Pe data de 5 noiembrie, Biserica Ortodoxă îl pomenește cu evlavie pe Sfântul Ierarh Grigorie, Arhiepiscopul Alexandriei, unul dintre marii mărturisitori ai dreptei credințe în vremea luptelor împotriva sfintelor icoane.
Viața sa curată, blândețea și curajul de a apăra Adevărul lui Hristos până la jertfa deplină fac din el un model luminos pentru toți creștinii.
Tinerețea și chemarea către slujirea lui Hristos
Din tinerețe, Sfântul Grigorie s-a arătat iubitor de Dumnezeu și de tot ceea ce este sfânt. Crescut în duhul Bisericii, el și-a împodobit sufletul cu virtuțile creștine: smerenia, curăția, blândețea, milostenia și ascultarea. Nu a căutat slava omenească, nici cinstea lumii, ci a dorit să placă numai lui Hristos, pe Care L-a iubit din toată inima.
Deși nu avem multe mărturii scrise despre copilăria și formarea sa, tradiția bisericească ne spune că Sfântul Grigorie a fost un om al rugăciunii și al înțelepciunii, iubitor de liniște și de studiu, un cleric cu viață curată și plină de fapte bune. Credincioșii din Alexandria îl iubeau pentru bunătatea sa, iar preoții îl cinsteau pentru cunoștințele sale teologice și pentru sfatul înțelept pe care îl dădea tuturor.
Hirotonia ca Arhiepiscop al Alexandriei
După mutarea la Domnul a preasfântului papă al Alexandriei, prin voia lui Dumnezeu și cu binecuvântarea episcopilor adunați, Sfântul Grigorie a fost ales și hirotonit Arhiepiscop al Alexandriei. Această alegere a fost primită cu mare bucurie de întregul popor, care vedea în el un păstor vrednic, un adevărat părinte al sufletelor.
De la începutul păstoririi sale, Sfântul Grigorie a fost un dascăl ales al Ortodoxiei. A propovăduit dreapta credință cu putere, a întărit Biserica și a îndreptat cu blândețe pe cei rătăciți. A fost un om al rugăciunii neîncetate, un ierarh care trăia ceea ce învăța. În fiecare zi arăta chipul unui adevărat slujitor al lui Hristos: blând cu cei mici, aspru cu păcatul, dar milostiv cu păcătosul.
Credincioșii îl numeau părinte al sărmanilor, căci împărțea milostenii din prisosul dragostei sale. Era sprijinitor al văduvelor, povățuitor al celor rătăciți, doctor al bolnavilor și mângâiere a celor întristați. În el se împlinea cuvântul Domnului: „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri.” (Matei 5, 16).
Sub păstorirea lui, Biserica Alexandriei s-a întărit în credință și în unitate. Poporul se bucura de liniște, iar clerul îl avea drept pildă de slujire smerită și jertfelnică.
Vremea prigoanei împotriva sfintelor icoane
Dar pacea nu a durat mult. Diavolul, vrăjmașul mântuirii oamenilor, a ridicat iarăși furtună în Biserică. În acea vreme, împăratul Leon Isaurul, numit și „luptătorul împotriva icoanelor”, a început o prigoană cumplită împotriva celor care cinstesc sfintele icoane. El socotea cinstirea acestora drept idolatrie, iar pe cei care le apărau îi numea rătăciți.
În această vreme de încercare, Sfântul Grigorie s-a arătat ca un adevărat mărturisitor al dreptei credințe. Nu s-a temut să mărturisească adevărul, știind că Hristos Însuși este cu el.
Împăratul Leon, auzind despre curajul și influența sa, a poruncit ca Sfântul să fie adus legat din Alexandria la Constantinopol. Acolo, în fața întregului senat, ierarhul a stat fără frică înaintea împăratului și l-a mustrat cu îndrăzneală pentru erezia sa.
L-a numit pe Leon eretic, fără de Dumnezeu și necredincios, arătând că lupta împotriva sfintelor icoane este o luptă împotriva lui Hristos Însuși, Cel ce S-a făcut om și a luat chip văzut pentru mântuirea noastră.
