la lucrările minunilor răbdând, asemenea numire cu îndreptările ai câştigat. Ci, te roagă lui Hristos Dumnezeu, Părinte Grigorie, să lumineze sufletele noastre, ca să nu adormim în moarte cu păcate.
Sfinte Ierarhe Grigorie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, păcătoșii!
foto: doxologia.ro