Sfântul Ierarh Grigorie Palama, mare teolog al Bisericii și luminător al isihasmului, este una dintre cele mai strălucite personalități ale veacului al XIV-lea.
Viața, învățătura și nevoințele sale au marcat definitiv învățătura ortodoxă despre harul dumnezeiesc, despre rugăciunea inimii și despre vederea luminii necreate, fiind cinstit în toată Ortodoxia ca un părinte și începător al teologiei mistice autentice.
Născut în Constantinopol, crescut în lumina Evangheliei și ajuns arhiepiscop al Tesalonicului, Sfântul Grigorie Palama și-a sfințit viața prin lucrări uimitoare, iar Biserica îl pomenește de două ori pe an: în a doua duminică a Postului Mare și la 14 noiembrie.
Nașterea și copilăria în lumina credinței
Sfântul Grigorie s-a născut în anul 1296 în Constantinopol, într-o familie aleasă și binecredincioasă. Tatăl său, un demnitar de frunte la curtea împăratului Andronic al II-lea Paleologul, era cunoscut pentru credința sa puternică și pentru înțelepciunea cu care își conducea treburile. Moartea sa prematură l-a lăsat pe tânărul Grigorie orfan, dar i-a adus o binecuvântare neașteptată: însuși împăratul Andronic a devenit tutorele copilului. Sub îndrumarea lui, Grigorie a primit cea mai înaltă educație a timpului.
Înzestrat cu minte strălucită, dornic de cunoaștere și harnic la studiu, a stăpânit tot ceea ce cuprindea în epocă formarea superioară: arta cuvântului, filozofia, științele, dialectica. Împăratul, văzând geniul său, îl pregătea pentru o carieră înaltă în administrația imperială. Dar în inimă, tânărul Grigorie simțea chemarea către o altă împărăție, aceea a liniștii lăuntrice și a sfințeniei.
Retragerea la Sfântul Munte Athos și începutul nevoinței monahale
Văzând deșertăciunea lumii, Grigorie a ales calea monahismului. La doar 20 de ani, în anul 1316 (după alte surse 1318), s-a retras în Muntele Athos, la Mănăstirea Vatoped. Sub ascultarea Cuviosului Nicodim Vatopedinul, a început să se deprindă cu nevoințele monahale. Aici a avut loc și prima mare minune din viața sa: Sfântul Ioan Evanghelistul i s-a arătat în vis și i-a promis ocrotire pe toată calea vieții.
După moartea Părintelui Nicodim, Sfântul Grigorie a petrecut opt ani sub călăuzirea părintelui Nichifor Isihastul. De la acesta, dar mai ales de la tradiția athonită veche, Grigorie a învățat rugăciunea inimii: rugăciunea lui Iisus, pe care a practicat-o necontenit.
A fost o vreme și la Marea Lavră a Sfântului Atanasie Athonitul, unde a slujit la trapeză și apoi a fost cântăreț în biserică. Dorind însă liniștea pustnicească, s-a mutat la schitul Glossia, unde și-a intensificat nevoințele. Aici, viața sa a devenit rugăciune neîncetată, iar isihasmul, respirația sufletului său.
Mama sa și surorile au urmat și ele calea monahală, intrând în mănăstiri de maici.
Rugăciunea inimii și consolidarea isihasmului
Sfântul Grigorie a fost unul dintre cei mai importanți mărturisitori ai isihasmului. Practicanții acestei tradiții, numiți isihaști, se dedicau liniștii (hesychia), rugăciunii minții și vederii luminii dumnezeiești necreate, aceeași lumină în care s-a schimbat la față Mântuitorul pe Tabor.
Învățătura sa nu a fost o teorie, ci rodul trăirii. De aceea, Dumnezeu l-a învrednicit de descoperiri cerești. Una dintre ele, petrecută după trei ani de sihăstrie în Marea Lavră, i-a schimbat viața. Într-o vedenie, un tânăr luminos i-a arătat un vas plin cu lapte, prefăcându-se apoi în vin, revărsându-se peste margini. Tânărul i-a spus:
„Aceasta este băutura harului lui Dumnezeu. Du-o și altora, nu o risipi!”
Sfântul a înțeles că Dumnezeu îl cheamă să împărtășească lumii cunoașterea și darurile primite. Laptele simboliza viața morală, iar vinul, învățăturile dogmatice.
Luptele cu Varlaam și apologia Ortodoxiei
Prin anii 1330, la Constantinopol a sosit învățatul Varlaam din Calabria, un filozof strălucit și orator iscucit. Acesta susținea, însă, idei greșite: că lumina dumnezeiască este creată și că omul nu poate vedea slava necreată a lui Dumnezeu.
Sfântul Grigorie, înfruntându-l cu puterea adevărului, a demonstrat că energiile dumnezeiești sunt necreate, fiind împărtășite omului prin har. Astfel, el apăra nu doar experiența isihaștilor, ci însăși posibilitatea omului de a se uni real cu Dumnezeu.
Disputa a dus la sinoadele isihaste din anii 1341, 1347 și 1351, care au condamnat învățătura lui Varlaam și au așezat pentru totdeauna învățătura Sfântului Grigorie în centrul teologiei ortodoxe.
Scrierile Sfântului Grigorie Palama
- Triadele în apărarea sfinților isihaști, tratate teologice împotriva lui Varlaam, despre lumina necreată, harul necreat și rugăciunea inimii.
- Tomul Aghioritic, document dogmatic athonit privind apărarea isihasmului și condamnarea învățăturilor eretice.