Suferința și mărturisirea credinței
Cuvintele Sfântului Grigorie au aprins mânia împăratului. Neputând suferi mustrarea, tiranul a poruncit să fie bătut fără milă.
Dar, în timp ce era chinuit, sfântul nu se plângea, ci slăvea pe Dumnezeu. Cu blândețe și tărie duhovnicească, le spunea celor de față:
„Pentru sfânta icoană a Hristosului meu, gata sunt a suferi tăiere peste toate părțile trupului meu!”
Această mărturisire a lui rămâne peste veacuri un testament de credință și curaj. Într-o vreme când mulți se temeau să-și piardă viața pentru Adevăr, Sfântul Grigorie a arătat că iubirea de Hristos este mai puternică decât orice frică omenească.
Văzând că nu poate să-l înfrângă, împăratul a hotărât să-l trimită în surghiun (exil). Acolo, în pribegie, Sfântul Grigorie a petrecut ani de zile în rugăciune, răbdare și mulțumire, primind toate suferințele ca pe o cunună a mărturisirii.
Departe de turma sa, el nu și-a pierdut nădejdea, ci a continuat să se roage pentru Biserica lui Hristos și pentru poporul credincios din Alexandria. Într-un sfârșit, după multe suferințe, și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, primind răsplata celor ce au luptat pentru Adevăr.
Moștenirea duhovnicească a Sfântului Grigorie
Sfântul Grigorie al Alexandriei este așezat între marii mărturisitori ai Ortodoxiei, alături de Sfântul Ioan Damaschin, Sfântul Teodor Studitul și ceilalți apărători ai sfintelor icoane. Jertfa sa nu a fost zadarnică, căci prin sângele și rugăciunile acestor sfinți, Biserica a biruit erezia și a mărturisit pentru totdeauna că „cinstirea icoanei se urcă la cel închipuit pe ea”, după cuvântul Sfântului Vasile cel Mare.
Pilda lui ne arată că sfințenia nu este doar în marile fapte văzute, ci și în răbdarea tăcută, în blândețea și în dragostea pentru Hristos. El a fost un om al milosteniei, al iertării și al adevărului. Chiar și în fața chinurilor, nu a răspuns cu ură, ci cu rugăciune.
Viața sa este o chemare pentru fiecare creștin să rămână statornic în credință, indiferent de ispitele lumii. Căci și astăzi, duhul vremurilor încearcă să alunge chipul lui Hristos din inimile oamenilor, așa cum altădată iconoclaștii voiau să-L șteargă din icoane.
Învățătura pe care o lasă Bisericii
Sfântul Grigorie ne învață că adevărata credință se păstrează prin jertfă. Nu putem fi ucenici ai lui Hristos dacă nu suntem gata să-L mărturisim în fața lumii. El ne arată că iubirea pentru icoane nu este o simplă tradiție exterioară, ci o mărturisire a Întrupării Domnului: Fiul lui Dumnezeu S-a făcut om, deci poate fi reprezentat în chip văzut.
Prin icoană, noi nu ne închinăm lemnului sau culorilor, ci persoanei sfinte care este înfățișată. În fața icoanei lui Hristos, sufletul se înalță către Dumnezeu, iar în fața icoanelor sfinților ne aducem aminte că și ei au fost oameni ca noi, care au biruit păcatul prin harul Duhului Sfânt.
Sfântul Grigorie al Alexandriei rămâne un simbol al statorniciei în fața ereziei și al dragostei jertfelnice pentru Hristos
Viața lui este o dovadă că lumina credinței nu poate fi stinsă de niciun împărat și de nicio putere lumească.
Astăzi, când lumea se luptă cu alte chipuri ale rătăcirii, exemplul Sfântului Grigorie ne cheamă să fim mărturisitori prin viața noastră curată, prin iubire, smerenie și statornicie în credință.
Să-l rugăm pe Sfântul Ierarh Grigorie, Arhiepiscopul Alexandriei, să mijlocească pentru noi înaintea Tronului dumnezeiesc, ca să rămânem neclintiți în dreapta credință și să primim și noi, în ceasul sfârșitului, cununa cea neveștejită a biruinței și a vieții veșnice.