- Antireticile împotriva lui Varlaam, texte polemice care resping învățăturile greșite despre lumina dumnezeiască.
- Antireticile împotriva lui Achindin, clarificări teologice privind energiile necreate și lucrarea harului.
- Omiliile, predici la praznice împărătești, la Maica Domnului, la sfinți și despre viața duhovnicească.
- Epistolele, scrisori adresate monahilor și credincioșilor, cu sfaturi duhovnicești și explicații teologice.
- Viața Sfântului Petru Athonitul, lucrare hagiografică dedicată marelui pustnic athonit.
- Capete despre trezvie, scurt tratat ascetic despre rugăciune, atenția minții și lupta cu gândurile.
Hirotonirea ca preot și viața în slujire
Odată cu invaziile turce, Sfântul Grigorie s-a retras în Tesalonic, unde a fost hirotonit preot. A petrecut cinci zile pe săptămână în liniște și rugăciune, iar sâmbăta și duminica slujea și predica. Cuvintele lui aprindeau inimile credincioșilor, smulgând lacrimi și întorcând suflete la Dumnezeu.
Uneori participa la întrunirile tinerilor intelectuali, conduse de viitorul patriarh Isidor, unde îi lumina pe toți privind calea isihasmului.
Retras ulterior la Bereea, a adunat în jurul lui un grup de monahi pe care i-a povățuit vreme de cinci ani.
Arhiepiscop al Tesalonicului
În anul 1347 a fost sfințit mitropolit al Tesalonicului, unde a păstorit cu mare înțelepciune și curaj vreme de treisprezece ani. Deși un an l-a petrecut în captivitate la turcii sarazini, nu și-a pierdut credința. Ba dimpotrivă, le-a vorbit cu îndrăzneală despre rătăcirile Islamului, suferind chinuri și bătăi pentru adevăr.
Întors la Tesalonic, și-a continuat lucrarea pastorală și teologică. Dumnezeu l-a învrednicit de descoperiri mari: i s-au arătat Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, Sfântul Ioan Teologul, Sfântul Dimitrie, Sfântul Antonie cel Mare și alți mari sfinți.
Într-o altă vedenie, Sfântul Antonie i-a spus:
„Bună este liniștea, dar uneori este de trebuință să fii și cu frații.”
Astfel, Sfântul Grigorie a înțeles să îmbine tăcerea cu slujirea poporului, devenind model de echilibru între viața contemplativă și cea activă.
Trecerea la Domnul și cinstirea sa în Biserică
Sfântul Grigorie Palama a adormit în Domnul în anul 1360, la vârsta de 63 de ani, mutându-se la locașurile neîmbătrânitoare ale Împărăției lui Dumnezeu. Moaștele sale se odihnesc în Tesalonic, într-o biserică mare închinată lui, fiind izvor de har și mângâiere pentru credincioși.
Biserica îl cinstește ca:
- mare ierarh, pentru păstorirea sa luminată;
- mare teolog, pentru învățătura despre energiile necreate;
- mare nevoitor, pentru asprimea vieții și rugăciunea neîncetată;
- mare făcător de minuni, pentru nenumăratele descoperiri și semne ale harului.
Moștenirea sa teologică și duhovnicească
Teologia Sfântului Grigorie Palama stă astăzi la temelia spiritualității ortodoxe. Prin el, Biserica a statornicit:
- că harul este necreat, fiind Dumnezeu lucrător în lume;
- că omul poate vedea lumina dumnezeiască necreată, dacă se curățește prin pocăință;
- că rugăciunea inimii este o lucrare harică, nu o tehnică psihologică;
- că Dumnezeu Se împărtășește oamenilor prin energiile Sale, păstrându-Și transcendența în ființă;
- că sfințenia este scopul vieții, iar unirea cu Dumnezeu este cu adevărat posibilă.
Învățătura sa, primită prin descoperire dumnezeiască, rămâne un izvor nesecat de lumină pentru întreaga Ortodoxie.
Sfântul Grigorie Palama, mărturia vie a luminii lui Dumnezeu
Sfântul Grigorie Palama este testamentul viu al faptului că adevărata cunoaștere izvorăște din rugăciune, că lumina lui Dumnezeu se arată celor curați cu inima și că sfințenia nu este doar o chemare, ci o realitate accesibilă.
Prin viața, învățătura și nevoințele sale, Sfântul Grigorie a devenit călăuza întregii Biserici către lumina necreată, arătând lumii că harul dumnezeiesc transformă omul și îl ridică la îndumnezeire.
Condacul Sfântului Ierarh Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului
Glas 8
Pe tine, organul înțelepciunii, cel sfințit trâmbița și dumnezeiesc, cuvântării de Dumnezeu cea strălucită, cu un glas te lăudăm, Grigorie de Dumnezeu grăitorule. Ci, ca cel ce stai ca o minte înaintea Minții celei dintâi, către Dânsul îndreptează mintea noastră, Părinte Grigorie, ca să strigăm ție: Bucură-te, propovăduitorule al harului!
Troparul Sfântului Ierarh Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului
Glas 4
Îndură-te cu milostivire spre noi, fiii tăi, cei ce stăm înaintea raclei cu moaștele tale și din suflet îndurerat ne rugăm ție și strigăm, zicând: Primește rugăciunile noastre și le înalță către Ziditorul tuturor, Sfinte Grigorie; nu ne lăsa neajutorați pe noi, cei ce te-am dobândit mijlocitor bine-primit.